God’s place in a humanist society (7) [Locul lui Dumnezeu într-o societate umanistă]

Not only that this building doesn’t resemble a ‘church’ – it looks rather like an ancient temple or any secular administrative building, doesn’t it? – but maybe it doesn’t even claim to be a ‘church’.

According to the words at the entrance, “all who seek spiritual meaning in life” + “all who believe that religion is wider than one faith” are welcome to attend the… meetings, as they aren’t hypocritical to call them ‘services’.

Well, I guess it’s no secret that I didn’t see myself as part of those ‘all welcome’, and I wasn’t curious to enter. I’d rather stick to my One and Only Church of our Lord Jesus Christ.

It may not make me a better person, but I feel like I should shout it every time I’m passing by a devilish trap like the one in these pictures… “wake up, folks, there’s only only One Church, why are you wasting your lives on these surrogates?”

Be I regarded as ‘intolerant bigot’, whom these ‘open-minded’ unitarians could feel pity for or despise, but I want to stick to Christ’s only Church. There’s no alternative way to salvation, nor a multitude of possible ways like it’s fashionable to believe today.

If you don’t believe that ‘brotherhood-of-all-religions crap’, you’re politically incorrect, and Big Brother may soon consider you a ‘threat’ to the welfare of a democratic society.

One day, claiming that there is One Lord, One Faith, One Baptism, and also One Church may be a crime, both in the irreligious West, and maybe even within orthodox countries, where some people are not holding on to the Truth defended by our ancestors.

Nevertheless, as long as I freely can, I feel it’s my duty to warn everyone in search of a spiritual meaning not to go to such a ‘church’. And I assume it’s obvious why I’m not giving any links…

I’m only quoting what you can find there on a Sunday, instead of a Divine Liturgy – which is a meeting with Christ: “themed meeting with music, reflection, readings and commentary”.

Don’t worry of getting bored, as the next meeting has a slightly different agenda: “talk on a religious/spiritual subject followed by informal discussion.”

Nor should you worry about getting up early, as you can reserve the whole morning for ‘having fun’. You are supposed to be there in the afternoon, at 14:45.

Finally, don’t claim it’s too tiring to attend meetings which are held only every fortnight! Oh, that’s such a comfortable way of becoming a better human being or to achieve ‘spiritual growth’ as they call it!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (9) [From my forays into Scotland's heartland]

În locşorul de faţă (de numai câţiva metri pătraţi), situat în inima capitalei scoţiene, poţi intra şi ca într-un muzeu gratuit, şi ca într-o secţie de poliţie propriu-zisă.

Desigur, una în care vei găsi de serviciu un singur ofiţer şi nu chiar non-stop. El este, totodată, custode de muzeu, căruia poţi şi să-i reclami pe bune o infracţiune căreia i-ai fost victimă.

Dacă nu ai plângeri, poţi să-i ceri vreun sfat. Ori răspunsul căutat se află în vreuna dintre broşurile disponibile acolo, după cum arată a opta imagine din cele care ilustrează acest episod.

Pe dinafară, nu arată deloc atrăgător – asemenea altor prăvălioare şi localuri de pe Royal Mile – încât să fii îmbiat să intri. Dar, negreşit, cuvintele “POLICE CENTRE” îţi vor atrage atenţia.

Înăutru, poţi face poze alături de cinci manechine îmbrăcate în uniforme din vremuri apuse până în zilele noastre ori să citeşti mici povestioare despre răufăcători celebri din Edinburgh.

Scoţienii au o pasiune bolnavă pentru cultivarea memoriei acestor personaje care au sfârşit în ştreang, despre care s-au scris nenumărate cărţi şi au încă numele lipite pe suveniri. Mai mult, există şi baruri care le poartă numele.

Pe scurt (în cel mult 200-300 de cuvinte), poţi afla povestea acestor caractere sinistre, precum Burke and Hare, criminali în serie care ucideau pentru a vinde cadavre pentru disecţie unui profesor de anatomie…

…evident, cu aşa ‘furnizori’, nici profu’ ăla nu era mai mult decât un antropolog rasist, dar nu ştiu dacă aceste detalii le mai consemnează filmele (vezi aici şi aici) pe această temă.

