Ortodoxia în Scoţia (5) [Orthodoxy in Scotland]

Fiind binecuvântat de Dumnezeu cu străbaterea atâtor şi atâtor locuri din Scoţia (a se vedea aici şi aici o trecere în revistă a lor), am căutat să aflu care ar fi legătura dintre Sf. Apostol Andrei, cel dintâi chemat şi aceste meleaguri.

Cum se face că ţara asta îl are drept Patron Saint (cum zic ei) pe cel pe care noi îl considerăm Ocrotitorul României?

Ce poate lega ţinuturile acestea (Kingdom of Fife), aşa îndepărtate geografic de Ţara Sfântă şi locurile pe unde a propovăduit Apostolul, dar – după cum arată seculara Scoţie de astăzi – şi aşa de îndepărtate duhovniceşte de credinţa adevărată?

Şi nu vreau să zic departe de noi, cei ce ne-am crede (prea adesea fără temei în faptele noastre) ‘buni ortodocşi’, ci… foarte departe de însăşi tradiţia acestei ţări, care s-a născut ortodoxă.

Aici, creştinismul nu a fost adus de iezuiţi (ca în America de Sud), nici de puzderia de secte protestante ce au colonizat America de Nord, nici de penticostali, precum în rândul unor cetăţeni români mai închişi la culoare :-), ci de neobosiţi urmaşi ai Sf. Apostoli, precum Sf. Rule sau Sf. Columba.

La fel cum apostolatul Sf. Andrei avea să înduplece inimile sciţilor şi dacilor, urmaşi de-ai săi de peste veacuri aveau să înmoaie (exclusiv prin puterea Cuvântului pe Care Îl propovăduiau) inimile triburilor celtice de pe aceste tărâmuri nordice, odinioară margine a lumii cunoscute.

Cum oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, am aflat că legătura Sf. Andrei cu Scoţia o reprezintă faptul că o parte din moaştele sau au ajuns pe aceste meleaguri, mai precis în actuala localitate St Andrews.

Cu numai 18,000 locuitori astăzi (şi, probabil, niciodată mai mulţi), orăşelul are o bogată tradiţie academică (prima univesitate scoţiană, din 1413, şi a treia britanică, după Oxford şi Cambridge), iar până la Reforma Scoţiană a fost capitala (adevăratei) Biserici Scoţiene.

Aceasta era parte a unicei Biserici a lui Hristos, nu ceea ce avea să devină mai târziu Church of Scotland, această ‘instituţie’ la care aderă, formal (prin răspunsurile din sondaje) 42% dintre scoţieni, dar în fapt, membri înregistraţi nu-s mai mulţi de 12% din populaţia ţării. Iar câţi din aceştia din urmă (489,000 oameni) or fi practicanţi... greu de zis.

Pe aceste meleaguri, St. Rule (Regulus) a adus o pare din moaştele Sf. Andrei, mai înainte ca Sf. Împărat Constantin să mute trupul sfântului la Constantinopol, pe la anul 345 d.Hr. O altă legendă spune că osemintelele sfinte ar fi ajuns în această cadedrală la anul 733, aduse de St. Acca, Episcop de Hexham.

Oricum ar fi fost (rezumatul celor două legende – aici), e clar că moaştele au fost aduse în Scoţia încă dinainte de Marea Schismă, pe când şi prin aceste pustii ţinuturi nordice, şi prin cetăţile bizantine, era aceeaşi Ortodoxie curată.

Din păcate, după sângeroasa Reformă Scoţiană, avea să fie lăsată în paragină şi Catedrala Sf. Andrei din St Andrews (ale cărei rămăşiţe se pot vedea în imaginile de faţă), până atunci cea mai înaltă clădire din Scoţia. Odată cu distrugerea edificiului, însoţită de masacre de-o parte şi de cealată, între protestanţi şi catolici, se pare că şi moaştele Sf. Andrei au fost distruse de către reformişti cu o furie diabolică, asemănătare celei a iconoclaştilor.

Astăzi, pe lângă amintirea Apostolului rămasă pe steagul scoţian (de unde a fost preluat şi pe cel britanic – Union Jack), amintirea lui o mai ţine această Zi naţională a scoţiei, şi câteva tradiţii asemănătoare celor româneşti...

...pe care le mai înregistrează culegerile de istorioare folclorice, nu ştiu dacă şi memoria scoţienilor contemporani.

De pildă, dacă, în ajunul zilei de 30 noiembrie, o fată aruncă un pantof şi acesta cade cu vârful spre uşă, într-un an se va mărita şi ‘va ieşi din casă’.

Sau, dacă este destul de iscusită, încât să cureţe coaja unui măr fără să o rupă, aruncă acea coajă, şi ea negreşit va cădea în forma literei cu care începe numele viitorului soţ :-)

Dincolo de aceste superstiţii, exista odinioară prin Scoţia şi convingerea simplă că doar prin rugăciune către Sf. Andrei o fată nu va rămâne nemăritată.

Apoi, sunt convins că un praznic minunat se va fi săvâşit la Comunitatea Ortodoxă Sf. Andrei din Edinburgh, unde scoţieni de baştină, plus venetici (englezi, greci, români, sârbi etc) vor fi dat toată cinstea cuvenită Apostolului cel dintâi chemat de Mântuitorul nostru.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]