Monday 28 November 2011

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (24) [From my forays into Scotland's heartland]

Pentru că se apropie prăznuirea Sfântului Andrei – o zi (oare şi miezul ei creştin?!) la mare cinste, atât în Scoţia, cât şi în România – postez câteva imagini din orăşelul scoţian cu numele sfântului.

Acest St Andrews este de-abia al cincilea oraş ca mărime din Fife (circa 16,700 locuitori) şi rămâne în istorie drept capitală a Bisericii din Scoţia (cea dinainte de Church of Scotland).

Deşi de 2.5 ori mai puţin populat decât echivalentul eclesiatic din Anglia (Canterbury), cu greu s-ar putea zice că orăşelul n-ar avea greutate în UK.

Nu atât din perspectivă economică, cât mai ales ca importanţă istorică şi intelectuală, pentru că găzduieşte a treia universitate de pe tărâm britanic, după cele Oxford şi Cambridge.

A treia în ordine cronologică şi încă în top zece universităţi britanice în privinţa calităţii educaţiei, University of St Andrews a fost fondată la 1410-1413.

Mii de studenţi din toată lumea au venit şi vin aici, foarte probabil atraşi nu doar de vreo poveste de iubire princiară precum cea dintre William şi Kate.

Ci de aerul boem dintr-un oraş medieval, fără industrie (în afara celei turistice, inclusiv celei dedicate golfului), unde n-ai ce face decât să studiezi şi să te distrezi.

Cu atât mai puţin nu cred că mai interesează pe cineva moştenirea creştină a localităţii, unde mai funcţionează biserici’, dar nu ştiu câtă ‘credinţă’ o mai fi.

Şi unde ruinele Catedralei din St Andrews – înălţate (începând cu anul 1158) după ruperea creştinătăţii britanice de Biserica Una a lui Hristos  – vin ca un avetisment.

De s-o încrede cineva doar în ştiinţa lui, să nu uite ce zice Mântuitorul: Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic”.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

10 comments:

Anonymous said...

Doamne ajuta, Bogdan!
Un articol minunat, cu o doza bine masurata de parfum de epoca! Ma bucur ca ne impartasesti si noua din pelegrinarile tale prin lumea asta mare, caci nu toti avem ocazia sa vizitam asemenea locuri si iata cate a lasat Bunul Dumnezeu!
Ma gandeam, cand am citit ca orasul este fara alta "industrie" decat turismul, daca toti cei 16-17 mii de locuitori traiesc din turism si golf. Sau daca in acel numar sunt inclusi si studentii universitatii.
Dar apoi m-am gandit ca, fara doar si poate, trebuie ca oamenii aia sa se si multumeasca mai cu putin, sa fie modesti, echilibrati. Nu stiu, asa ma gandesc acum si ma intreb daca nu asta ne-ar trebui si noua? Cumpatare, simplitate...
Bineinteles, peste toate este viata in Hristos, fara de care orice alte calitati sunt... zero. Abia prin Hristos se adauga valoare, caci valoarea adevarata nu are alta insusire decat vesnicia.

Toate cele bune iti doresc,
Florin M.

Mihai said...

Foarte frumos acest orasel de nici 20.000 de locuitori. Si peisajul pare atragator. Cred ca acesta este genul de oras in care mi-as dori sa locuiesc :-).

Amintesti totusi de "ruinele catedralei din St Andrews", oarecum reprezentative pentru declinul vietii religioase. Pe de alta parte, povesteai in alte articole despre comunitatile ortodoxe din Scotia (seria Orthodoxy in Scotland, si nu numai). Nu erau si in acest orasel "urme ortodoxe" ?

Interesante amanuntele despre University of Saint Andrews. Din pacate, pe la anul 1410 stramosii nostri nu intemeiasera inca nici o universitate, ba chiar conceptul unei institutii care sa aiba ca scop in sine cunoasterea stiintifica probabil ca inca nici nu exista pe meleagurile noastre. Cred insa ca aveam si noi scoli, care activau in jurul manastirilor mai mari.

MunteanUK said...

@ Florin M.

Mă surprinde (în mod plăcut, desigur :-) că găseşti drept "un articol minunat" o postare prea mică, pe care eu unul n-aş fi considerat-o ca având vreo 'mare greutate'.

În linia a ceea ce anunţam aici...

http://munteanuk.blogspot.com/2011/11/en-no-comment-ro-fara-comentarii-17.html

...mai mult vreau să 'acompaniez cu mici texte' fotografiile pe care să le las să vorbească ele însele.

