Sunt ochelarist, dar nu din acela ‘de soare’, ci de… miopie. Iar în miopia mea sunt multe lucruri pe care nu le prea văd eu limpede pe lume. De pildă, port în gând o curiorizate care mă macină de mai multă vreme.
Oare cum arăta lumea înaintea folosirii în masă – din a doua jumătate a secolului trecut, dar excesiv doar de vreo 20-30 de ani încoace, aş zice – a ochelarilor de soare?
Aud tot mai mult în jur oameni zicând că ‘au nevoie’ de ochelari de soare, de preferinţă nu din aceia ‘made in China’, ci cât mai de calitate (de pildă ‘made in Italy’). Această nevoie este reclamată chiar de unii care prea puţin stau în aer liber.
Oare cum suportau strămoşii noştri nu prea îndepărtaţi (bunicii şi străbunicii) lumina soarelui, în bătaia căreia petreceau mult mai mult timp decât noi?
Şi nu scurtă vreme, pentru câte o plimbărică până la un loc cu umbră, şi nici pentru o simplă relaxare, ci ca să facă munci grele: la sapă, la coasă, la fân, la secerat, la cărat una-alta, la spălat şi întins rufele, la câte şi mai câte.
Un răspuns parţial aş găsi: pe vremea aceea (nu mai în urmă de 50-60 de ani), nimeni nu ieşea din casă cu tărtăcuţa descoperită.
O năframă, borurile pălăriei sau cozorocul şepcii mai îndepărtau măcar o parte din lumină din calea spre ochi, deşi văd că, în zilele noastre, specialiştii (cine alţii? :-) pretind că până şi rama ochelarilor de soare ar trebui să fie groasă, pentru o protecţie sporită.
Însă şi astăzi, bombardaţi fiind cu mesaje care ne cer ‘să ne protejăm’, nu prea mai ieşim din cu capul descoperit, ci poate doar gol (de gânduri). Totuşi, indiferent ce om avea pe cap, de ce nevoia de ochelari de soare este tot mai mare?
Nu îmi explic. Petrecem noi mai mult în arşiţa zilei decât o făceau înaintaşii noştri, muncind din greu? Oare arde soarele mai tare, cum or zice unii ideologi ai încălzirii globale?
O fi ajuns lumea mai insuportabil de privit cu ochiul liber? Sau, poate, nu mai vrem să ni se vadă cearcănele, gândurile, confuzia, tristeţea, neliniştea? Ori să ne ascundem mai uşor zâmbetele false?
Să fie cumva ochelarii de soare un element obligatoriu pentru a a accede la ‘balul mascat’ ce a devenit lumea contemporană?
Mai întâi ochelarii de soare, apoi walkman-ul, iPod-ul, Smartphone-ul şi tot aşa… Accesorii indispensabile (?!) în trista lume reală din jur, fără de care mulţi nu pot apărea nici în (ne)fericita lume virtuală a Facebook.
Cum sunt destui care nu ies în lume, nici după lăsarea serii, fără ochelari cumpăraţi cu 102[a], 136[b], 140[c] sau 187[d] GBP – preţuri din Edinburgh (poza 3) de dinainte de creşterea TVA în UK şi, chipurile, unii la reducere cu până la 50%.
Nu cred ca protecţia sporită să explice preţurile afişate, ci mai degrabă fandoseala… Fendi[a], Prada[b], Gucci[c], Christian Dior[d].
Oricât de scumpi, ochelarii nu pot nici să ne ascundă preagolul (de bune) sau preaplinul (de rele) care ni se văd în ochi. Nici să ne facă mai suportabilă lumea din jur, care nu poate arăta mai bine decât arată nevăzutele inimi ale miliardelor de pâmânteni.
|
4 comments:
Pe unde erai cand ai facut pozele ?
Ha, ha, ha...
