Thursday 22 October 2009

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (9) [From my forays into Scotland's heartland]

În locşorul de faţă (de numai câţiva metri pătraţi), situat în inima capitalei scoţiene, poţi intra şi ca într-un muzeu gratuit, şi ca într-o secţie de poliţie propriu-zisă.

Desigur, una în care vei găsi de serviciu un singur ofiţer şi nu chiar non-stop. El este, totodată, custode de muzeu, căruia poţi şi să-i reclami pe bune o infracţiune căreia i-ai fost victimă.

Dacă nu ai plângeri, poţi să-i ceri vreun sfat. Ori răspunsul căutat se află în vreuna dintre broşurile disponibile acolo, după cum arată a opta imagine din cele care ilustrează acest episod.

Pe dinafară, nu arată deloc atrăgător – asemenea altor prăvălioare şi localuri de pe Royal Mile – încât să fii îmbiat să intri. Dar, negreşit, cuvintele “POLICE CENTRE” îţi vor atrage atenţia.

Înăutru, poţi face poze alături de cinci manechine îmbrăcate în uniforme din vremuri apuse până în zilele noastre ori să citeşti mici povestioare despre răufăcători celebri din Edinburgh.

Scoţienii au o pasiune bolnavă pentru cultivarea memoriei acestor personaje care au sfârşit în ştreang, despre care s-au scris nenumărate cărţi şi au încă numele lipite pe suveniri. Mai mult, există şi baruri care le poartă numele.

Pe scurt (în cel mult 200-300 de cuvinte), poţi afla povestea acestor caractere sinistre, precum Burke and Hare, criminali în serie care ucideau pentru a vinde cadavre pentru disecţie unui profesor de anatomie…

…evident, cu aşa ‘furnizori’, nici profu’ ăla nu era mai mult decât un antropolog rasist, dar nu ştiu dacă aceste detalii le mai consemnează filmele (vezi aici şi aici) pe această temă.

Poate şi mai interesant este să pui mâna pe nişte exponate nelipsite din activităţile judiciare dintotdeauna (cătuşe şi bastoane) ori să te aşezi pe băncuţa unde, cu un mănunchi de nuiele, pungaşii îşi primeau cândva osânda.

În fine, poate că peste ani şi ani, vreun cititor de-al meu mă va găsi şi amintirea trecerii mele pe acolo în caietul de amintiri al muzeului – click pe cea de-a noua imagine.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

4 comments:

Anonymous said...

To be a police officer, in my opinon, is the one of the most important jobs in the world: to serve and protect people...
Gabi

Anonymous said...

Daca ar fi sa aleg sa lucrez intr-o alta tara aceea ar fi Anglia, (dupa Olanda. Cred ca ar fi o experienta intersanta... pe un post de ofiter de legatura sau atasat pe langa vreo ambasada (a M.B.)..ha ha

Anonymous said...

Bogdan,
care a fost motivul pentru care nu ai ales sa ramai in UK?
N-am fost acolo, dar prietenul meu, care e plecat din august, aproape ca s-a indragostit de aceasta tara...sper sa ii treaca repede, by the way...
Gabi

MunteanUK said...

@ Gabi

1) You are a police officer as well - since you feel the need to 'defend the honour' of this profession - aren't you?

Obviously, 'to serve and protect people' sounds great, generous, heroic etc, but in many people's views the motto should be this one...

"To serve, protect, and takes bribes whenever I can" :-(

Anyway, I'm dead certain that there are many honest officers in all police forces around the world.

***

2) [acum s-o dam pe romana, ca doar e o postare in romana, nu?]

o 'experienta interesanta'?! sunt convins ca asa ar fi, dar si ca sunt destui politisti, mai ales prin zone sarace din Newcastle, Birmingham, Glasgow etc, care ar vrea sa scape de acolo.

***

3) multumesc de intrebare, cu adevarat foarte pertinenta! si nu ca as vrea sa ma eschivez, dar cred ca rasp meu la ea ar trebui cantarit bine de tot.

cu voia Domnului, chiar iti voi raspunde, dar ingaduieste-mi sa n-o fac intr-un simplu comentariu aici. mai degraba as face-o intr-o postare intreaga.