Nu ştii de unde vii şi încotro te duci. Toate zilele sunt sufocant de identice. Aceeşi corvoadă, aceeaşi legănare de frunză spulberată de vânt, între ‘muncă’ şi ‘distracţie’ – cele două feţe ale aceleiaşi sclavii în paradisul corporatist.Totuşi, “eşti la jumătate de oră de tine însăţi mai încrezătoare” li se promite femeilor care îşi petrec săptămâni (luni, ani?!) din viaţă prin staţiile sau garniturile de metrou din Londra.
Odată ce ai un prieten de nădejde care a împlinit jumătate de veac (deşi este un ucigaş ascuns), odată ce poţi să scapi atât de uşor de povara unui copil, parcă tot îţi mai lipseşte ceva.
Ce ţi-ar mai trebui, ca să fii liberă şi (aparent) fericită? Ce lume de coşmar! Poţi să tinzi către toate, către orice, dar nimic nu înseamnă nimic, câtă vreme eşti nemulţumită de tine. De cum arăţi, nu de defectele sufleteşti în care de complaci.
Iată însă că, numai printr-un apel telefonic gratuit (un număr care începe cu 0800... ) ai soluţia: “un nou trup, un nou zâmbet, o nouă înfăţişare”.
“Ridicarea încrederii tale cu 200 de tratamente de chirurgie estetică” – ce simplu, ce frumos, dar ce uriaşă minciună! Şi Roma antică sau alte mari (?!) civilizaţii, pe cât preţuiau trupul mai mult, pe atât mai putrede erau sufleteşte.
Ce zadarnică investiţie – că doar numai primul telefon este gratis, nu şi vreuna din cele 200 de ‘soluţii de fericire’ – şi ce crută sclavie la stăpânul trup!
Toată strădania pentru nerecunoscătorii viermi, pentru care, foarte probabil, nu este deloc mai gustos ‘noul trup’ faţă de cel de dinainte a ne fi ‘ridicat încrederea’ cu ajutorul bisturiului!
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la /For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
| 
8 comments:
In ziua de azi se pune accent pe aspectul exterior a frumusetii pur fizice. Da, societatea pune foarte mare pret pe “look”, pe “ambalaj” din ratiuni mercantile.
Dar merita platit acest pret al frumusetii "pe muchie de cutit" si cu ce pret?
G.
@ G.
nu cred ca doar 'in ziua de azi' cum nu se intampla doar in UK, ci dintotdeauna oamenii au pretuit mai mult aparentele decat cele ce conteaza cu adevarat.
idolizarea excesiva a corpului (nu ca si cea 'neexcesiva' ar fi buna) imi pare a fi un simptom al decaderii civilizatie.
doar ca, in vremurile noastre, s-a depasit tot ceea ce era 'excesiv' in alte epoci...
probabil ca eeste un semn ca si 'mai raul' care va urma va fi '(infinit) mai rau' decat alte nenorociri din trecut.
s-au straduit ceva timp dar au reusit sa perverteasca mintea omului... din pacate acea perfectiune fizica este acum (nu ca n-ar fi fost si in trecut, dar...)cat mai devreme, daca s-ar putea de la nastere pusa in evidenta, cu nenumaratele consursuri de frumusete (chiar grotesti atunci cand transformi copilul mic prin aspect si comportament in adult sau in ceva ce n-ai fost si ai fi dorit)care sunt atat de mediatizate.
este foarte trist sa auzi/vezi de ex. fetite de cls. I care tin cura de slabire, etc.
acum cca 8-9 ani am citit ca s-au facut diverse sondaje si s-a concluzionat care sunt valorile noului mileniu: bani, sex, bani, aspect fizic, bani, sex, si tot asa...
nici urma de valorile adevarate :-(
am citit cat au putut patimi martirii din temnitele comuniste (uneori aproape ca nici nu poti citi grozaviile prin care au trecut)si aproape ca mintea nu poate pricepe sa existe ceva si mai rau. dar...se spune ca va fi mult mai rau, astfel incat "(infinit) mai raul" sa fie putin spus.
dar mai stiu ca daca ne (re)intoarcem la Dumnezeu, El se va milostivi de noi...
Doamne ajuta!
C.L.
Dar oare eu cand privesc un om, caut la sufletul lui sau tot prin prisma ambalajului sau imi "potrivesc" comportamentul?
@ Anonymous (19 June 2010 09:48)
din pacate, trebuie sa marturisesc ca foarte multi (intre care si eu, desigur) suntem 'contaminati' de valorificarea 'ambalajului' care s-a tot facut in lumea noastra, de cand ne-am nascut.
insa, din mila Domnului, vine o vreme cand se deschid ochii sufletesti si intelegem ce conteaza cu adevarat. pur si simplu, 'artificialul' din 'ambalaj' nu ne mai pare atragator...
Cred ca nici nu putem sa vedem mai mult decat simtim, traim, suntem. Daca avem profunzimea unui ambalaj, apai ambalajul il vom vedea si la celalalt, neputand sa distingem mai mult.
Din pacate, traim intr-o lume de indivizi-ambalaje, dintre care, nu-mi imaginez ca ar fi altfel - si potrivit ideii din primul paragraf, cel dintai...
@ Mihai
evident ca nu putem vedea la altii mai mult decat suntem noi insine, miracolul persoanei este tot mai 'sters' in ziua de azi...
iubirea (asadar sotul/sotia) nu mai este 'una', ci totul este prea usor de schimbat :-(
Monologul lui Dumnezeu… catre o studenta
“De dimineata, abia am asteptat sa te trezesti, pt ca sa ne reluam in sfarsit si noi dialogul, dar te-ai grabit sa-ti consulti “garderoba” pentru defilarea de la faculta!
Ce era sa fac?! Te-am vegheat pana acolo si am consatatat ca te-ai prins in cateva discutii, dintre care doar cu Gina ai si tras o concluzie pozitiva. In rest mai mult barfeala si interfete!!
Maicuta mea, al carei acoperamant Biserica il praznuieste astazi, Ma indeamna sa am in continuare rabdare cu tine, ca nu esti un om rauintentionat, ci doar insuficient de satisfacut de propriile realizari si, totusi, inca nepretuit pe masura!
Ai zis la un moment dat: “Doamne fereste!”. Sunt aici mereu, tu cam pleci! Te cam intorci dinspre Mine, mai ales cand vrei sa-ti faci de cap, sa-ti umpli timpul cu nimicuri sau sa te distrezi! (Sincer vorbind, ca intotdeauna: Eu v-am facut cu organe genitale ca sa va exprimati dragostea prin dorinta de a avea copii, nu ca sa incurajati sugativa asta de patima!)
Ai mers apoi la “un suc” si ai vazut un tip destul de fain! Adu-Mi aminte sa iti spun o poveste adevarata diseara pe tema asta!
E toamna! O perioada propice atat meditatiei – dar tu mai mult te pierzi in ganduri, cat mai cu seama conceperii de proiecte! Sugestia Mea: la treaba, ca “mai e mult pana departe”!
Acum Ma citesti… restul depinde de tine!
P.S. Adresa Mea e tot aceeasi: Strada Rugaciunii, Fara Numar, Oriunde, cod nemaivazut.”
Post a Comment