*

Într-adevăr, principala industrie din St Andrews nu este alta decât cea 'universitară' (+ serviciile aferente), iar în plan secund vine cea turistică.

De obicei, în populaţia totală se cuprind şi studenţii unui oraş universitar.

Mai mult, ţinând cont de faptul că 37% dintre locuitorii din orăşel sunt încadraţi în grupa de vârstă 16-29 de ani, rezultă că şi studenţii (circa 7,000)sunt incluşi în statistica respectivă.

Altfel, un aşa mare procentaj de tineri ar fi rivalizat cu un stat african!

*

În ceea ce priveşte "mulţumirea oamenilor cu puţin" la care faci referire, pot spune că, pe dinafară, oraşul arată destul de echilibrat, având un oarecare aer de 'austeritate universitară'.

Totuşi, este un colţ de lume frecventat de 'bogătani', respectiv 'well-heeled', cum le zice BBC:

http://news.bbc.co.uk/2/hi/uk_news/scotland/883457.stm

Din observaţiile personale, legate de...

- golf:
http://munteanuk.blogspot.com/2010/05/din-raidurile-mele-prin-inima-scotiei.html

- preţurile la îmbrăcăminte:
http://munteanuk.blogspot.com/2010/05/en-not-worth-trying-in-uk-ro-nu-merita.html

- maşini:
http://munteanuk.blogspot.com/2011/06/uks-motor-vanity-fair-22-balciul.html

...pot confirma că este un loc unde se întâlnesc unii dintre cei mai bogaţi oameni ai lumii şi, poate, chiar şi cei mai inteligenţi - o combinaţie periculoasă, nu? :-)

*

Mă tem că, potrivit felului în care este văzută lumea într-o societate extrem de secularizată "viaţa în Hristos" este ceva de neînţeles.

Îndoielile mele merg până într-acolo, încât aş zice că nici cei de la prestigioasa facultate de teologie de la Univ of St Andrews (School of Divinity, de la 1539) nu prea ştiu ce este aceea "viaţă în Hristos".

Dar nici n-ar fi de mirare, că doar şi în lumea ortodoxă abia se mai pricepe aşa ceva :-(

MunteanUK said...

@ Mihai

Pentru că este vorba de un şirag de deluşoare care se termină cu o faleză abruptă la Marea Nordului, aş zice şi eu că "peisajul pare atrăgător".

Apoi - depinzând de cum este starea noastră interioară când privim - stâncile dezgolite de maree (poate ar trebui un episod separat pt ele :-) pot să ne pară dezolante sau fascinante.

*

Înălţarea catedralei respective (St Rule) s-a făcut după ruptura de tradiţia ortodoxă (începând cu anul 1158) şi a fost o construcţie cu adevărat grandioasă.

Câteva poze cu ce a mai rămas, am postat aici:

http://munteanuk.blogspot.com/2008/11/ortodoxia-n-scoia-5-orthodoxy-in.html

Însăşi construcţia respectivă arată a contat mai mult 'ştiinţa' făuritorilor decât starea lor duhovnicească, deoarece înălţarea zidurilor era invers proporţională cu povârnişul pe care o apucase credinţa în Scoţia, care avea să culmineze cu sângeroasa eră a Reformei.

*

O listă cu congregaţiile din St Andrews se află aici...

http://www.st-andrews.ac.uk/students/advice/faithandreligion/Localchurches/

...unde apare menţionată şi o capelă unde se slujeşte, din când în când (a 2-a sau a 3-a duminică din lună) o Sf Liturghie ortodoxă.

Din câte ştiu eu - şi cred că sunt în măsură să fi aflat, având legături cu comunitatea ortodoxă din Scoţia - la St Andrews nu este (încă) o viaţă ortodoxă, de nivelul celei din alte oraşe scoţiene sau din alte centre universitare din UK...

- Edinburgh
http://www.edinburgh-orthodox.org.uk/
http://munteanuk.blogspot.com/2009/03/ortodoxia-in-scotia-6-orthodoxy-in.html

- Glasgow
http://www.bisericaortodoxaromanascotia.org.uk/glasgow_ro.html
http://kentigern.squarespace.com/about-eng/
http://www.stluke.org.uk/mission.html

- Aberdeen
http://www.bisericaortodoxaromanascotia.org.uk/aberdeen/aberdeen_en.html

- Cambridge
http://orthsoc.soc.srcf.net/?page_id=3

- Oxford
http://www.stnicholas-oxford.org/parish/

*

În ceea ce priveşte vechiul complex "ei (occidentalii) construiau universităţi, iar noi (românii) ne luptam cu turcii şi tătarii", nu ştiu în ce măsură mai merită adus în discuţie...

