Tuesday 27 April 2010

Femeile în UK (17) [Women in the UK]

Probabil că n-o fi ceva exclusiv britanic, dar eu în UK am remarcat drept bun exemplu această manieră demnă de laudă de a le aminti între eroii naţiunii şi pe femeile care au participat la victoria în conflagraţiile mondiale ale veacului trecut.

În Londra, pe Whitehall, sunt trecute în rândul eroilor acele femei care s-au trudit, din poziţii deloc predispuse la ‘poveşti glorioase’. Fără străduinţele lor, adesea rămase pe deplin anonime, nu ar fi putut avea loc bătăliile victorioase ale bărbaţilor britanici.

Şi nici amarele înfrângeri nu ar fi fost suportabile de bărbaţii mândrii ai acestei naţiuni, dacă nu ar fi avut infirmiere care să le oblojească rănile, bucătărese care să-i hrănească, şoferiţe, telegrafiste sau muncitoare la fabricile de arme şi muniţie.

Însă şi mai emoţionantă mi s-a părut fresca din sanctuarul eroilor (Scottish National War Memorial) de la Edinburgh Castle, dedicată femeilor care au contribuit la Marele Război din 1914-1918 cu “eforturile, compasiunea şi rugăciunile lor”.

Practic, dacă surorile şi logodnicele celor care putrezeau de vii în tranşeele din Franţa mai lucrau propriu-zis şi în afara caselor, la începutul veacului trecut menţiunea “rugăciunile lor” cred că se referea la… mamele lor.

La fel ca în cazul altor naţiuni, şi mamele britanice au dat naştere, de-a lungul veacurilor, la milioane de fii care nu s-au născut pentru altceva decât să moară de tineri. Şi cine altcineva decât Dumnezeu putea să le mângâie?

Ce trist trebuie să fie pentru acelea despărţite de fiii lor fără certitudinea Învierii, fără a şti că Hristos a înviat! Cum le ajută rugaciunea pe unele, şi ce greu trebuie să le fie celor care, poate neştiind de Hristos, caută vinovăţii omeneşti pentru moartea fiilor lor din Afganistan!

Cât despre cum poartă războiul de acasă femeile de astăzi, observ un alt trist adevăr despre UK – că dezbrăcarea în scop caritabil a ajuns până şi formă de susţinere a soţilor de pe front :-( Va ridica cineva, vreodată, un monument pentru aşa ceva?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

5 comments:

Anonymous said...

Draga romane, am citit cu placere cateva din posturile tale! Iti fac cinste! si iti onorezi Tara, neamul si Credinta Ta Ortodoxa!
Mi-au placut si postarile despre Femeile din UK, excelent ai surprins si realitatea cu sufletul tau de roman. La fel simt si eu, si am trecut prin aceleasi trairi! Cu cate fete am fost la nici una nu am gasit traire sufleteasca, in lumea lor nici nu exista cuvantul smerenie! Nu ma intristez ca nu inteleg sau nu vor sa inteleaga ci ma intristeaza golul sufletesc din jurul meu, si din sufletul lor! Stai in fata lor drept cu onoare cu dragoste si daruire si nu te vad! Parca sunt oarbe! Orice faci te minimizeaza, te critica, te apostrofeaza, asta frate romane se numeste emanciparea femeii secolului XX, independenta! Cand stai sa le iei la puricat sau sa le citesti inima, nu vezi mai mare suparare, intristare, suferinta, singuratate! Si in loc sa recunoasca prefera, sau se simt mai bine sa arunce cu noroi sau sa camufleze aceste sentimente! E si vina barbatilor din UK care vezi si tu cum sunt si a lumii in care traim unde se perpetueaza tot mai agresiv starea de traire materiala a TRUPULUI FARA SUFLET. Si cel mai mult ma intristez cand intalnesc romance de ale noastre, si ma umplu de bucurie dar repede imi trece cand le vad comportamentul parca mai salbatec mai agresiv! Nu stiu daca tu ai patit, dar eu am incasat-o rau de tot, pentru nimic. asta e lumea in care traim! dar Dumnezeu e Mare si vegheaza si toate vin la timpul lor! keep up the good work!
Cu respect! un alt roman!

MunteanUK said...

@ Anonymous

bine ai venit pe blogul meu sau, dc citesti de mai demult, bine te-am gasit eu cu acest comentariu!

multumesc de gandurile bune, caci imi cresc increderea ca nu e chiar degeba (sau doar pt slava desarta) tot ce scriu in acest neobisnuit proiect online (MunteanUK), la care ma nu vreau sa renunt, desi nu mai sunt in UK.