Poate şi mai interesant este să pui mâna pe nişte exponate nelipsite din activităţile judiciare dintotdeauna (cătuşe şi bastoane) ori să te aşezi pe băncuţa unde, cu un mănunchi de nuiele, pungaşii îşi primeau cândva osânda.

În fine, poate că peste ani şi ani, vreun cititor de-al meu mă va găsi şi amintirea trecerii mele pe acolo în caietul de amintiri al muzeului – click pe cea de-a noua imagine.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Is the UK such a bad place to live in? [Este UK un loc atât de rău în care să trăieşti?]

According to a study made by these guys, the answer to the title-question is obviously positive, and there are at least nine European countries (why precisely nine or why so few?!) where it’s better to live than in Britain.

I guess it’s not a surprise that, time and again, France it’s not simply ahead of Britain. Once more, the ‘bloody French’ are number one; they have the best quality of life, compared to all EU’s big nations.

If France’s leading place isn’t a surprise, some of the other countries where life appears to be better than in the UK could twist the knife in some proud Britons’ wounded egos…

This is the list: 1. France, 2. Spain, 3. Denmark, 4. Netherlands, 5. Germany, 6. Poland, 7. Italy, 8. Sweden, 9. Ireland, and… 10. UK.

How much better can life be in the Eastern lands of Germany? Isn’t Spain’s economic boom over, and the unemployment rate increasing rapidly? Doesn’t Italy have one of the weakest economies in the Euro Zone? Or what about the poor Poles who were flocking to Britain until a year ago?

Questions like the above are irrelevant, as long as, according to 17 factors – among which: net income, taxes, the cost of essential goods, working hours, holiday entitlement, life expectancy – the life of Brits is of a poorer quality than that of other nine nations in the UE (which have a total population of some 250 million).

What’s really sad is the fact that the UK had the highest net household income – £ 35,730 a year, more than £ 10,000 above the European average – but to no avail. Money simply makes no positive difference.

“There is more to good living than money and this report shows why so many Brits are giving up on the UK and heading to France and Spain”, someone from the company issuing the survey says.

Big money, biggger problems, therefore a much more complicated and unsatisfying life for many Brits. Would this be a correct diagnosis?

Most of these quality of life surveys suck, as they reduce the human to a consumer (not a soul), but there must be some truth in this one. The Brits have been earning more than many other Europeans for the past decade or so, yet this brought little – if any whatsoever! – ‘good’ in their lives.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Urme româneşti pe cuprinsul UK (4) [Romanian traces throughout the UK]

În a patra sâmbătă din acest octombrie 2009 cu cinci sâmbete, va avea loc a doua ediţie a Conferinţei Studenţilor, Profesorilor şi Cercetătorilor Români din Marea Britanie pe care nu pot decât să o salut şi eu. Măcar dacă intră cineva pe blogul meu şi dă click mai departe, măcar să ştie că există aşa ceva, şi tot ar fi un folos!

În sfârşit, altceva – la care m-aş fi dus şi eu dacă mă aflam în UK la momentul desfăşurării. De fapt, cu totul altceva decât anunţurile pentru vreo seară de ‘discotecă românească’ cu care eşti îmbiat din când în când (permiteţi-mi să nu dau niciun link pe această temă).

La acest fel de evenimente ţi-ai aduce aminte exact de chestiile din România (inclusiv anumite preferinţe muzicale) de care nu vrei să-ţi aduci aminte. De ce, mă rog, ai vrea să-ţi aminteşti cum se distrează românii?

Oare măsura succesului în viaţă acesta este: cât, cum, unde, admirat de către cine etc te distrezi? De la ce anume să fii distrat? – iată o întrebare shakesperiană la care omul contemporan refuză să-şi răspundă, deşi absolut totul în viaţa oamenilor de azi depinde de răspunsul la această întrebare.

Oare mulţi imigranţi români (din UK sau de aiurea) suferă că, deşi or fi ajuns la o stabilitate în privinţa confortului material, ceva se întâmplă, încât nu se mai distrează în ţara adoptivă?

