Tuesday 19 January 2010

Femeile în UK (15) [Women in the UK]

Cu nimic nu găsesc a fi superioară cultura britanică altora sau inaccesibilă românilor, însă este ceva de care mi-e dor măcar câteodată, când sunt departe de UK – o anumită cultură a zâmbetul, atât de străină românilor de astăzi.

Nu ştiu cum erau strămoşii noştri, cei dinaintea deceniilor comuniste, dacă zâmbeau mai mult. În fotografii, toţi apar cam posaci, dar pesemne că aceasta ţinea de ritualul fotografierii. Poate că a te trage în poză impunea o anume solemnitate.

A nu se crede nici că britanicii or fi un fel de brazilieni sau altă naţiune zâmbăreaţă, ci au ceva care parcă le lipseşte românilor – zâmbetul la contactul cu un chip străin sau la abordarea de către un străin.

Nu mă refer la situaţia (oarecum extremă) când te apropii cu un aparat foto de cineva, ci la multe situaţii de zi cu zi, când, în România – eşti privit chiorâş, la mişto, cu lehamite sau suspiciune, în grabă sau nici măcar nu eşti privit.

Pe când în UK, în orice prăvălie ai intra sau aproape pe oricine ai aborda, nici nu trebuie să fie neapărat băştinaş de pe meleagurile britanice pentru a-ţi zâmbi. Eşti întâmpinat cu un zâmbet, indiferent ce va fi fiind în sufletul celui care îţi zâmbeşte.

Îmi închipui că indiferenţii religios care citesc acestea li s-o părea inutil să fac atâta caz de zâmbet. Poate şi dintre credincioşi unii s-or întreba ce contează zâmbetul (imaginea, aparenţa) şi cum ne poate influenţa mântuirea.

O fi un aspect trivial, însă din asemenea lucruri mici se construieşte şi o societate comfortabilă, în care să-şi fie drag să trăieşti. În plus, zâmbetele îndreptate către orice om, sunt, în esenţă, îndreptate către Făcătorul fiecărui om.

Cu ce-s britanicele mai fericite dacă zâmbesc, că doar tot roase de depresie (ca orice om care nu a descoperit sensul vieţii) rămân? Dar nu-s şi românii în aceeaşi situaţie?
.
Oare britanicii n-au griji? Sau cumva românii scapă de ele mai uşor dacă şi le afişează pe feţe? Cum lamentările verbale nu ajută, nici cele impregnate în înfăţişare nu sunt de niciun folos.
.
Dincolo de a fi doar un semn de British civility, aşadar un comportament învăţat, cică există şi zâmbete tipic britanice (care poartă numele unui medic francez), pe care doar 5% dintre oameni le pot mima. Majoritatea nu pot zâmbi aşa decât pe bune.

Poate nici jumătate dintre britanice nu se lasă fotografiate la insistenţele vreunui fotoholic, dar mult mai multe sunt acelea care zâmbesc când le vorbeşti prima oară. Şi nu li se se pare că îţi fac vreo excesivă concesie dacă îţi zâmbesc… cum de atâtea ori ai impresia în România :-(

Mi se pare absurd că a fost nevoie să vină McDonalds sau KFC în România să înveţe femeile să zâmbească şi foarte trist că încă multora li se pare că a zâmbi ţine de a avea o relaţie personală cu primitorul zâmbetului ori de a-i aplica un tratament special.

Desigur că, şi în cazul imaginilor de faţă (precum aici), pot fi acuzat că am surprins zâmbete din partea celor cărora condiţia profesională le impune să zâmbească – ori că este vorba de angajate la bucătăria IDS, ori despre agente din echipa de pază de la Edinburgh Castle.

