Friday 23 May 2008

Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (7) [This alcohol, a Brit’s best friend?]

Există un sunet inconfundabil din UK care îmi va rămâne pentru totdeauna în memoria auditivă – sticlele de băutură care se ating una de alta, într-o pungă de plastic (de regulă albă) cu care studentele merg în paşi repezi spre camerele de cămin.

Singure sau două câte două (mai rar într-un grup mai mare – văd că observaţia mea din prima săptămână în UK a rămas valabilă), mereu se grăbesc de parcă vinul sau votca s-ar răci ori încălzi prea tare în câteva zeci de metri parcurşi.

În amintirea mea, sunetul acesta specific, atât de diferit de foşnetul pungilor cu haine şi pantofi ale gâsculiţelor ieşite la cumpăraturi pe Oxford Street, va rămâne pentru totdeauna drept ceva tipic britanic.

Dacă fetele înnebunite de shopping, încearcă să dovedească ceva prin cârpele alea şi puzderia de nimicuri pe care dau atâtea pounds, să atragă atenţia lumii, să pună mâna pre vreun milionar sau poate numai să se distreze – tot înseamnă că mai au o speranţă.

Desigur că într-un mod cu totul absurd (dar perfect explicabil într-un lume fără Dumnezeu), ele îşi caută locul pe lume.

Nu luptând împotriva lumii (căci asta se face numai prin haruri de la Duhul Sfânt), ci potrivindu-se duhului acestei lumi bolnave, în care dacă nu cumperi nu exişti – un concept interesant, de care deja văd că e plin Web-ul (vezi aici, aici sau aici).

În schimb, cele înnebunite de băutură nu prea se mai aşteaptă la nimic de la viaţă şi de la semeni şi – repet asta! – nu pentru că ar fi cumva atât de urâte sau proaste, încât nimeni să nu se uite la ele.

Pur şi simplu, au renunţat la orice luptă, la orice încercare de a dovedi cuiva ceva, ba poate chiar şi de a se mai amăgi că este ceva distractiv în a consuma alcool.

Se duc la şcoală din inerţie, au o gaşcă de prieteni din inerţie, ţin la convenţiile sociale din inerţie şi, majoritatea, nici nu încearcă să-şi pună capăt vieţii prin gesturi subite, căci şi aceasta este, cel mai adesea, o încercare de a atrage atenţia asupra ta.

Dar se sinucid încet, mai întâi pe plan social (odată ce au căzut în rândul infractorilor), apoi procesul este ireversibil şi asupra organismului – prin fiecare neuron ucis de gramele de alcool, prin tot prăpădul care îl face în ţesuturile esofagului, stomacului şi ale ficatului, la care se adaugă toată anestezia morală în care te cufundă alcoolul.

Şi ce pot face oamenii de ştiinţă sau oamenii politici, aceşti idoli ai lumii contemporane, pentru aceste femei, decât să sintetizeze statistici, să tragă semnale de alarmă, să elaboreze strategii?!

Iată numai câteva îngrijorări (majoritatea selectate din ultimele 24 de ore!) – aici, aici, aici, aici, aici, aici sau aici – dar la ce bun, dacă deştepţii ăştia de oameni de ştiinţă, factori de răspundere, lideri de opinie etc, habar nu au care sunt cauzele reale ale fenomenului?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

7 comments:

MunteanUK said...

eu nu gasesc decat o singura explicatie pentru ce atator tineri din UK alcoolul tinde se le devina 'singurul prieten'...

...anume ca, printr-o perseverenta diabolica - care tine de asa numita 'educatie umanista'; secularism; idolatrizarea Stiintei; gratificarea idividualismului (prin povesti de succes); legitimarea hedonismului; si, practic, golirea de sens a vietii - copii sunt indepartati de adevaratul Prieten al fiecaruia, Mantuitorul Iisus Hristos. nu numai ca nu-si lasa copii s[ vina la Hristos, dar multi britancii chiar îi impiedica!!!

cu oricate explicatii 'stiintifice' ar veni acesti atotprezenti cercetatori/experti, alta nu exista! UK are frumuseti naturale, (inca) destule resurse, o cultura a tehnologiei si inovatiei remarcabile, un fler pentru afaceri fara de care nu se putea gestiona ditamai imperiul colonial, o minunata limba de circulatie internationala, plus (inca) un sistem politico-social de organizare destul de inchegat, foarte mult bun simt, rabdare si 'calm britanic' - toate acestea lipsesc multor alte natiuni!

dar ceea ce tara asta are in tot mai mica masura este prezenta vie a lui Hristos (Care, zica cine ce-o vrea, numai in Biserica Ortodoxa Se afla!). ba si 'amintirea Lui', atat cat o mai pastreaza diversele 'biserici reformate', plus papistasii, nu este decat o biata caricatura a unui personaj 'politically correct'.

or, a nu sti ca Iisus Hristos este Fiul Dumnezeului Celui Viu, ci doar o 'optiune filosofica' precum oricare alta este egal cu a nu sti nimic despre El. ba chiar, a nu sti nimic, ca un trib din padurile amazoniene sa zicem, este mai folositor decat a sti orice despre El asa cum l-au 'ambalat' aceste asa-numite biserici apusene de cand s-au rupt de Ortodoxie.

MunteanUK said...

comentariul de mai sus este raspunsul meu la o intrebare ridicata intr-un prim comentariu, pe care l-am sters absolut din greseala... si fac aceasta precizare, ca sa nu-si inchipuie cineva ca am ajuns asa jalnic, incat sa ma comentez pe mine insumi! :)))

heraasku said...

da, asa este. oamenii isi iau unul altuia obiectele iubirii. tot ce este de iubit a devenit tinta de murdarire. pe scurt, totul va deveni de neiubit. din partea noastra.