Destui imigranţi români din UK suferă de faptul că britanicii “nu se distrează” sau “n-o fac ca noi”, căci astfel de plângeri am auzit. Or fi întemeiate?! Că mie unuia britanicii (mai ales cei sub 30 de ani) , dar mai ales scoţienii mi-au părut destul de puşi pe distracţie…

În schimb, iată ca mai sunt şi împrejurări (precum această conferinţă) unde să te duci pentru că te-a luminat Dumnezeu să-ţi iei viaţa în serios. Poate sunt naiv, poate nu multă lume mai ia în serios şansa de a studia în UK, dar eu sper să fie încă majoritari cei care o fac.

Acolo, eşti între oameni care, poate (sau or fi şi ei ‘închinători la idolul distracţie’ într-o formă mai rafinată?!), au şi altceva în minte decât robia muncă-distracţie-muncă-distracţie, în care trăiesc miliarde de contemporani de-ai noştri.

Oameni cu aplecare către studiu, cu planuri, ambiţii, interese, căutări, curiozităţi, vise... La intrarea mea la facultate, una dintre dezamăgirile vieţii mele a fost să văd ce oameni goi pe dinăuntru (shallow people) ajung studenţi.

Oare ar fi temeiuri să sper că – dat fiind sistemul meritocratic din învăţământul britanic (deşi nu poate fi absolutizat, existând şi critici serioase) – numai oameni interesanţi s-or aduna la evenimentul a cărei promovare o fac acum?

Dacă n-o fi mari chestii să afli din discursuri (deşi temele îmi par interesante), cu siguranţă conferinţa aceasta este o bună oportunitate de socializare (networking), de la care un blogger fotoholic ca mine sigur ar ieşi îmbogăţit.

Evident, numai un mic vârf de aisberg din miile de studenţi şi profesori români din UK va participa. Dar mă bucur că li se oferă oportunitatea să se vadă în acest context.

Sper ca, până la urmă, din conlucrarea organizatorilor, să iasă ceva bun pe termen lung, nicidecum o ‘circotecă românească’ – lucru constatat despre împrejurări în care s-au reunit români din Spania (pe viu) şi Italia (din auzite).

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Witty bits from what I learned in the UK (11) [Vorbe de duh din ce am învăţat în UK]

I don’t know how true the next statement is, but I’ve been planning to write something on this issue ever since I heard that the House of Commons has only 450 seats in the debate chamber, although there are currently 646 mandates. Therefore, first and foremost, I humbly ask my readers to confirm as plain truth or deny as malicious myth the above piece of information. I didn’t find supporting evidence online, nor did I – to my shame! :-( – use the opportunity to verify this when I had the chance (as Chevening Fellow).

Taking the risk of this episode being rather a ‘silly bit’ than a ‘witty bit’, in case that the above information is false, I’ve still got another serious aspect to refer to. The total number of Members of Parliament (MPs) in the UK is absolutely huge, when compared to all ‘big democracies’ of the world, whilst being the greatest in the EU!

With a population of 309 million people in 2009, the USA has a Congress made up of 435 representatives, and 100 senators (+ 1, the Vicepresident).

All members of the House of Representatives are changed every two years, and a third of senators are changed every three years (although a senator stays six years in office), I personally believe it’s a pretty good parliamentary system.

Undeniably, there are voices complaining that today’s American citizens are underrepresented in their Congress, but what could the Indians say then?! There are only 802 (552 + 250) MPs elected to the Parliament of India, for a population of 1,198 billion people.

Well, if you asked Britons about their confidence in Parliament, I’m sure you’d get many people saying they feel ‘unrepresented’. Nevertheless, the figures would disagree with them, as merely feeling unrepresented cannot deny the fact that the Brits are better represented than other (most?!) nations of the world.

There are 646 MPs in the House of Commons + 757 (unelected!!!) members of the House of Lords. This makes a total of 1,403 parliamentarians having a great time on the recession stricken taxpayers’ expense :-(

I find it useless to add any of my comments, as long as I can quote some data, illustrating that there are considerably more MPs in the UK than in any other ‘big democracy’ of the EU. For instance, in Germany, the Bundestag has only 611 members, not 646 like the House of Commons!