Dar nu poate fi doar atât. Nu cred că cineva poate zâmbi pentru un salariu în GBP dacă nu ştiut să zâmbească pentru unul în lei. De fapt, probabil că cine nu este obişnuit să zâmbească gratis, n-o va face nici ca obligaţie de serviciu.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

12 comments:

Anonymous said...

cand te gandesti ca nu te costa nimic sa zambesti si ca poti darui atat de mult printr-un simplu zambet.....asa se spune si cred ca pe buna dreptate. dar de la a crede pana la a aplica e cale lunga...probabil te miri de ce oare romanii nu zambesc, avand in vedere ca e gratis si romanii se ingramadesc la lucruri gratis...cred ca au invatat asta la cozile comuniste....
pt ca multi dintre noi, cred eu, suntem foarte tristi,avem prea multe probleme, suntem la fundul sacului si atunci ti se pare ridicol sa razi, sa iesi din starea ta proasta....e mult mai confortabil sa fii trist, te complaci intr-o stare jalnica si-ti plangi de mila...sigur e la indeman oricui si e cel mai simplu...insa pe termen lung e nociva, mai rea decat cel mai nenorocit drog....

Anonymous said...

Foarte frumos articolul tau despre zambet... daca am zambi mai mult LUMEA DIN JURUL NOSTRU AR FI MAI FRUMOASA...cred ca aceasta este o atitudine si o stare interioara. daca persoana are o relatie in armonie cu Dumnezeu si il are pe EL in inima 'din visteria inimii' nu poti iesi decat lucruri frumoase...
Gabi

MunteanUK said...

@ Anonymous

dc chiar nu costa nimic sa zambim, oare de ce ne 'zgârcim la tărâţe', cum zice o vorba romaneasca, si atat de greu ne vine sa zambim?

ma tem ca oamenii in genere (nu doar romanii) se ingramadesc la lucruri gratis cand e sa le primeasca, nu sa le daruiasca.

foarte trist ca omul de azi (nu doar romanul) nu a invatat o regula tot atat de valabila la Sf. Ap. Pavel, care a enuntat-o la un moment dat, cat si in box: MAI FERICE E SA DAI DECAT SA PRIMESTI!

***

@ Gabi

evident, in mare masura, zambetul vine din interior si cu cat o persoana este mai aproape de Hristos, cu atat poate zambi mai mult si mai... din inima!

insa am remarcat ca aspect pozitiv (sa nu-mi zica lumea ca vad numai rele :-) cum britanicii au aceasta obisnuita a zambetului, mai ales la contactul cu strainii.

poate ca nu schimba lumea, poate ca nu schimba inimile, poate ca nu face miracole, poate ca nu mantuieste pe nimeni (caci Mantuirea stim la Cine este), insa cu siguranta face societatea mai functionala.

Theodora said...

De acord! Zâmbetul e ca şi cum ai deschide o uşă. Uşa inimii tale către celălalt şi a-l apropia. Evident că are legătură cu starea interioară, dar, dacă ne-ar păsa mai mult de cel din faţa noastră care are nevoie de zâmbet ca de ozi cu soare, am zâmbi mai des. Asta e părerea mea: cei care nu zâmbesc deloc şi sunt tot timpul posaci sunt şi mai egoişi.

MunteanUK said...

@ Theodora

si eu cred ca pt ca nu ne pasa de ceilalti nu zambim mai des :-)

ar trebui sa ne straduim sa-l avem pe 'celalalt' in atentie mult mai mult.

dc britanicii o fac din motive de curtoazie sociala ori ca' PR strategy' in orice business, oare noi de n-am face-o dpvd duhovnicesc?

***

@ Everyone

a nu se crede ca raspund unor comentatori imaginari, dar chiar nu imi explic cum de a disparut primul comentariu de la aceasta postare, fara sa-l fi sters eu cumva din eroare.

a disparut si din partea publica a blogului, si de la "Gestionati postarile" :-(

acelasi lucru, intamplat si aici: http://munteanuk.blogspot.com/2010/01/alcoolul-asta-prietenul-cel-mai-bun-al.html

Hey, Blogger, what's going on???poate cineva sa-mi explice, sa ma ajute cumva???

Anonymous said...

