Monday, 30 November 2009

Ortodoxia în Scoţia (7) [Orthodoxy in Scotland]

Primul lucru pe care l-am aflat despre Ortodoxia scoţiană, cu puţin înainte de a lua parte la prima Sfânta Liturghie, avea să aibă legătură cu…

....monstrul din Loch Ness – un personaj de care începusem un pic să fiu sătul, deşi eram doar în a patra mea zi pe tărâm scoţian.

Aşa cum, dintr-un capăt în altul al României, dai peste obiecte cu Dracula în orice prăvălioare cu suveniruri, şi în Scoţia nu lipseşte un astfel de ‘pseudo-simbol naţional’ (nu ştiu cum să-i zic exact).

Nu ştiu ce preţ or pune scoţienii pe un asemenea simbol, dar pesemne că turiştii sunt atraşi de monstrul acesta a cărui înfricoşătoare reputaţie are cu mult peste cei 75 de ani, de când a devenit un mit al secolului 20.

Mi se păreau deja obositoare povestioarele acestea un pic isterice, când primul prieten de aceeaşi credinţă pe care mi l-a adus Dumnezeu în Scoţia mi-a arătat ceea ce se pomeneşte a fi fost locul izvorul Sfântului Columba.

Acest loc care aminteşte de Sf. Columba se află la Invermoriston, aproape de Fort Augustus – localitate cu mai puţin de 650 de locuitori, unde se află o capelă ortodoxă, deşi se mai ţin Liturghii, din când în când, şi în alte locuri din Scottish Highlands.
.
Mica aşezare (cu nume oarecum pompos, care îţi creează aşteptări, nu?) purta odinioară numele Kilchumein, adică ‘chilia lui Cumein’, (scris şi Chumein sau Cumeine – vezi ultima imagine), un Sfânt ucenic al Sf. Columba.

După toate balivernele hiperbolizate de o lume flămândă de poveşti uşor de servit turiştilor – iar scoţienii sunt buni să vândă altfel de istorioare (vezi aici sau aici) – în sfârşit, am auzit o relatare credibilă.

Evident, n-ar fi credibilă pentru cei gata să creadă orice trăznaie (chipurile, dovedită ştiinţific!), dar să refuze Adevărul. Mie mi-a fost destul să ştiu că, până acum vreo 1,500 de ani, o fioroasă creatură acvatică îi teroriza într-adevăr pe locuitorii acestor meleaguri.

Balaurul avea să le dea pace oamenilor numai după ce Sf. Columba (venit din Irlanda şi pusnicind o vreme în insula Iona, din vestul Scoţiei) l-a supus, nu prin vreo luptă spectaculoasă, ci prin numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Tradiţia despre viaţa sfântului spune că, în timpul uneia din călătoriile misionare ale Sf. Columba a avut trebuinţă să traverseze Loch Ness, dar chiar când a ajuns pe malurile sale a întâlnit nişte oameni care îl îngropau pe un confrate de-al lor ucis de balaur.
.
Relatările potrivit cărora monstrul l-a înecat pe cel ucis (şi nici cadavrul nu i s-ar mai fi găsit, dacă oamenii care acum îl duceau la groapă nu ar fi încercat să-l salveze), nu l-au descurajat pe Sf. Columba. Şi nici pe ucenicul său, Lugbe, care a primit o ascultare pe care mulţi ar fi şovăit să o îndeplinească.

Sfântul i-a spus să traversere râul înotând şi să aducă o barcă de pe celălalt mal. “Nebunie curată”, şi-or fi zis cei care îşi plângeau prietenul mort, dar Lugbe nu s-a descurajat nici când balaurul s-a apropiat de el, gata să-l înghită.

De pe mal, Sf. Columba a ridicat mâna, imperturbabil. Făcând semnul Sfintei Cruci, i-a poruncit, în numele Domnului şi Dumnezeului său Iisus Hristos, să se întoarcă în adâncuri fără să-l tulbure pe Lugbe.

Creatura s-a supus, lucru ce i-a cuprins de uimire pe localnicii din neamul picţilor care îi mai văzuseră pe mulţi de-ai lor răpuşi de monstru. Graţie acestei minuni, Sf. Columba nu a avut prea mult de trudit, pentru a-L face cunoscut pe Dumnezeul Cel Adevărat prin Scottish Highlands.

La 14-15 veacuri de atunci, o bună parte din veniturile celor care locuiesc pe malurile Loch Ness depind în bună măsură de câte paie se pun pe vâlvătaia iscată de brand-ul Nessie – numele comercial dat creaturii din adâncuri.
.
Ca afacere, nu pot să zic că nu este simpatică. Oare numai atât să reţină urmaşii picţilor şi scoţilor – groaza strămoşilor lor, dar nu şi bucuria venirii din întuneric la Lumină?

