Noul Guvern de la Bucureşti a fost instalat de o coaliţie şi de un preşedinte, Traian Băsescu, a căror susţinere (aprobare, simpatie etc) nu depăşeşte 25% în sondaje. Şi la acest procentaj s-ar ajunge de-abia cumulat, ba încă şi prin jonglerii statistice.
S-a mai văzut şi la alţii, ar zice unii. Da, admit eu, şi chiar îmi vine în minte cel puţin un exemplu din istoria relativ recentă – ultimele două cabinete laburiste din UK.
T. Bliar and G. Clown primiseră un pic peste 35% din totalul voturilor exprimate în mai 2005, scor graţie căruia s-au menţinut la putere până în 2010.
Era vorba de un singur partid, nu de o strânsură conjuncturală. Şi de un executiv proaspăt instalat după un scrutin, nu cu nouă luni înaintea unor alegeri generale.
Felicitat de preşedintele Comisiei Europene, de trimisul Unchiului Sam în România cât şi de cel al Perfidului Albion, noul Guvern român are tot atâta legitimitate cât avea Guvernul Majestăţii sale în coloniile nord americane pe la anii 1770.
Supuşii britanici care aveau să devină cetăţeni americani, se plângeau de “taxare fără reprezentare”, cum reclamă în zilele noastre inscripţiile de pe taxiurile din Washington D.C., teritoriul federal fără putere de vot în Congresul SUA.
Fix de acelaşi lucru, de nereprezentare – în ciuda birurilor plătite – se plâng milioane de români. Mai rău decât toţi – cei lăsaţi să moară sub nămeţi în aceste zile.
Explozia nemulţumirii de dincolo de Atlantic în urmă cu vreo 235 de ani avea să ducă la grave răzmeriţe, insurgenţă, apoi la un Război de Independenţă, respectiv la naşterea SUA.
Ceea ce ar putea exploda în România este încă ţinut la rece, sub temperaturi polare. Dar şi când va fi să explodeze tot ce s-a acumulat, nu-s deloc semne că are ce să se nască ceva bun.
Oare ce s-ar mai putea ‘naşte’ dintr-o naţiune muribundă, care a pierdut într-un deceniu de pace mai mulţi locuitori decât totalul celor decedaţi în războaie de la proclamarea independenţei (1877) până acum?
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|
3 comments:
Bogdan,
Ai o viziune cam sumbra asupra viitorului tarii noastre.
Poate ca protestele la care am asistat in ultima vreme sunt chiar cele de pe urma zvacniri ale unei natiuni muribunde. Sau poate ca, din contra, vom asista la nasterea unei noi Americi in sud-estul Europei ? :-) - greu de crezut.
Mai exista apoi si posibilitatea ca nimic spectaculos nu se va intampla, nici un dezastru national dar nici o renastere glorioasa.
Sau poate ar trebui sa intreb: mai exista aceasta posibilitate ? Sau vom asista inevitabil la disparitia inceata dar sigura a unui popor din istorie ?
Cu sau fara actuala conducere, cel mai probabil vom fi in continuare vanduti, amanetati, concesionati Fondului Monetar International si corporatiilor care ne trateaza ca pe o tara de lumea a treia.
Cei ce ne conduc nu contenesc sa vorbeasca despre relansari economice si crearea locurilor de munca, toate acestea prin intermediul corporatiilor pe a caror state de plata se gasesc si ei.
Nu pomeneste nimeni ca locurile de munca vor fi foarte prost platite - pentru ca altfel ce motiv ar avea marile corporatii sa vina in Romania (exceptand aici, desigur, marile firme din domeniul IT ce-si deschid sedii in Romania, acestea au si alte motive :-) ) ? - iar profiturile obtinute nu vor contribui la cresterea economica ci vor fi repatriate de catre aceleasi corporatii.
Ramane de vazut ce va urma.
Mihai,
Nu mă miră aprecierea ta că viziunea mea este "cam sumbră".
Remarc că nu ai numit-o 'exagerată' - să înţeleg că, poate fără să vrei, îmi cam dai dreptate?
Nici tu nu prea crezi că din aceste ultime zvâcniri revoluţionare (prea slabe, totuşi, faţă de totalul celor 19 milioane de locuitori ai ţării) ar putea fi un semn care să anunţe vreo "renaştere glorioasă".
Nu ştiu răspunsul la întrebarea ta despre inevitabilitatea dispariţiei poporului român din istorie.
Ceea ce constat este că, din punct de vedere 'ştiinţific' să-i zicem (demografic, economic) suntem cam pe ducă.
Tot soiul de organisme destul de credibile, din ţară şi de peste hotare, publică 'grafice' despre dispariţia treptată a naţiunii române.
Nu aş zice că de acest fenomen aflat în desfăşurare şi întins de-a lungul unor decenii or fi cele mai vinovate executivele Boc şi Ungureanu.
Pur şi simplu, dpvd al logicii, al raţiunii, al bunului simţ, trebuie să venim la judecata istoriei şi să plătim pentru zecile de milioane de avorturi, plus alte păcate care au cocoşat coloana vertebrală a acestei naţiuni.
Dacă, dincolo de ceea ce este logic să se întâmple, Dumnezeu va face o minune, numai El poate să ştie...
Bogdan,
Gandul asta imi sta in minte si mie de ceva vreme. Anume ca "trebuie să venim la judecata istoriei şi să plătim pentru zecile de milioane de avorturi, plus alte păcate care au cocoşat coloana vertebrală a acestei naţiuni.". Mai ales pentru avorturi...
Post a Comment