[EN] While both Great Britain and Romania have been clad in this Siberian white for the past days... [RO] În timp ce deopotrivă Marea Britanie şi România s-au îmbrăcat în acest alb siberian în ultimele zile...
.
[EN] ...I was away from Bucharest, as my last grandmother went to the Lord... [RO] ...am fost departe de Bucureşti, căci ultima mea bunică s-a dus la Domnul.
[EN] Like my other grandmother, she faced death prepared – with a last Holy Confession and Holy Eucharist. [RO] Precum cealaltă bunică a mea, a înfruntat moartea pregătită – cu o ultimă Sfântă Spovedanie şi Sfântă Împărtăşanie..
[EN] And how we are so stupid to wish each other something else these days: health, money successes... [RO] Şi ce proşti suntem să ne dorim unii altora altceva zilele acestea: sănătate, bani, succese....
[EN] The best wish would be: “may you have a Christian end to your life!” [RO] Cea mai bună urare ar fi “să ai un sfârşit creştinesc al vieţii!”[EN] Nothing else matters after all, believe me: graves and houses look so alike when covered with snow! [RO] Nimic altceva nu contează la urma urmelor, credeţi-mă: mormintele şi casele arată atât de asemănătoare când sunt acoperite de zăpadă!
[EN] May all my readers receive this honest wish, illustrated with images from my ‘snowiest’ experience in the UK, during one of my forays into Scotland! [RO] Fie ca toţi cititorii mei să primească această sinceră urare, ilustrată cu imagini din cea mai ‘zăpădoasă’ experienţă a mea, din timpul unuia dintre raidurile mele în Scoţia!
[EN] Let us we stop regarding snow as a curse, as the Same God, Who gives us the warmth of the Sun, also gives us blizzards to remember Him! [RO] Să încetăm a mai privi zăpada ca pe un blestem, căci Acelaşi Dumnezeu, Care ne dă căldura Soarelui, ne dă şi viscole să ne amintim de El!
[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
|
4 comments:
Dumnezeu s-o odihnească cu sfinţii pe bunica ta!
Peisajul acesta ondulatoriu imi parea tare familiar daca n-ar fi fost caii aia pitici!
Multumesc de gandurile bune!
Cred ca, in adancul memoriei mele - care se dovedeste a fi adesea de-a dreptul 'elefantina', ceea ce nu este neaparat vreo 'virtute' - port cu mine imaginea peisajelor copilariei.
Astfel, oriunde as ajunge prin lume, 'recunosc' cumva niste peisaje familiare - tipul meu 'preferat' de relief.
Nici pe varfuri de munte, nici pe intinderi de campie, nici pe maluri de mare nu-mi place atat de mult precum in asemenea zone cu peisaj 'ondulatoriu'.
Mi-e greu a crede ca poti 'ghici' despre ce particica a Romaniei este vorba, insa as fi curios sa stiu ce parte din tara iti era tie 'familiara' vazand aceste imagini.
Theodora
Primele două seamana cu TARA HATEGULUI, dar am mai vazut ceva asemanator si-n nordul Moldovei
Ultimele cu Baraganul sau chiar Dobrogea noastra...
Tie de ce iti amintesc?
Mie imi amintesc de Valea Hârtibaciului (intre Sighisoara si Sibiu), o zona vesnic draga datorita verilor copilariei :-)
Desi nu are prea multe imagini, singura pagina mai interesanta despre locurile dragi mie pe care am gasit-o online este aceasta:
http://dordeduca.ro/impresii/plimbare_pe_valea_hartibaciului/3640/
De fapt, toata Transilvania are un 'peisaj preferat' de mine :-)
Post a Comment