Moreover, there are only 69 unelected members in Germany’s Bundersrat, a federal council with some (but not all!) characteristics of an upper house. In the UK’s House of Lords, there’s no limitation on the number of peers who can be part of it!

Let us not forget that Germany’s population is 82,1 million, not 61,1 million like the population of the UK. This means that there is one MP for every 121,000 German citizens, while one British MP (at least theoretically) ‘represents’ 43,500 inhabitans.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (13) [Women in the UK]

Nicăieri în lumea civilizată (?!) nu este uşor să creşti o fiică, dincolo de vârsta de 7-8 ani. Cu atât mai mari bătăi de cap trebuie să ai când vrei să creşti o fată în UK, cum se vede în privirea concentrată a mamei din stânga imaginii.

N-aş zice uitătură încruntată, cum ar putea părea, pentru că, urmărind vreme de 15-20 fiecare cuvânt schimbat între mamă şi fiică (+ stând la o fotoholică pândă în tren, din care a rezultat această poză), mi-am dat seama că discuţia reflecta o bună comunicare între ele.

În ciuda răbdării cu care asculta şi a perseverenţei cu care punea întrebări, parcă îmi vine greu a crede că mama (a cărei vârsta las să i-o aprecieze cititorii, că eu habar n-am!) nu era istovită să audă de proiectele artistice (pictură, design – cam aşa ceva reţin eu) despre care fiica ei (la liceu) tot povestea.

Dincolo de impresiile mele – poate nu or comunica mereu la fel de deschis ca în discuţia urmărită de mine, ce pot şti eu, ca simplu fotoholic?! – contrastează imaginea mamei şi look-ul fiicei. Cum de a putut creşte o mamă care arată a femeie la locul ei, cum se zice pe româneşte, o fiică cu un look atât de funky? Ar decreta gura lumii...

Şi nu e greu să constaţi – cu mintea de la 29 de ani, căci am mai îmbătrânit şi eu şi m-am învechit în rele judecăţi de valoare :-( – că tânăra artistă din imagine n-a făcut decât să-şi urâţească chipul, sub părul blond peroxidat şi dunga de alb trasă în dreptul perciunilor de la ochi până la ureche.

Oare nu i-ar fi stat bine fundiţa ciclamen şi în părul natural sau pe un chip fără fard cu sclipici? ...întreb şi eu ca o babă nesuferită. Poate o fac numai să ascund faptul că, de fapt, nu o dată am găsit mai multe şi mai de interesante de vorbit cu ciudăţelele acestea ca ea, decât cu ălea elegante, mereu în ton cu moda, pline de ifose, dar uscate pe dinăuntru.

Şi uite-aşa, iată cum, la fel ca în precedentul episod, de-abia după o îndelungă introducere ating ideea principală – anume că dificultatea de a creşte o fiică în epoca noastră se poate observa pur şi simplu din cât de diferit arată fiicele de mame.

N-aş vrea să dau verdictul că, odinioară, pe când cele mai multe femei năşteau toţi copii rânduiţi de Dumnezeu (aşadar puteai fi şi mamă a 8-9 fiice) era mai uşor, căci toate vremurile şi-au avut greutăţile lor. Dar era mai simplu.

Însă, fără îndoială, cutez eu să spun, au fost vremuri când, dacă puneai o mamă şi o fiică alături, ele semănau în bună măsură. Nu văd să fie nevoie de vreun studiu ştiinţific care să întărească ceea ce spun; cred că oricine are un teanc de poze vechi în casă poate testa teoria mea.

Evident, prea multe fete ar rămâne nemăritate dacă ar arăta exact ca mamele lor :-) şi nu cred că acest lucru este idealul niciunei societăţi umane. Însă prăpastia dintre cum arată mamele şi fiicele dovedeşte cât de greu se creşte o fată în ziua de azi.

Tot mai puţin cântăreşte autoritatea maternă – exercitată prin puterea exemplului, că nu cred în altfel de autoritate – în modelarea fetelor de azi. Doar nici Hristos n-ar avea autoritate asupra noastră, dacă numai ne-ar fi predat porunci, fără să ne fi arătat El Însuşi şi atâţia Sfinţi ai Săi cum să-L urmăm.

