Saturday 15 May 2010

Trei din patru britanici visează la emigrare [Three in four Britons dream of emigration]

Fie criza cât de rea – iar mai răul încă nu a venit – încă se mai adună destui oameni care vor să traverseze cu orice preţ Canalul Mânecii şi să-şi refacă viaţa în UK, un fel de tărâm al făgăduinţei’, unde şansele de reuşită le par mai mari decât în alte ţări.


Indiferent ce or înţelege prin reuşită, probabil că este vorba de acelaşi ideal al bunăstării şi unei vieţi plăcute (comode, distractive).

.

Un ideal pe care, dinainte de actuala criză, tot mai mulţi britanici nu-l mai găseau realizabil în ţara lor. Acum, trei din patru se gândesc la emigrare.

.

Probabil că încă sunt mai puţini faţă de câţi români vor să-şi ia tălpăşiţa din ţara lor şi sigur nu este un fenomen nou în istoria UK, căci altfel cum s-ar fi născut SUA?


Paradoxal este că, în vreme ce criza i-a gonit din Spania şi Franţa pe mulţi dintre britanicii care credeau că pot trăi mai bine undeva nu prea departe de patrie, alţii visează că mai departe (cu precădere în Australia şi Noua Zeelandă) pot găsi mai binele.


Dat fiind veşnicul dor de ducă pe care l-aş numi tipic britanic, cred că în orice mare librărie (nu doar una din Edinburgh – de unde provine imaginea) din UK sunt rafturi special dedicate ghidurilor privind o nouă viaţă într-o lume nouă.


Emigrarea nu este incompatibilă cu ce cred eu a fi reuşita în viaţă, dar adesea se întâmplă ca cei care n-au găsit în ţara natală sensul vieţii să nu-l găsească nici aiurea.

.

Deşi, teoretic, experienţa emigrării te zguduie din temelii şi-ţi deschide porţi inclusiv către ceea ce contează cu adevărat.


M-aş bucura ca actuala criză să le arate tot mai multora că nu de altă ţară au nevoie pentru o altă viaţă şi că degeaba schimbi exteriorul – o ţară rea’ cu una ‘mai bună – dacă nu-ţi schimbi interiorul, adâncul inimii.


Mediul de viaţă de poate schimba în mare măsură, de la a te ajuta să te laşi de obiceiuri proaste (constrâns fiind de presupusele bunele obiceiuri din jur) până la a-ţi schimba dispoziţia, a te face mai vesel. Dar nu întotdeauna mai bun sau mai fericit.


Dacă nu îţi schimbi perspectiva asupra vieţii, dacă toate obiectivele tale – pe care, chipurile, ţi-era imposibil să le atingi în ţara lăsată în urmă şi le-ai putea realiza în cealaltă – se termină la mormânt (cea mai sigură destinaţie), n-ai învăţat nimic.


Dacă nu-L cauţi pe Cel Care vrea să ne dea nişte poveţe cu criza aceasta (după cum explica Sf. Nicolae Velimirovici despre Marea Criză din anii `30) şi prin toate crizele personale, degeaba îţi schimbi ţara.


În plus, prea mult are criza de faţă simptomele unei boli terminale ale civilizaţiei hedoniste şi ucigaşe de prunci a ultimelor decenii, astfel că, oriunde te-ai duce în căutarea unui anume tip de mai bine, acesta nu va mai fi nicăieri de găsit.


Cel mai trist mi se pare că, departe de a fi învăţat lecţiile crizei, pe zeci de milioane de oameni îi va prinde mai răul risipiţi în căutarea unui fals mai bine.

.

Când de fapt, criza ne este dată ca ultim semnal de alarmă, să ne trezim la (după cum acelaşi sfânt ne-o descrie) viaţa adevărată!


[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/ For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

19 comments:

Anonymous said...

Si in "Semne si simboluri" ale Sf. N. Velimirovici.
La plecare din Luton (acest an) am luat"Ziarul Romanesc" in care mai multe pagini erau dedicate i/emigrarii, romanilor emigrati in uk, statisticilor ...triste in ce ne priveste, dar la un moment dat am citit ce spunea un roman plecat acolo si anume ca englezii vor sa stii bine engleza si asta nu din nationalism ci ca sa poata spune glume, pentru ca pentru ei este foarte importanta socializarea.
da, ai dreptate cu dorinta romanilor de a emigra acolo, tot pentru partea materiala a vietii, relaxarea, etc. numai eu stiu mai mult de 10 persoane care sunt pe "picior de plecare".
iar despre englezi mai stiu ca desi ar putea gasi mai usor de munca decat emigrantii, prefera alte job-uri decat calificarea. de ex. sunt pregatiti in domeniu social, dar prefera sa lucreze ca si...hairstylist (pentru ca un tuns poate fi si 60 lire, in timp ce salariu in domeniu social pentru ei e prea mic; pentru noi este de cel putin 10 ori mai mare).si atunci tot vor sa plece aiurea.
pentru noi un salariu acolo [oate fi si de 10 -15 ori mai mari ca aici, ca de altfel si pentru indienii care lucreaza la noi (in confectii, de ex) si care au un salariu mic -spunem noi-dar de 10 ori mai mare ca la ei.
C.L.

MunteanUK said...

@ C.L.

[1] tind sa cred ca, cel putin in linii mari, asa este cum spunea acest roman din UK, ca britanicii vor sa socializeze si ca, pana la urma, strainii se integreaza mult mai bine in aceasta tara decat in altele.

cred ca societatea britanica este una dintre cele mai primitoare, daca o comparam cu cea franceza de pilda. poate ca, dintre tarile europene, UK seamana cel mai mult cu tarile din 'Lumea Noua' (SUA, Canada, Australia, NZ etc), cladite de la bun inceput pe emigranti.

