Deşi cu punerea în aplicare (enforcement) a reglementărilor stricte de orice fel nu stăm prea bine şi mai sunt destule fericite excepţii, în mai toate parcurile din marile oraşe ale României atingerea ierbii face obiectul unei interdicţii (ban/prohibition). Ca un absurd tabu (taboo), asemănător celor păstrate din generaţie în generaţie de aborigenii din Australia sau alte popoare din Oceania sau Africa), nu ai voie să calci iarba, deşi nimeni nu ar putea explica exact de ce.
Ori găseşti scris “Nu călcaţi iarba!” (Don’t walk on the grass!), ori există gardieni, paznici, vistavoi, caralii etc care să îţi spună, mai politicos sau bădărăneşte, că “nu e voie” (it’s not allowed to).
În mod stupid ridicaţi la rang de ‘badigarzi’ (bodyguards) în limba română vorbită a zilelor noastre, personajele acestea nu au un echivalent prin parcurile din Londra. Acolo este fixaţia de dată recentă cu ‘fără poze ale poliţiştilor’ (No photos of Bobbies), dar iarba este la… liber.
Nu, desigur că nu iarba de fumat (pot, grass, weed), ci aceea de... călcat cu tălpile, spinarea sau pulpele întinse la soare.
Nu, desigur că nu iarba de fumat (pot, grass, weed), ci aceea de... călcat cu tălpile, spinarea sau pulpele întinse la soare.
Cum vine primăvara, chiar de nu este prea mult soare (ar fi stupid să-l aştepţi într-o ţară ca în UK), britanicii ies la/pe...iarbă.
Lipsite de interdicţii mi-au părut şi parcurile din Roma, dar fenomenul este ‘de masă’ în Londra, deci şi unul dintre motivele pentru care să-ţi placă această metropolă.
Poate de aceea, melancolic fiind, oi şi fi simţit nevoia unei mici lecţii de limba engleză în paranteze, precum în altă postare :-)
|
2 comments:
da, asa este. chestia asta mi-a placut si mie foarte mult.
si este o atmosfera foarte relaxanta si...foarte, foarte curat.
ceea ce nu se vede la noi, oricat de putin ar sta lumea pe iarba. cat despre parcurile noastre....
dar asa cum aminteai si tu, si in alte tari/capitale (ex. Viena)se poate sta pe iarba, linistit, pe sezlongurile anume pregatite sau nu.
dar cel mai mult mi-a placut in Anglia.
C.L.
nu era mai putina 'British civility' nici prin parcurile din Scotia pe unde am umblat :-)
cred ca ai constatat acelasi lucru; mai era foarte frumos si la Paris, Roma, Washington D.C. dintre marile metropole pe unde am ajuns.
***
cat despre situatia parcurilor de la noi, si 'interdictia' mi se pare stupida, dar parca si lipsa ei s-ar dovedi prea 'riscanta' adesea.
este un fel de "dilema din care nu putem iesi", de la Farfuridi incoace si poate pt multa vreme si de acum incolo :-(
Post a Comment