Pe cât de romantică era viziunea mea despre femeile care citesc (lucru despre care am mai mai pomenit aici), evident că la fel de romantic mă uitam şi la vreo fată care scrie. Important este să fie altceva decât SMS-uri sau integrame, pentru ca eu să pot face conexiunea romantică: aha, dacă scrie, înseamnă că şi citeşte, aşadar are şi un sufleţel minunat.Ce nătăfleţ pot fi, nu? Şi ce naiv poate fi oricine se ia după indicii exterioare (de orice fel ar fi), pentru a emite judecăţi de valoare, precum cele de mai jos, care introduc în categorii atât de aproximative imaginile de mai jos. Să nu mai zic că viaţa (aşa cum este rânduită de Dumnezeu) bate filmul (inclusiv al lumii virtuale în care petrec atâtea ore pe zi, ca om lipit de un computer).
Oricât am străbătut eu lumea într-o veşnică dipoziţie romantică, zicându-mi mereu că “aici am s-o găsesc pe cea unică pentru mine”, se pare că, prin minunea Domnului, ea se afla la mai puţin de un kilometru de casa mea.
Însă drumul până când sufletele noastre să fie la nici un milimetru unul de altul se arată mai lung, mai anevoios, dar mai fascinant decât toate călătoriile mele prin lumea reală sau lumile virtuale străbătute. Sincer, mi se pare că informaţia în sine aş fi cumva chiar dator să o pun pe blog. Dar nimic mai mult.
Uite cum, fără să fi căutat să fotografiez ceva/pe cineva anume, ci doar comportându-mă ca un photoholic care hoinăreşte prin Londra, am reuşit să surprind două instantanee care mie îmi plac foarte mult cu britanice scriind – prima fiind mai degrabă modelul de femeie de afaceri fără suflet (din masa tot mai mare de corporate people, cu aceleaşi trăsături impersonale, trase la indigo, cam peste tot în lume), iar a doua – dintr-un model, să-i zicem, al studentei lipsite de griji (cam aşa arătau majoritatea studentelor de la US).Deşi am lăsat-o mai moale cu blogging-ul (căci, la câţi cititori îmi spune counter-ul că mi-au mai rămas este doar un pic mai bine decât a scrie pentru a mă citi singur :-(, încă mai am multe fotografii şi lucruri de povestit în acest serial. Aş mai avea măcar vreo duzină de poze de postat/episoade de scris, înainte să am nevoie de o realimetare la faţa locului cu poveşti şi imagini. Însă numai Dumnezeu poate şti dacă, cât anume şi sub ce formă mă voi mai ţine de blogging.
Până atunci, iată aici o mică mostră că adolescentele britanice sunt chiar foarte drăguţe, aşadar imaginea cu care am deschis acest serial nu a fost o excepţie în privinţa a cee fete simpatice poţi găsi în UK.
Iar aceasta o spun pentru cei care continuă să rămână încremeniţi în prejudecata că britanicele sunt urâte, proaste, interesate doar de sex şi cumpărături, mai ales asaltaţi fiind de ştirile despre beţivele britanice – situaţie adevărată în sine, ceea ce nu exclude faptul că omul găseşte exact ceea ce caută, aşadar oamenii cu care interacţionăm sunt tot atât de buni şi de frumoşi precum gândurile noastre.
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|
No comments:
Post a Comment