Pierderea autorităţii materne e o boală de secole, căci cam de când ne-a ‘iluminat’ Iluminismul cu satanicele sale valori umaniste, femeile seamănă din ce în ce mai puţin cu cele care le-au dat viaţă. De la diferenţe mici, greu sesizabile, s-a ajuns la salturi uriaşe.

În primul rând, câtă vreme o femeie năştea la apogeul perioadei sale fertile (de la 15 la 25 de ani), între ea şi fiicele ei adesea nu erau mai mult de 20 de ani diferenţă. Pe când, în ziua de azi, când diferenţa urcă la 30-35 de ani, cu greu nu i-ai putea da dreptate unei adolescente dacă respinge sfaturile mamei sale ca fiind ‘din altă epocă’.

Şi dacă epoca ar fi numai alta, apoi încă n-ar fi mare lucru. Marea problemă este că, nu doar în România (fost-comunistă), dar şi în Marea Britanie (de când de ştie ea capitalistă), lumea în care au crescut mamele s-a răsturnat cu fundul în sus faţă de lumea în care cresc fiicele lor. Fiecare epocă este mai rea decât precedenta.

Multe din cele ce erau virtuţi la mare preţ au devenit o ruşine, obiecte vestimentare asociate femeilor uşoare au devenit normă, femeile s-au masculinizat, bărbaţii s-au efeminat, iar ceea ce era dizgraţios şi la bărbaţi acum este acceptabil şi la femei...

Pe vremuri, mamă fiind, erai întrucâtva ajutată de societate să-ţi creşti fiica, căci nu erau atotpromovate alte (non)valori umaniste decât cele pe care i le împărtăşeai tu. Chiar dacă erai neglijentă cu responsabilităţile de mamă, presiunea socială putea compensa această neglijenţă.

Astăzi, n-o fi chiar imposibil, dar cu certitudine extrem de compliat să educi o fiică, în condiţiile în care pe orice revistă pune mâna, în orice magazin intră sau orice post TV sau site ar deschide, ea găseşte cu totul altceva decât i-ai spus că este bine.

Să nădăjduim că oricare*** mamă-muceniţă din zilele noastre – a cărei fiică îşi păstrează fecioria până la casătorie sau care, indiferent ce ar fi greşit, nu îşi adaugă păcatul avortului sau care, fie şi hipnotizată de goana după carieră, păstrează măsura lucrurilor care contează cu adevărat şi ştie că aşa o iluzie nu merită chiar orice preţ – nu-şi va pierde răsplata de la Dumnezeu!

*** NOTĂ: Pentru oricine se va fi simţit ofensat de părerile mele despre credinţele eterodoxe, precizez că nu exclud nicidecum ca Hristos să răsplătească mamele de toate credinţele, potrivit faptelor lor. Nu-s atât de răuvoitor, încât să nu văd că există mame catolice sau protestante, care n-or fi avut cum să cunoască Adevărul, dar îşi îndeplinesc menirea de mamă mai bine decât multe femei botezate în credinţa adevărată de care nu le-a păsat niciodată să o cunoască :-(

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (9)

[EN] It rarely happens that anything man-made truly impresses me, however, I always loved… big bridges. [RO] Rar se întâmplă ca orice făcut de om mă impresionează cu adevărat, totuşi, întotdeauna mi-au plăcut... podurile mari.

[EN] When I used to watch TV, I liked watching stuff about ‘extreme engineering’ on Discovery Channel. [RO] Când obişnuiam să mă uit la TV, îmi plăcea să mă uit la chestii despre ‘inginerie extremă’ pe Discovery Channel.

[EN] Then, in the past three years, God gave me the chance of seeing with my own yes such bridges, like the old and newer one over the Tejo (Lisbon), those in New York City… [RO] Apoi, în ultimii trei ani, Dumnezeu mi-a dat şansa de a vedea cu ochii mai astfel de poduri, precum cel vechi şi cel mai nou peste râul Tejo (Lisabona), cele din New York City…

[EN] …or – my number one favourite! – the curved bridge between San Diego and Coronado island. [RO] …sau – favoritul meu numărul unu! – podul curbat dintre San Diego şi insula Coronado.