După un mileniu de cumplite erezii şi secularizare, occidentalii se găsesc cam unde se găsesc şi românii după nici 5 decenii întregi de comunism.

Cu toţii suntem, dpvd spiritual, 'ca vai de noi'... indiferent de condiţiile exterioare, de aparentă prosperitate sau cruntă sărăcie.

Deocamdată, vedem că ce a înălţat ştiinţa lor (de exemplu catedrala din St Andrews) s-a prăbuşit, în timp ce în bisericuţele noastre încă mai sunt oameni credincioşi.

Dar ce va fi de acum încolo, doar Dumnezeu poate să ştie.

Poate că, şi dintre aceşti foarte seculari occidentali, unii vor mai fi 'pescuiţi' pentru credinţa adevărată.

La fel, poate că mulţi dintre cei care ne socotim dreptcredincioşi vom fi 'cernuţi'...

*

În vremurile noastre, aşa cum s-a dezvoltat lumea, cunoaşterea ştiinţifică este indispensabilă, deşi nu se cade să facem din ea un 'idol', cum se întâmplă în UK!

Dar în ţările române de secol 15, ce nevoie era de cunoaştere ştiinţifică, pe când credinţa era aici în plinătatea ei, iar prin credinţă se cunoştea totul?

Alternativa era între viaţa veşnică şi o viaţă plină de greutăţi şi pericole, cu o durată destul de mică - oare cât era 'speranţa de viaţă' pe atunci?!

De ce să fi avut strămoşii noştri nevoie de o a treia variantă în care să investească eforturi, cea 'ştiinţifică' - adică de îmbunătăţire a jalnicei vieţi pământeşti?!

Eu zic că au ales bine ce au ales, date fiind condiţiile vremurilor :-)

Mihai said...

Bogdan,

Foarte frumos ai observat ca ceea ce a inaltat stiinta occidentala, biserici si catedrale marete, s-au prabusit in timp, pe cand bisericutele ortodoxe, mai putin impunatoare, mai smerite, insufla pana astazi Duh de sfintenie.

*

Ar fi interesanta o dezbatere mai larga despre cat de indispensabila este cunoasterea stiintifica in lumea moderna. Pana una alta, sa speram ca aceasta cunoastere nu va ajunge sa faca mai mult rau decat bine omenirii.

Intr-adevar, pentru inaintasii nostri cunoasterea prin credinta s-a dovedit a fi mai de pret decat cunoasterea prin stiinta experimentala. In conditiile vitrege in care se gaseau, cunoasterea existentiala le oferea probabil o implinire mai deplina decat cea strict rationala.

Si eu cred ca au ales bine. Desi isi duceau in continuare "jalnica viata pamanteasca", privirea lor era spre vesnicie si nu spre imbunatatiri si ameliorari care oricum se termina la mormant.

MunteanUK said...

@ Mihai

Majoritatea 'marilor catedrale' şi a altor monumente dinainte, din timpul şi după aşa-zisa 'Renaştere' din Occident survin rupturii de Ortodoxie din 1054, care oricum a fost un 'proces' întreg, care nu se poate limita la un moment istoric.

Foarte mult din ceea ce s-a înălţat atunci, după 'înălţarea' minţii de la credinţa smerită anterioară, s-a prăbuşit de-a lungul secolelor.

Desigur, există încă destule astfel de monumente care stau în picioare şi asupra cărora s-a lucrat sute de ani, cum ar fi Domul din Koln, început în 1248 şi finalizat în 1880:

http://en.wikipedia.org/wiki/Cologne_Cathedral


Dar şi la cele care se înalţă încă, iscusinţa construcţiei, minunăţiile arhitectonice, tehnologice şi cele artistice sunt goale de un sens mai adânc; nu au un corespondent în sufletele oamenilor...

Este o căutare a sensului vieţii, a mântuirii, a unui dumnezeu (dar nu Cel Unul revelat nouă) pe nişte căi greşite, bazate pe ştiinţa proprie, pe ambiţie, pe idealuri deşarte.

Unde pot duce toate aceste căutări decât la ruină sufletească, fie şi acolo unde 'edificiile' mai stau în picioare pentru o vreme?

Mai stau drepte pentru a deveni magazine, cafenele, discoteci, alte localuri sau, în rare cazuri mai fericite - muzee.