...iată că unul dintre ultimii mei cititori care îşi mai fac simţită prezenţa pe blog este curios de o mică 'legendă foto' - deşi eu nu am găsit-o necesară :-)
***
Nu ştiu de ce ţi s-ar părea relevant, dar uite ce mi-ai cerut:
[1] Chioşc de ziare şi reviste din faţa Autogării din Iaşi. Sunt mai multe, dar mă refer la cea de vis-a-vis de superba Gară CFR:
http://www.autogari.ro/Iasi/Autogara_Transbus_Codreanu_SRL/Autogara12984.aspx
*
[2] O turistă odihnindu-se pe unul dintre refugiile la umbră din interiorul grădinii renascentiste din Villa D'Este (Tivoli, vreo 35 km la vest de Roma) - un ansamblu de fântâni arteziene, mici lacuri artificiale şi statui care se află pe lista obiectivelor UNESCO:
http://en.wikipedia.org/wiki/Villa_d'Este
*
[3] Unul dintre multele şi prea scumpele magazine de pe Aeroportul din Edinburgh, Scoţia:
http://www.edinburghairport.com/portal/site/edinburgh/menuitem.7034d44ba0afde8c63f0ec109328c1a0/
*
[4] Străduţă din Roma pe care nu pot să o mai identific exact, dar era pe lângă staţia de metrou Flaminio, adică foarte aproape la nord de Piazza del Popolo:
http://en.wikipedia.org/wiki/Piazza_del_Popolo
*
[5] Turiste din SUA (ştiu aceasta 'pe întrebatelea', nu doar 'din bănuitelea' :-) care pozau unele pentru altele în ipostaze cât mai 'typically American movies' în interiorul sus-amintitei Villa D'Este din Tivoli.
***
Nu-i aşa că, adăugând toate aceste detalii, locurile descrise devin mai interesante decât personajele fotografiate? :-)
***
Pe când şi un comentariu legat de conţinutul articolului? Ori nu ţi s-a părut interesant? :-(
Eram doar putin curios prin ce fel de locuri interesante ai gasit personajele (si ele interesante) din poze :-).
***
In ceea ce priveste continutul articolului, vorbesc din perspectiva cuiva care foloseste ochelari de vedere (hipermetropie) ce au si proprietatea ca se inchid la culoare atunci cand lumina este puternica. Cel putin teoretic. Din experienta, am observat ca lentilele mele sunt parca mai sensibile la frig decat la lumina.
N-am reusit sa-mi explic inca din ce motiv, probabil calitatea lor lasa de dorit...
Mi se pare si mie putin cam ciudat ca multi dintre turistii care vin pe-aici pe la mare, dar si localnicii, poarta ochelari de soare pe durata sezonului. Totodata insa, stau ore in sir pe plaja, expunandu-si pielea la soare. Sa fie ochii mai sensibili decat pielea ? Au nevoie de o protectie sporita ? Ma cam indoiesc.
Poate ca atunci cand iti ascunzi o parte a fetei pari mai interesant, capeti un aer misterios. Oare asta o fi ?
Nu pot sa nu remarc (si din pozele tale) ca aceasta acoperire a fetei are loc in paralel cu o descoperire a trupului. Coincidenta ? Inainte cred ca lucrurile stateau invers. Oamnii isi acopereau cat mai mult trupul, dar fetele le aveau descoperite. Si nu cumva mai luminoase ?
În privinţa felului în care se comportă lentilele la cald/rece şi cum poate influenţa temperatura cantitatea de lumină care este lăsată să treacă prin ele - mă tem că nu te pot ajuta cu o opinie avizată.
După cum vezi, ca tot românu' şi tot bloggeru', îmi cam dau cu părerea despre orice, dar la aceasta chiar nu mă pricep :-(
***
Foarte interesantă observaţia ta despre cum îşi apără oamenii ochii sau mai degrabă privirea, că nu ştiu cât le-o păsa despre această capodoperă a creaţiei Domnului - ochiul uman.
De piele, se prea vede că nu le pasă şi se stă mult la soare între 'orele interzise' (11-16), fără niciun fel de protecţie.
***
Evident că, într-o zi mai 'hot', dar nu numai, pari mult mai 'cool' dacă porţi ochelari de soare :-)
Este foarte interesantă observaţia ta cu dezgolirea trupului în paralel cu acoperirea privirii în ultimele decenii...
Oare este o reminiscenţă de ruşine ascunderea privirii? Oare mai există ruşine?
Pe această temă, cred că a scris foarte limpede Pr.Savatie Baştovoi, în cartea sa "Între Freud şi Hristos":
http://ascorslatina.wordpress.com/2008/10/09/lupta-cu-rusinea-de-ce-se-sting-luminile-in-discoteci/
***
Pornind de la discuţia noastră de aici, am mai postat ceva despre 'dezgolire', întrebându-mă asupra efectelor unui astfel de prost obicei asupra sănătăţii:
http://munteanuk.blogspot.com/2011/10/femeile-in-uk-23-women-in-uk.html
Post a Comment