[EN] Such an ‘egineering marvel’ of Scotland is the Forth Railway Bridge (NW of Edinburgh) which unites West Lothian with Fife over the river Forth. [RO] O astfel de ‘minune inginerească’ a Scoţiei este Forth Railway Bridge (NV de Edinburgh), care uneşte West Lothian cu Fife peste râul Forth.

[EN] Opened in 1890, not before 55,000 tonnes of steel+ 18,000 sqm of granite were put into it this project, and it cost… 98 dead workers killed + 450 injured! [RO] Deschis în 1890, nu încainte ca 55,000 tone de oţel + 18,000 mp de granit să fie băgaţi în acest proiect şi a costat… 98 de muncitori morţi + 450 răniţi!

[EN] My pictures aren’t too great, but click here for a really superb image or click here for many of pics of the rail bridge (and the newer Forth Road Bridge on its left). [RO] Fotografiile mele nu-s prea grozave, dar click aici pentru o imagine chiar superbă sau click aici pentru multe poze cu acest pod feroviar (şi mai noul Forth Road Bridge din stânga sa).

[EN] The pictures in this ninth episode were taken in… [RO] Fotografiile din acest al nouălea episod au fost făcute în... – South Queensferry, West Lothian, Scotland.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

God’s place in a humanist society (6) [Locul lui Dumnezeu într-o societate umanistă]

Here’s an interesting observation that I made during my wonderful stay in the UK, when my wallet was filled up with British pounds, not with bills of the Romanian Leu.

This 10 pound banknote (anyone interested – click here for a larger image) illustrates how torn apart today’s irreligious (and once Christian) Britain has become.

It’s a country with such a fascinating history, built up on Christian values which it stubbornly rejects these days – and this time it’s not I, the unworthy blogger, making such a remark this time, but an Anglican Bishop!

On the recto – (shown in an outdated image, as it is so common for monarchs, isn’t it?) the Queen who, among many titles, bears the one of Defender of the Faith, whilst she is also the formal head (Supreme Governor) of the Church of England…

On the verso – (someone who looks like) a grumpy old man, the forefather of the gods of our times (scientists, researchers, experts etc about whom I wrote before), the one whose theory is now an idol throughout the self-proclaimed civilised (?!) world…

The ‘defender’ and the ‘breaker’ of the faith on the same bill! Is it mere coincidence that they meet on a banknote? By no means, I tend to believe…

…especially if we were to take into consideration a Romanian proverb (I’m looking forward for anyone suggesting a British equivalent!) stating that money is the devil’s eye.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ortodoxia în East Sussex (6) [Orthodoxy in East Sussex]

O mare sărbătoare precum cea de astăzi – Naşterea Maicii Domnului – mi-a prilejuit să-mi amintesc că, între multele lucruri nepreţuite care le lipsesc britanicilor din East Sussex şi de pretudindeni, poate cel mai dureros este lipsa Preasfintei Născătoare…

…din clădirile încă numite ‘biserici’ de către protestanţi, din orice spaţiu public, dar şi din tot mai multe… inimi. Pe alocuri, au mai auzit tinerii de ‘povestea lui Iisus’ (alături de poveştile cu Santa Claus, Peter Pan, Harry Potter etc), dar despre prin cine şi cum anume a intrat El în lume nu pare să mai intereseze pe cineva.

Dacă n-ar fi fost această icoană (click aici pentru imaginea mărită) de deasupra altarului din Biserica grecească din Brighton, plus întreg iconostasul, cu greu ai fi deosebit eleganta încăpere anglicană de orice altă sală de dezbateri. Şi nu oarecari dezbateri, ci parcă din acelea politice.

Cum poate sfinţi chipul Maicii Domnului şi al oricărei icoane orice incintă, fie ea cocioabă sau peşteră! Poate, după păcatele sau dispoziţia sufletească a fiecăruia dintr-un moment, Chipul lui Hristos (mai ales în ipostaza de Pantocrator) te acuză şi te arde cumva, dar Fecioara cu Pruncul te cheamă întotdeauna… Acasă.

“Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine,” ne-a spus Hristos, dar nici nu poate ajunge cineva cu adevărat la El, fără să se apropie de Mama Lui. Fără ea, mântuirea ar fi un oarecare concept, iar Hristos doar un personaj de basm, nu deopotrivă Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului.