Poate sunt prea sensibil, dar eu zic că este trist să vezi cum această Nessie nu a mai reţinut decât un ciot de mit, din care Sf. Columba (pe care l-am remarcat tot ca brand pe ici pe colo) lipseşte. Tot atâta legătură mai are Nessie cu Sf. Columba, cât Santa Claus cu Sf. Nicolae

Cam tot la acelaşi nivel tinde să se reducă legătura dintre Church of Scotland şi Church of England cu Iisus Hristos, în numele Căruia pretind că mai vorbesc.
.
El nu este mai mult decât un personaj (încă pozitiv, dar nu pentru toţi britanicii aflaţi în plin proces de decreştinare!) sau concept (într-o ciorbă de concepte politic corecte).

M-am bucurat să văd că ortodocşii de pe aceste meleaguri încearcă încă să reînnoade legătura cu Sfinţii care au adus creştinismul în Scoţia şi că am putut (cât mi-a permis vocea mea măgărească) să cânt şi eu troparul Sf. Cumein, chiar de ziua lui.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

6 comments:

Ioana said...

Whose room is that, with all the icons? So lovely...I wish I lived there.

MunteanUK said...

Dear Ioana,

It's funny that I usually get comments in Romanian to my posts written in English, but now you are living proof that the opposite is also possible :-)

Since I don't know which Ioana you are (from all the women with this name whom I'm more or less familiar with), I don't know whether I should go on answering in Romanian or English.

*** *** *** ***

Here's my bilingual solution:

[EN] The room in the sixth image is a chapel dedicated to the Most Holy Theotokos and to St. Cumein, where Divine Liturgies are held - rarely but regularly, at least once every 4-6 weeks...

...at least as long as the owner of the house (now 81 years of age) lives.

This little church can be found in Fost Augustus (Kilchumein), close to the banks of River Ness, in the Scottish Highlands, almost half-way between Inverness (North) and Fort William (South).

***

[RO] Camera din cea de-a şasea iamgine este o capelă închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi Sf. Cumein, unde se ţin Sfinte Liturghii - rar, dar regulat, cel puţin o dată la fiecare 4-5 saptamâni...

...cel puţin până când trăieşte proprietarul casei (acum în vârstă de 81 de ani).

Această bisericuţă poate fi găsită în Fort Augustus (Kilchumein), aproape de malurile râului Ness, în Scottish Highlands, aproape la jumătatea drumului dintre Inverness (nord) şi Fort William (sud).

*** *** *** ***

Thanks for visiting my blog, and maybe you'll come back again some day!

kallinicos said...

Buna!
Eu iti scriu in romana..sper sa nu deranjeze pe nimeni. Am trait 2 ani in Franta si am reusit sa cunosc atatea locuri sfinte ale ortodoxiei stravechi si vreau sa ajung si la cele din Scotia.In curand intentionez sa plec in Scotia sa lucrez acolo...am nevoie de o comunitate ortodoxa in care sa ma regasesc, mentionez ca am studiat si Teologia si sunt am cantat la strana. Iti multumesc!

MunteanUK said...

@ kallinicos

cu voia Domnului, am sa incerc sa-ti dau toate informatiile necesare printr-un e-mail.

dupa cum se vede (numai in prea mica masura) pe blogul acesta, eu 'm-am regasit' intre fratii de o credinta din Scotia.

sa dea Dumnezeu sa fie la fel si in cazul tau!

Theodora said...

Cum îţi explici până la urmă, dincolo de aspectul economic, conservarea elementelor mitologice şi mai puţin aghiografice?

MunteanUK said...

@ Theodora

lasand la o parte explicatiile economice (ca scotienii ar specula orice poveste cu potential aducator de bani), dar si cele legate de traditia crestina (caci, din nefericire, scotienii sunt mai degraba 'decrestintati'), ar mai fi o explicatie simpla.

este vorba de 'samburele de adevar' care nu poate fi eradicat din memoria colectiva. acesti monstri acvatici si terestri au fost, la un moment dat, contemporani cu oamenii, incat este imposibil ca omenirea sa nu-si aminteasca de ei!

creaturile acestea nu au trait cu 'milioane de ani' inaintea oamenilor, cum in mod fals pretind evolutionistii, ci au trait in aceleasi vremuri cu stramosii nostri!

nu numai Biblia consemneaza existenta acestor vietati (leviathanul - in adancul marii, behemotul - pe uscat), nu doar Traditia Bisericii (uciderea unui balaur de catre Sf Gheorghe) vorbesc de asa ceva.

toate popoarele lumii pastreaza, in mitologia lor, memoria acestor animale care acum ne par noua 'fantastice'. dragoni, balauri, monstri, dihanii de tot soiul au existat in realitate!