Urme româneşti pe cuprinsul UK (4) [Romanian traces throughout the UK]

În a patra sâmbătă din acest octombrie 2009 cu cinci sâmbete, va avea loc a doua ediţie a Conferinţei Studenţilor, Profesorilor şi Cercetătorilor Români din Marea Britanie pe care nu pot decât să o salut şi eu. Măcar dacă intră cineva pe blogul meu şi dă click mai departe, măcar să ştie că există aşa ceva, şi tot ar fi un folos!

În sfârşit, altceva – la care m-aş fi dus şi eu dacă mă aflam în UK la momentul desfăşurării. De fapt, cu totul altceva decât anunţurile pentru vreo seară de ‘discotecă românească’ cu care eşti îmbiat din când în când (permiteţi-mi să nu dau niciun link pe această temă).

La acest fel de evenimente ţi-ai aduce aminte exact de chestiile din România (inclusiv anumite preferinţe muzicale) de care nu vrei să-ţi aduci aminte. De ce, mă rog, ai vrea să-ţi aminteşti cum se distrează românii?

Oare măsura succesului în viaţă acesta este: cât, cum, unde, admirat de către cine etc te distrezi? De la ce anume să fii distrat? – iată o întrebare shakesperiană la care omul contemporan refuză să-şi răspundă, deşi absolut totul în viaţa oamenilor de azi depinde de răspunsul la această întrebare.

Oare mulţi imigranţi români (din UK sau de aiurea) suferă că, deşi or fi ajuns la o stabilitate în privinţa confortului material, ceva se întâmplă, încât nu se mai distrează în ţara adoptivă?

Destui imigranţi români din UK suferă de faptul că britanicii “nu se distrează” sau “n-o fac ca noi”, căci astfel de plângeri am auzit. Or fi întemeiate?! Că mie unuia britanicii (mai ales cei sub 30 de ani) , dar mai ales scoţienii mi-au părut destul de puşi pe distracţie…

În schimb, iată ca mai sunt şi împrejurări (precum această conferinţă) unde să te duci pentru că te-a luminat Dumnezeu să-ţi iei viaţa în serios. Poate sunt naiv, poate nu multă lume mai ia în serios şansa de a studia în UK, dar eu sper să fie încă majoritari cei care o fac.

Acolo, eşti între oameni care, poate (sau or fi şi ei ‘închinători la idolul distracţie’ într-o formă mai rafinată?!), au şi altceva în minte decât robia muncă-distracţie-muncă-distracţie, în care trăiesc miliarde de contemporani de-ai noştri.

Oameni cu aplecare către studiu, cu planuri, ambiţii, interese, căutări, curiozităţi, vise... La intrarea mea la facultate, una dintre dezamăgirile vieţii mele a fost să văd ce oameni goi pe dinăuntru (shallow people) ajung studenţi.

Oare ar fi temeiuri să sper că – dat fiind sistemul meritocratic din învăţământul britanic (deşi nu poate fi absolutizat, existând şi critici serioase) – numai oameni interesanţi s-or aduna la evenimentul a cărei promovare o fac acum?

Dacă n-o fi mari chestii să afli din discursuri (deşi temele îmi par interesante), cu siguranţă conferinţa aceasta este o bună oportunitate de socializare (networking), de la care un blogger fotoholic ca mine sigur ar ieşi îmbogăţit.

Evident, numai un mic vârf de aisberg din miile de studenţi şi profesori români din UK va participa. Dar mă bucur că li se oferă oportunitatea să se vadă în acest context.

Sper ca, până la urmă, din conlucrarea organizatorilor, să iasă ceva bun pe termen lung, nicidecum o ‘circotecă românească’ – lucru constatat despre împrejurări în care s-au reunit români din Spania (pe viu) şi Italia (din auzite).

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]