Ceea ce le-au făcut bisericilor bolşevicii cu forţa, acum se face de bunăvoie. Chiar 'bisericile' occidentale vând sau închiriază acele clădiri uriaşe, ca să fie întreţinute, să rămână în picioare, deşi golite de rostul lor spiritual.

Un exemplu grăitor referitor la ce spun am găsit la Edinburgh:

http://munteanuk.blogspot.com/2008/02/din-raidul-meu-prin-inima-scoiei-2-from_2498.html

http://munteanuk.blogspot.com/2008/02/ortodoxia-n-scoia-1-orthodoxy-in.html

http://munteanuk.blogspot.com/2008/02/ortodoxia-n-scoia-1-orthodoxy-in.html

*

Dezbaterea pe care o propui, despre rolul şi rostul ştiinţei, ar putea fi foarte interesantă, dar nu ştiu dacă are sens să o deschidem aici, pe un blog cu atât de puţini cititori :-(

A nu se înţelege că am ceva cu ştiinţa şi cercetarea ştiinţifică, dar am mari obiecţii împotriva ideologiilor care deturnează ştiinţa în zilele noastre.

Mai mulţi bani pentru cercetare - pompaţi de concerne militare şi farmaceutice şi de alte grupări de interese - nu înseamnă cercetări mai de calitate, ci dimpotrivă.

Marile descoperiri, făcute de oameni de bună credinţă până la jumătatea veacului al 20-lea au cam apus...

Acum nu se mai fac decât un soi de 'descoperiri' atent dirijate, de către păpuşari din spatele unor cercetători oneşti.

Apoi, există şi o uriaşă impostură - a se vedea ce trăznăi şi aberaţii aduc la lumină 'cercetătorii britanici' sau 'cercetătorii americani' :-(

Ştiinţa aceasta 'dirijată' nu mai vine să dărâme mituri, să aducă 'lumină' (oricât de imperfectă şi incomparabilă cu Lumina lui Hristos) în lume, ci doar să legitimeze tot felul de ideologii.

Anonymous said...

Bogdan, poate ajungi si aici:
http://sceptik.wordpress.com/2011/03/26/sfantul-birinus-din-dorchester/

Florin M.

MunteanUK said...

@ Florin M.

Mulţumesc de recomandarea făcută!

Poate eu însumi sau poate oricine altcineva intră pe această pagină, să ajungă cândva şi la Dorchester, despre care văd că este doar un 'sătuc' în comparaţie cu St Andrews:

http://en.wikipedia.org/wiki/Dorchester,_Oxfordshire

...şi să-i fie duse la Domnul rugaciunile de către Sf Birinus:

http://orthodoxwiki.org/Birinus_of_Dorchester

Mihai said...

Bogdan,

Citind cele scrise de tine in comentariul anterior, mi-am adus aminte de vizita mea in Liverpool.

Acolo, pe langa alte obiective interesante, am vizitat si catedrala anglicana, care m-a impresionat in mod deosebit.

O constructie uriasa ca dimensiuni si in acelasi timp deosebit de eleganta. Interiorul era inca si mai impresionant.

Cu toate astea, chiar si eu am putut sa observ cat de desacralizat era acel spatiu. Iar pentru ca mai inainte de a merge in Liverpool am fost la Manastirea Sf Ioan Botezatorul din Essex, in mintea mea faceam automat aceasta comparatie: imensa si impunatoarea catedrala anglicana vs. mai modesta biserica a manastirii.

Din pacate, in catedrala anglicana nu pareau sa se gaseasca linistea, pacea si harul din manastirea ortodoxa.

MunteanUK said...

@ Mihai

Mulţumesc de mărturia personală care adaugă încă un exemplu - pentru cine mai are urechi de auzit să audă! - despre desacralizarea aşa-ziselor biserici occidentale.

Se poate întâmpla şi ca unele să fie 'pline' (măcar temporar) de turişti, dar nu de credincioşi care să-L caute pe Dumnezeu.

Că intră la British Museum sau într-o catedrală este cam aceleaşi lucru pentru astfel de oameni, care cresc şi trăiesc într-o ideologie seculară, pe tărâmuri care de vreo mie de ani s-au rupt de credinţa dreptslăvitoare...

***

Este adevărat că multe biserici ortodoxe sunt mai degrabă 'mici de statură', dar smerenia lor nu ţine doar de acest aspect exterior.

Mai important este Duhul ce Care se află acolo şi cu de duh intră oamenii în acel lăcaş.