***

fara indoiala, pentru toti cei (tot mai putini ma tem) care mai cred in iubire si o cauta este cumplit de dezamagitor sa vada in ce s-au transformat femeile din zilele noastre.

dupa sute de ani de 'feminism', situatia este chiar dezastruoasa si raul este atat de generalizat, asa incat nu mai putem spune cine sunt mai 'rai', barbatii sau femeile.

spun 'sute' de ani pt ca totul a inceput cu Revolutia franceza, cand - potrivit tablourilor pastrate pana azi - in fata gloatelor dezlantuite era o femeie cu bustul dezgolit.

apoi, incetul cu incetul, s-au picurat tot soiul de conceptii otravitoare care au scos femeia din rostul ei.

menite sa le fereasca de tirania barbatilor (si trebuie sa recunoastem ca, prea adesea, de-a lungul veacurilor, barbatii s-au purtat urat cu femeile), aceste idei au aruncat femeile 'din lac in put'.

sunt de acord ca, nu o data, femeile erau chinuite de barbatii care aveau o putere discretionara asupra lor (desi nu aceasta a dorit Hristos!!!), dar, oricat indurau, acele femei se MANTUIAU si prin rugaciunile lor îi mantuiau si pe cei dragi ai lor.

acum, femeile au 'scapat' de tirania barbatului, dar au cazut sub tirania diavolului, a egoismului, a acestui demonic 'fac ce vreau eu', in abisul slavei desarte si a setei hedoniste care nu poate fi potolita cu nimic.

da, or fi scapat de 'tirania' de a naste cati copii vrea Dumnezeu, de 'tirania' de a nu fi educate, dar oare le este mai bine femeilor de azi? cate se mai MANTUIESC?

***

evident, nu este 'imposibila' mantuirea nimanui, pana la sfarsitul vremurilor, dar cred ca ea devine tot mai rara pentru femeile care traiesc ca 'trup fara suflet', cum bine zici.

in trista lume in care traim, unde
goliciunea, nerusinarea, agresivitatea, lipsa de smerenie, nerabdarea, voia proprie care trece peste orice, venerarea trupului ca a unui dumnezeu au devenit 'virtuti', probabil ca tot mai putine femei se mantuiesc.

daca toate cele de mai sus ar fi simple 'mofturi', inca n-ar fi grav. dar ele sunt numai pacatele pregatitoare ale asasinatelor in masa care se produc prin avorturi (fie ele prin 'operatii' sau prin 'pilule').

prea multe femei 'sufera' ca li s-au tocit unghiile lustruite sau ca n-au bani sa-si cumpere posetuta visata, insa prea putine mai sufera ca au omorat nu unul, ci adesea 3-4 (cel putin!) prunci nenascuti intr-o viata.

***

desi imaginea lumii in care traim este foarte trista si spui ca "ai incasat-o de multe ori", sa nu te descurajezi, ca in tot ce primim este o 'pedagogie' a lui Dumnezeu!

undeva, candva, cumva, prin lucrarea Domnului mai mult decat prin meritele noastre, fiecaruia îi aduce in cale iubirea, dupa cum am incercat sa sintetizez aceasta nadejde aici:

http://munteanuk.blogspot.com/2008/03/femeile-n-uk-7-women-in-uk.html

+ (pe baza linkului anterior) aici:

http://www.orthograffiti.ro/364/arata-mi-cum-imbratisezi/

***

important este ca, desi potrivit mintii noastre limitate am avea toate motivele sa deznadajduim, vazand in ce hal a ajuns lumea de azi, sa ne pastram increderea in Dumnezeu!

Anonymous said...

Draga Romane,

Ceea ce simti tu simt si eu pentru ca inima de roman este una si unica in felul ei! Cu cat cred in iubire mai mult cu atat vad cat de mic sunt, si mi se desfasoare in fata ochilor mizeria lumii de azi! Poate intr-o zi am sa simt macar pentru o clipa ce inseamna cu adevarat smerenia! In rest mergand pe calea cea dreapta a stramosilor nostri si cu putere de la Dumnezeu si Sfinti Parinti si cu sfat de la calugarii nostri (Arsenie Boca, Iustin Parvu, Ilie Cleopa, Teofil Paraian, Nicolae Steinhardt...), intr-o zi...intr-o zi am sa gasesc si eu iubirea cea adevarata! Nimic nu se compara cu goliciunea sufleteasca ce o simt in jurul meu, si grea povara este! Sa nu se mai bucure lumea de o floare, de un apus de soare, de culorile naturii! Fiecare clipa a vietii este "pedagogie" de la DUmnezeu asa cum spui! Si cum dragostea lui Dumnezeu pentru cel mai mare pacatos este mai mare decat ca a celui mai mare Sfant pentru EL, undeva, candva, cumva, prin lucrarea Domnului mai mult decat prin meritele mele, sper sa ma calauzeasca si pe mine spre ganduri bune si smerenie pentru ca intr-o zi sa pasesc pe calea iubirii celei adevarate!

Anonymous said...

Doamne ajuta!
C.L.

MunteanUK said...

@ Toată lumea

Legat de subiectul postării, adaug un alt - şi, probabil, cel mai trăznit! - motiv de 'dezbrăcare caritabilă' pe care l-am întâlnit până acum.

Este vorba de calendarul nud făcut pentru a comemora un decedat:

[RO] http://romaninuk.net/index.php?option=com_content&task=view&id=5146&Itemid=1

[EN]
http://www.nydailynews.com/news/world/british-women-strike-naked-poses-calendar-honor-friend-article-1.1169084