MunteanUK said...

intr-adevar, pt ca nu stim sa ne iubim pe noi insine, in sensul acela in care este si porunca divina '...ca pe tine insuti', orice altceva in jur devine 'de neiubit'. hedonismul si egoismul sunt pervertiri ale iubirii acesteia de sine, in conotatia ei sanatoasa.

daca ne-am iubi cu adevarat, in sensul in care ne-o prescrie Domnul - NU NE-AM LUA SUFLETUL IN DESERT! la bietii britanici (seculari, atei, umanisti, areligiosi, liber-cugetatori ori cum s-or mai numi) de aici incepe starea tragica in care se gasesc - de la faptul ca nici nu iau in calcul notiunea de suflet...

ba chiar decreteaza acesti idoli de lut (dar venerati ca niste vitei de aur), oamenii de stiinta din UK, ca: 1) pruncul nenascut nu e fiinta + 2) ca niciodata stiinta nu va putea defini constinta/constienta. in aceste conditii, alcoolismul e doar un soi de pansament pe sufletul zdrelit de de indiferenta noastra fata de el.

ma intreb (eu insumi, admitand ca poate nu are vreun fundament teologic), de nu cumva tocmai aceasta e o forma de hula impotriva Duhului Sfant?! adica a te nega pe tine insuti, a nega faptul ca trupul si nevoile sale trebuie sa serveasca drept Templu al Duhului Sfant. in loc de asta, multi isi fac un idol din templul golit de suflarea dumnezeiasca, dandu-si afara sufletul...

si vai de cei pe care îi prinde moartea asa, cand trupul si poftele sale se duc, dar sufletul oarecumva 'vine inapoi', la constinta nemuririi sale! oare nu vor vrea atunci toti cei care si-au anesteziat sufletul (nu doar prin alcool, ci prin orice 'entertainment' sau pierdere de vreme) sa mai fie macar o clipa cu el inapoi in trup, aici si acum, cand este vremea pocaintei?

heraasku said...

Hula sau pacatul impotriva Duhului Sfant este pacatul impotriva vietii, impotriva Datatorului de viata. Scopul pentru care ai fost creat este dat la o parte. Si scopul este infierea ta de catre Dumnezeu, sa fi fiu, hristos asemenea Fiului, Hristosului. Daca refuzi aceasta cunostinta a crearii tale pe lume refuzi scopul pentru care ai fost creat. Deci pacatul impotriva Duhului Sfant este un pacat impotriva ta ca persoana ca implinitor de persoana caci tu trebuie sa-ti implinesti persoana in infiere.

MunteanUK said...

multumesc pt limpedea explicatie! in mare masura, 'intuiam' eu ca nu spun cumva vreo gogomanie, dar prefer ca, intotdeauna, sa nu ma grabesc in a ma increde in 'uite ce idee desteapta mi-a venit', mai inainte de a avea vreo confirmare de la Pr meu, din vorbele puse in vreo carte de vreun Sfant sau chiar de la orice frate in Hristos.

asadar, prin faptul ca te negi pe tine insuti, ca iti refuzi menirea pe lume, comiti un pacat de NEIERTAT (in veacul acesta si cel viitor). nu ca, in nemarginita Lui milostivire, Domnul nu ar putea ierta chiar si cele mai abominabile fapte, dar NEIERTAT ramane pacatul pt care nu iti ceri iertare si NU VREI indreptare. cata vreme ori nu crezi ca exista notiunea in sine de 'pacat' sau ai avea tu insuti 'pacate' ori nu crezi nici ca exista Dumnezeu care sa iti ierte si sa te vindece de orice, Domnul nu te poate mantui 'cu forta' - asa ceva e incompatibil cu iubirea Lui si libertatea de alegere (constinta asta pe care n-o poate defini stiinta!) pe care ne-a daruit-o.

aici e o intreaga alta tema, demna de un serial intreg; nu m-am decis inca daca sa fie in romana sau engleza, dar - cu voia Domnului - oricum am sa-l incep! cred ca ar fi cazul sa vorbesc putin despre cum se face ca, in mijlocul acestui popor cu atatea calitati, disparitia notiunilor de 'Dumnezeu' si de 'pacat' duce efectiv la o degradare treptata a adevaratului 'uman' (definibil doar in realtie cu Ceatorul sau!) din aceasta societate 'umanista', o (re)paganizare chiar...

...si sunt convins ca stie interlocutorul meu, plus orice alt cititor, ca nu spun toate acestea cu vreun 'gand de judecata' a britanicilor. eu zic ca reiese din postarile mele cat m-am straduit sa ma refer cu precadere la calitatile britanicilor. mai mult, port cu mine imensa nadejde ('verificata' prin intalnirea cu atatia frati ortodocsi in UK) ca, pana si din interiorul acestei societati seculare, Domnul nostru Iisus Hristos îi aduce in chip minunat în Biserica Ortodoxa pe cei care Îl cauta cu adevarat. slava Lui pentru toate!

Anonymous said...

Arunca mreaja GANDULUI frumos
cu-acelasi glas se-aude ca-n vechime,
de unde nici un suflet nu ai scos
vei scoate astazi suflete multime...

Arunca mreaja vorbei de iubire,
cu mangaiere lumea o cuprinde,
de n-ai prins pana-acum nimic,
uimire, multimi de inimi pentru cer vei prinde

Arunca mreaja faptei de dreptate
sperantele, nu plange ca s-au dus
din marea lumii, plina o vei scoate
cu mantuiti ai Domnului Isus

Arunca mreaja: gand si vorba, fapta
vei face minunata pescuire
pe tarm de cer in a luminii barca
vor trece cei salvati spre fericire