Este încă destulă bunătate şi bunăvoinţă la oamenii (mulţi – admirabili; toţi – demni de iubire!) din UK... Există încercări de a înfăpui binele, poate chiar de a-L afla pe Dumnezeu… Ori măcar tentative de îndreptare a firii lucrurilor, schimonosite de hedonism, individualism şi consumism tot mai există…

Dar, fără Hristos – şters aproape total din discursul public din UK, nici măcar păstrat fie şi stors de semnificaţii prin supraexpunere, cum se face prin ‘brandul Jesus’ în America – toate intenţiile de mai bine nu vor rămâne decât dintr-acelea care pavează drumul spre iad.

Un Iisus Hristos fără Maica Sa nu există. Aşadar, nici un altar precum cel din a treia imagine (din capela Castelului din Edinburgh), lipsit de o icoană a Preasfintei Născătoare, nu este un altar de biserică, ci o tejghea oarecare.

Aceasta e cancerul sufletesc de care suferă britanicii şi toţi occidentalii. Odată ce altarul lor n-a mai fost altar (de la Marea Schismă), eterodocşii şi fiii lor nereligioşi caută mântuirea – şi-or căuta-o până ‘le-o va da’ Antihrist! – la tot felul de instanţe politice... tejghele, tribune, mese (mai rotunde ori colţuroase) la care se aşază mai-marii vremurilor “în care nu este mântuire.”

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (5)

[EN] Seventy years ago this day, the Britons (like most of the allegedly ‘civilised’ and ‘informed’ world as well) couldn’t have foreseen that Hitler’s invasion of Poland would turn into the greatest slaughters in history. [RO] În această zi acum şaptezeci de ani, britanicii (precum cea mai mare parte a lumii ‘civilizate’ şi ‘informate’ de asemenea) nu puteau să fi prevăzut că invadarea Poloniei de către Hitler va deveni cel mai mare măcel din istorie.

[EN] It always happens that the most informed make the worst mistakes, don’ t they? There was no authority better informed about the Messiah like the Jewish Sanhedrin, yet they killed the Son of God, Jesus Christ. [RO] Se întâmplă mereu că cei mai informaţi fac să cele mai mari greşeli, nu-i aşa? N-a fost autoritate mai bine informată despre Mesia decât Sinedriul evreiesc, totuşi l-au ucis pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos.

[EN] The most informed, the brightest minds, the gods of our times (scientists, researchers, experts) of today couldn’t see (or they did not want to) that… the financial crisis would strike… [RO] Cei mai informaţi, cele mai strălucite minţi de astăzi, zeii vremurilor noastre (oameni de ştiinţă, cercetători, experţi) n-au putut să vadă (sau nu au vrut) că… criza finaciară va lovi…

[EN] Certainly, these wise people are in the same gang with those refusing to see (against their own scientific evidence, apart from the ethical imperatives which they dismiss as unscientific!) that abortion is murder, and not a question of political preference… [RO] Cu siguranţă, aceşti oameni înţelepţi sunt în aceeaşi gaşcă cu cei care refuză să vadă (împotriva propriilor dovezi ştiinţifice, pe lângă imperativele etice pe care le resping ca neştiinţifice!) că avortul este ucidere, nu o problemă de preferinţă politică…

[EN] All over the so-called free world, the same gang tries to impose the same nihilistic ideology of peace and prosperity, built upon tolerance, democracy, pluralism, freedom of choice and of expression etc. [RO] De-a lungul întregii lumi aşa-zis libere, aceeaşi gaşcă încearcă să impună aceeaşi ideologie nihilistă a păcii şi prosperităţii, construite pe toleranţă, democraţie, pluralism, libertate de alegere şi de expresie etc.

[EN] But, in order for them to create the earthly paradise which they promise, they need to threat mankind into submission. And so appears… terrorism… global warming… religious fanatism… overpopulation… and, recently – a flu pandemic. [RO] Dar, pentru ca ei să poată crea paradisul pământesc pe care îl promit, trebuie să supună omenirea prin ameninţare. Şi astfel apar… terorismul… încălzirea globală… fanatismul religios… suprapopularea… şi, recent, o pandemie de gripă.

