La o primă vedere, mâzgăleala din imagine (click pe ea sau aici!) – din cartea de oaspeţi a bisericii anglicane Thomas à Becket din Lewes, folosită şi de comunitatea ortodoxă din acea parte a East Sussex-ului – s-ar vrea o transcriere a pronunţiei în limba engleză (dar tot în alfabetul românesc) a numelui România……sau este pur şi simplu o băşcălie românească adusă şi pe tărâm britanic? Ori cumva respectivul chiar nu ştie cum să scrie numele ţării?!
Sau – ar putea zice unii cititori – “Eşti tu (adică eu) un mare cârcotaş, ce mare subiect de postat pe blog ţi-ai găsit cu chestia asta? Te apucă şi pe tine mândria naţională?”
Ceea ce vreau să spun este că rămâne o absurditate a avea pretenţia de la britanici să ştie măcar care este capitala României, atât vreme cât ai noştri conaţionali, ori că o fac la mişto, ori că într-adevăr habar n-au – se apucă să stâlcească numele ţării pe unde îl scriu.
Este pur şi simplu o ipocrizie tipic românească (mai ales că din aceea britanică cred că am oferit destule exemple pe blogul acesta) a crede că străinii ne văd mai răi decât suntem, pentru că aşa sunt ei: încrezuţi, autosuficienţi, veninoşi, plini de prejudecăţi, inculţi, etc.
Din nefericire, străinii ne văd exact aşa cum ne arătăm noi... Nu vreau să zic că ne-or vedea neapărat cum suntem (asta-i o lungă poveste şi numai Dumnezeu ne ştie cu adevărat!), ci ne percep exact cum reuşim să ne construim imaginea – care începe chiar şi de la aceste aspecte aparent nesemnificative, de la cum îşi scriu românii numele ţării prin cărţile de oaspeţi, în diferite locuri pe unde ajung.
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
Ceea ce vreau să spun este că rămâne o absurditate a avea pretenţia de la britanici să ştie măcar care este capitala României, atât vreme cât ai noştri conaţionali, ori că o fac la mişto, ori că într-adevăr habar n-au – se apucă să stâlcească numele ţării pe unde îl scriu.Este pur şi simplu o ipocrizie tipic românească (mai ales că din aceea britanică cred că am oferit destule exemple pe blogul acesta) a crede că străinii ne văd mai răi decât suntem, pentru că aşa sunt ei: încrezuţi, autosuficienţi, veninoşi, plini de prejudecăţi, inculţi, etc.
Din nefericire, străinii ne văd exact aşa cum ne arătăm noi... Nu vreau să zic că ne-or vedea neapărat cum suntem (asta-i o lungă poveste şi numai Dumnezeu ne ştie cu adevărat!), ci ne percep exact cum reuşim să ne construim imaginea – care începe chiar şi de la aceste aspecte aparent nesemnificative, de la cum îşi scriu românii numele ţării prin cărţile de oaspeţi, în diferite locuri pe unde ajung.
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|
4 comments:
Salut,
Sunt Adrian Cherciu, fondatorul ROMANi ONLiNE UK. As dori adresa ta de email, daca esti de acord, pentru a discuta despre o posibila colaborare.
Multumesc anticipat,
Adrian Cherciu
ROMANi ONLiNE UK
O scurta adaugare:
Alternativ, ai putea sa ma contactezi la adrian @ romani-online.co.uk
Multumesc,
Adrian
ei bine, din ce stiu de la diversele cunostinte plecate in felurite tari de pe glob se pare ca noi romanii,invariabil, nu ne dezmintim nici cand ne dezlipim de "tara mama". si anume, nu reusim sa lasam in urma "mahalaua", barfa, ceva de comentat si "impartit" astfel incat evident ca nu suntem uniti. n-avem cum.
desigur ca asta nu e o generalizare, sunt si exceptii. dar atat de rare...
:-(
C.L.
@ C.L.
din pacate, nu mi-a trebuit mult in UK (unde am stat trei luni consecutive), dar si in alte parti ale lumii, sa constat ca foarte multe dinspre povestile despre romanii 'dezbinati' sunt reale.
chiar alti imigranti, care stau mereu strans uniti unul cu altul si se ajuta la greu, se arata socati si dezgustati de cat de mult se pot uri romanii intre ei :-(
Post a Comment