Wednesday, 3 February 2010

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (11) [From my forays into Scotland's heartland]

În afara situării într-o zonă superbă – unde se întâlnesc munţii The Trossachs cu lacul Lochearnhead – acest micuţ Kilmahog nu are nimic special în a atrage turiştii.

Cu greu poate fi un rival pentru Callander (1,5 km mai la est) – o destinaţie mai cunoscută din The Scottish Highlands şi unul dintre popasurile nelipsite în orice excursie pe malurile Loch Lomond sau prin The Trossachs.

Ei, iată cum, într-o bună tradiţie scoţiană de a face bani din piatră seacă, patronul acestui Trossachs Wollen Mill s-a gândit că turiştii ar putea convinşi să se oprească puţin şi să cumpere suveniruri datorită unei simpatice... văcuţe.

Dintr-o rasă specifică acestui colţ de lume (obişnuită cu frigul şi hrană mai săracă), dar bine aclimatizată chiar şi însorita Australie. Şi care este, de fapt... un bou.

La fel cum, prin multe sate din România, pe toţi căţeii îi le cheamă Grivei sau Lăbuş, prin Highlands, pesemne că tuturor boilor le zice Hamish (le cer iertare celor care poartă acest nume tradiţional scoţian! :-)

Doar că acest bou are şi pedigree, aşadar şi nume de familie – Hamish McKay Denovan. Plus ceva notorietate pe internet (vezi aici, aici sau aici).

Genială idee în a face turiştii, mai ales pe aceia cu odrasle care n-oi fi văzut vaci decât la televizor sau prin cărţile de poveşti, să oprească la popasul tău. Unde aproape sigur vor cheltui.

Căci, şi dacă orice produs pare mai scump în GBP (în ciuda devalorizării lirei sterline din ultimii doi ani), ispitele sunt absolut copleşitoare...

...jucărele-suvenir (farfurioare, pixuri, brelocuri, oiţe, vaci sau ursuleţi de pluş); îmbrăcăminte din lână scoţiană (plovăraşe, fulare, fuste, mănuşi, tricouri, kilt-uri), haggis, whisky, delicioşi biscuiţi (cookies) scoţieni, gemuri etc.

Hamish pare că îţi zâmbeşte de peste tot. Habar n-o avea nici de frumuseţea locurilor în care îşi duce traiul, nici de ce afacere trăieşte pe spinarea lui.

Cred că are o fericită viaţă de bou după care zeci ori sute de milioane de oameni tânjesc. Oare nu-s destui aceia dintre noi cărora, să le dai un ţarc precum acela în care se învârte Hamish le este destul?

Ţarcul, haleala asigurată şi admiraţia celorlalţi. Cum nici pentru Hamish n-or mai conta acestea când ajunge acolo unde orice bou devine vacă (la măcelărie), nici oamenilor nu le-or mai servi dincolo la nimic desfătările de pe astă lume.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

5 comments:

Anonymous said...

si ti-ai luat unul de plush?

MunteanUK said...

nu, pentru ca doar scriu despre suveniruri, nu le si cumpar. cand se nimereste sa o fac, cel mai adesea nu pentru mine insumi.

stiu ca unii or zice ca nu mi-am luat pt ca as fi 'scotian la buzunar' (stereotip etnic care merita o postare in sine), dar altele sunt adevaratele motive.

nici nu ma dau in vant dupa jucariile de pluş, nici nu mai aveam loc in bagaje.

Theodora said...

Imi place bretonul lui Hamish, îi dă un aer uşor emo...

Anonymous said...

Ai vazut Forth William? Adica ai fost in tinutul Glencoe? Am poposit chiar in localitatea Invercoe si era o frumusete de vis. De fapt Tinutul Lacurilor si apoi tot spre nord e din ce in ce mai fain.
Se pot trimite poze...catre blog?
C.L.

MunteanUK said...

@ C.L.

Acum văd că nu am dat un răspuns curiozităţii tale...

Da, am fost prin Glencoe, plecând de la Edinburgh spre Inverness, pe lângă Stirling, prin Callander, pe lângă Ben Nevis, apoi... Fort William.