[EN] And if anyone still has doubts about SARS or bird-flu having been man-made, this swine flu is 100% man-made, not like the supposingly anthropogenic global warming! [RO] Şi dacă cineva mai are dubii despre SARS şi gripa aviară că au fost create de om, această gripă porcină este 100% făcută de om, nu precum presupusa încălzire globală antropogenă!

[EN] The image that I’m using to illustrate this post with is not an example of the famous foggy London skyline… It’s just a dirty window, as foggy as the mass media of today, which serve mankind as its mirror. [RO] Imaginea pe care o folosesc pentru a ilustra această postare nu este un exemplu al faimosului cer ceţos londonez… E doar o fereastră murdară, la fel de ceţoasă ca mass media de astăzi, care servesc omenirii drept oglindă.

[EN] We are all in self-delusion: we believe we know, we appear to be sure of what we see, we imagine that we hear. Actually, we’re no better than those to whom Christ was saying: “Having eyes, see ye not? and having ears, hear ye not? and do ye not remember?” [RO] Toţi suntem în autoînşelare: credem că ştim, părem siguri de ceea ce vedem, ne imaginăm că auzim. De fapt, nu suntem mai buni decât aceia cărora Hristos le spunea: “Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi şi nu vă aduceţi aminte”

[EN] Out of the blue, a war as bloody as the one started in 1939 could start next year; until next month, an earthquake could swallow some of us; until tomorrow, any of those lying our eyes on this post could die. [RO] Din senin, un război la fel de sângeros precum cel început în 1939 ar putea începe anul viitor; până luna viitoare, un cutremur ne-ar putea înghiţi pe unii dintre noi; până mâine, oricare dintre cei care citim această postare ar putea muri.

[EN] Nevertheless, we are too busy with the little nothings filling up our lives. Would the next readings awake us? Oh, Lord, I wish they would… please have mercy on us! [RO] Cu toate acestea, suntem prea ocupaţi cu micile nimicuri care ne umplu vieţile. Ne vor trezi lecturile următoare? O, Doamne, aş vrea să o facă… Te rog ai milă de noi!

[EN] The proposed readings / [RO] Lecturile propuse:

1) [EN] This blog – of a journalist who has filed criminal charges with the FBI against the World Health Organization + the United Nations concerning alleged bioterrorism and attempts to commit mass murder – is surely one of the best sources of ‘alternative views’ about what a huge hoax this flu pandemic is.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

2) [RO] Despre cum seamănă a ‘boală creată în laborator’ pandemia aceasta, cât de periculos este aşa-zisul vaccin salvator care se pregăteşte, plus liste întregi de articole pe această temă aici, aici şi aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

3) [EN] About the mega-graveyards prepared for the victims of the pandemic in the UK.

4) [RO] Despre mega-cimitirele pregătite pentru victimelor pandemiei din UK.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

5) [EN] How a Brit mum-to-be had an abortion because she was told she had caught pig flu.
6) [RO] A se vedea cât este pericol şi câtă este isterie (mai ales în UK!) în toată povestea aceasta, dar şi cum panica nu ocoleşte nici România.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

7) [EN] A pertinent comment about the swine flu hysteria, which is taking hold precisely (there simply can’t be a mere coincidence!) of such a Nanny State which today’s Britain has become. Other similar views that the panic has been spreading faster than the virus itself, can be found: here, here, here, or here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

8) [RO] Companiile farmaceutice, care fac profituri din avorturi şi folosesc organele victimelor avorturilor pentru cercetare, fac acum şi mai mulţi bani din această pandemie de gripă!

9) [EN] The pharmaceutical companies, which make profits from abortions, and using abortion victims’ body parts for research, are now making even bigger money from this flu pandemic!

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

10) [RO] În câteva săptămâni, toată România ar putea fi băgată în carantină, iar românii vaccinaţi cu forţa, pe când americanilor li s-ar putea impune legea marţială, căci cum altfel ai putea să-i vaccinezi pe cei care au atâtea arme la dispoziţie, încât să riposteze abuzurilor unui stat poliţienesc?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]