Chiar dacă în această Săptămână Mare nu ar trebui să ne stea capul la hrana cea stricăcioasă, poate că ar fi o ocazie nimerită să arăt măcar câte ceva din specialităţile de post greceşti pe care a dat Domnul să le gust în Brighton. Ceea ce mi-a plăcut la aceste pâinişoare cu măsline nu a fost neapărat gustul (cu nimic extraordinar), ci că sunt făcute exact, ca să uiţi de foame.Mânânci două şi sorbi o cană de ceai (eventual cu lapte, fie şi de soia – am constatat ca într-atât sunt de contaminaţi de obiceiul de a bea englezeşte această licoare ortodocşii de prin UK) şi, măcar vreme de câteva ore, nu te mai gândeşti la cele ale stomacului.
Pe de altă parte, sarailiile sunt, ca pretutindeni, delicioase, fie că sunt făcute de greci ori turci, la patiserie sau în bucătăria unei gospodine iscusite sau... de mine însumi (atât cât ma pricep, cu foi de cumpărat :-)Poate că ingredientele or fi de post, dar parcă produsul în care se combină este prea gustos şi aţâtător pentru simţuri, încât să fie cu adevărat o mâncare de post...
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|
No comments:
Post a Comment