Ai mare dreptate cu zâmbetul. L-am remarcat peste tot în uk şi Scoţia. Şi nu era fals. Şi nu doar zâmbetul, dar şi răbdarea, de a te asculta şi înţelege în cazul în care nu ştiai foarte bine limba (sau ei vorbeau engleză cât se poate de "scoţiană" şi tu engleză "românească" :))) ), de a te îndruma sau ajuta cand solicitai sau nu. Am mai remarcat faptul ca acolo puteau lucra şi femeile peste 50 de ani (foarte multe chiar) spre deosebire de ...aici unde, de ex. pentru a te angaja ca femeie de serviciu de multe ori s-a solicitat vârsta sub 35 ani. Am remarcat ca puteau face şi complimente sau puteau spune un lucru drăguţ cand vorbeau. Şi în Londra, unde sunt atâtea milioane de oameni şi foarte multe probleme sociale (ca sa cuprind aici tot) există zâmbet şi foarte multa relaxare... relaxare care se "respiră". Chair dacă multora le este foarte greu să-şi ducă viaţa de zi cu zi.
Da, noi n-avem nici zâmbetul, nici răbdarea...
Nu mai vorbesc de trafic şi conducători auto. Acolo da rabdare şi respect. Acolo...aşteaptă să te gândeşti să treci strada. Aici...te împuşcă pe trecere pietoni pentru ca fiind batran treci prea încet.
Doamne ajuta!
C.L.

MunteanUK said...

@ C.L.

multumesc de marturia ta! ...care se adauga opiniei mele, incat sa se vada ca nu 'inventez' ceva despre cat se zambeste in UK!

zambetele, complimentele (si toata curtoazia in conversatie), respectul si rabdarea (in orice context, inclusiv in trafic!) - toate sunt, negresit, exemple bune (good examples) din aceasta tara.

cu voia Domnului, se va nimeri candva sa scriu mai mult de rabdarea si amabilitatea de a fi ajutat/indrumat pe care le-am intalnit in... 'cenusiul' (spui tu si multi altii) sau fascinantul (cred eu) Glasgow :-)

Anonymous said...

ok. astept cu nerabdare.
C.L.

Anonymous said...

am gasit ceva super fain si, desi nu e cu uk, e ...
uite ce zice IPS Teofan in pastorala de Inviere (si cu zambetul, daca vrei o legatura cu subiectul):
" ...exista multa lumina si viata autentica in lume. Oriunde intalnesti o mama cu pruncul in pantece sau un tata cu fiul sau in brate, acolo este un izvor nesecat de lumina si de viata. Clipa in care cineva zambeste sincer, vorbeste fara viclesug, ofera cuiva o floare sau o paine este o clipa de lumina, o clipa de viata in adevartul sens al cuvantului. Omul aflat in stare de rugaciune, omul care are puterea ingenunchierii la spovedanie, omul care descopra drumul catre Sfantul Potir, omul care il iubeste pe dusmanul sau, omul care este cuprins de adevarul ca fara Hristos nu poate face nimic bun si frumos, un astfel de om este o cascada de lumina si viata revarsata peste lume"
C.L.

MunteanUK said...

@ C.L.

S U P E R B spus si nu mi se pare deloc a fi 'offtopic' :-)

MunteanUK said...

niste precizari/adaugiri:

[1] vad ca primul comentariu, de a carei 'disparitie' ma plangeam la un moment dat (4 March 2010 19:21) a reaparut.

...la fel si cel de la cealalta postare la care faceam trimitere si afectata de acelasi fenomen misterios.

destul de bizar acest Blogger, nu-i asa? :-)

*** *** ***

[2] desi ar fi o exagerare a se spune ca britanicii sunt cei mai 'fericiti' europeni, iata o confirmare 'stiintifica' (nu ca as baga eu mana in foc pt orice studiu de acest fel :-) care atesta ceea ce am scris in postarea de fata.

daca eu ma bazam pe numai spiritul meu de observatie, acum inclusiv 'cercetatorii' (nu cei britanici de data aceasta, ci polonezi) confirma intrutotul ceea ce am am observat eu, cititoarea mea C.L., dar si atatia altii.

cica britanicii ar fi cei mai 'zambareti' europeni, caci zambesc mai mult chiar si decat spaniolii si italienii care vin din urma pe 'podium':

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1296385/Britons-smiles-ahead-Europes-happy-league.html

Anonymous said...

tot astept sa vad si pe la noi zambete, si la magazine dar nu numai...
stiu ca e tare greu zilele astea pentru foarte multi dintre noi, dar...
C.L.