***

[2] nu putem sa judecam pe nimeni, caci poate multora le va deschide Domnul 'portite' si catre altceva, odata cu experienta emigrarii, nu doar inspre 'partea materiala' a vietii.

din pacate, ai dreptate ca acesta este criteriul primordial, pt care unii isi distrug familia, isi lasa orfani de facto copiii, isi 'ucid' orice vise profesionale (pt ca nu toti emigreaza pt a-si desavarsi o meserie potrivit pregatirii)...

***

[3] ce spui despre britanicii care nu dau curs pregatirii avute (in care poate au investit suflet, bani, timp etc) nu cred ca le este specific doar lor.

modernitatea ne-a cam transformat in materialisti pe toti. putini or mai vrea sa faca ceva din pasiune; majoritatea cauta jobul care aduce cei mai multi bani, eventual la cel mai putin efort investit. sau altii sunt 'workoholici' si ar munci oricat, cu atat mai mult dc se plateste bine!

***

[4] foarte corect ceea ce spui, dar exemplul tau cu munca 'in domeniul social' este putin cam irelevant in discutie.

aceasta pt ca, oriunde, in Romania la fel ca in UK sau aiurea, a te dedica acestui domeniu tine de o 'chemare' aproape de natura religioasa.

nu prea se poate pune munca in acest domeniu alaturi de alte categorii de profesii, pt ca e cu totul altceva, e o 'misiune'.

ferice de cei (chiar si te tine, nu-i asa? :-) care isi simt chemarea misiunii si traiesc potrivit ei!

Anonymous said...

pai...am dat exemplul pe care il stiam. desigur ca nu se generalizeaza, dar mi s-a parut interesant. Nu e valabil doar pentru uk si pentru toate tarile, asa-i!
cat despre ...misiune...Dumnezeu ii indruma pe fiecare catre ceva, mai usor sau mai greu sau uneori foarte greu si ii intareste cand au impresia ca e prea greu sau le vine sa abandoneze... El e acolo langa ei.
Poate trebui sa invatam sa ne lasam in voia Lui...
C.L.

Mihai said...

Spui "adesea se întâmplă ca cei care n-au găsit în ţara natală sensul vieţii să nu-l găsească nici aiurea" si " degeaba schimbi exteriorul – o ţară ‘rea’ cu una ‘mai bună’ – dacă nu-ţi schimbi interiorul, adâncul inimii".
Sunt intru totul de acord, fericirea adevarata nu poate fi la cheremul unor factorni externi si -vai- atat de relativi.

Totusi, avand in vedere ca "mediul de viaţă te poate schimba în mare măsură, de la a te ajuta să te laşi de obiceiuri proaste până la a-ţi schimba dispoziţia", ce parere ai despre o "emigrare" de la oras la sat - sau de la oras mare la oras mic ?

Crezi ca mai ales in conditiile asa zisei crize, cand urmeaza sa avem disponibilizari in masa, ar fi aceasta o solutie pentru disponibilizati ?
Mai ales avand in vedere ca multi dintre acestia sunt functionari publici carora probabil le va fi greu -mai mult sau mai putin- sa-si gaseasca un nou loc de munca stabil in mediul urban.

Ar putea duce o astfel de "emigrare" la relansarea agriculturii in Romania ? Si ma refer aici nu la o agricultura super tehnologizata de tip agro-business ci la o agricultura "umana", bazata pe mici gospodarii independente.

O astfel de relansare nu ar putea duce si la imbunatatirea calitatii produselor alimentare din marile orase, suprasaturate in zilele noastre de junk-food si alte alimente pre-procesate ?

Stiindu-se bine efectul acestor produse asupra sanatatii consumatorului dar si ca profitul obtinut in urma comercializarii acestor alimente industriale se duce fie in buzunarul marilor lanturi comerciale fie al detinatorilor de abatoare si super-ferme, deci nu contribuie decat foarte putin sau deloc la cresterea economica a Romaniei.

As fi interesat de parerea ta pe marginea acestui subiect.

P.S. Imi cer scuze daca am deviat subiectul dintr-un registru mai mult sufletesc intr-unul exterior si pragmatic.
Stiu ca Sfantul Apostol Pavel spunea ca si robul este liber in Hristos, dar poate ca in situatia in care ne gasim ca tara, nu ne-ar strica putina independenta economica.

MunteanUK said...

@ Mihai

nu mi se pare chiar asa de mare 'divagatie' sa te referi de la emigrarea dintr-o tara in alta la migratia oras-sat, inversa decat 'trendul' ultimelor sute (mii?!) de ani din istoria omenirii.

insa, cel putin momentan, mi se pare o viziune excesiv de 'nerealista' :-(

ideea ta in sine este absolut de bun-simt si ar fi bine sa fie pusa in practica. totusi, in conditiile in care nici macar sute de mii de oameni ramasi la tara nu se omoara cu munca, de ce ar face-o oraseni (bugetari sau nu) disponibilizati?

agricultura 'umana' cum o numesti, bazata pe 'mici gospodarii independente' poate fi incercata in alte state in curs de dezvoltare, dar nu in Romania, unde 'pretentiile' sunt mari si prea putini ar mai vrea sa se reintoarca la munca grea in agricultura.

***

incepand cu noiembrie 2008, s-a mai vorbit in Romania, cand si cand, de 'sperietoarea' cu romanii care vor ramane someri in Italia si Spania si or da buzna inapoi acasa, si ce mare 'presiune' vor pune pe piata muncii de la noi.

ici pe colo, s-au mai intors unii pe acasa. unii - la saracie; altii, care au fost chibzuiti si au adunat ceva pe acolo - si-au reinceptu viata, si-au deschis o mica afacere. dar si unii, si altii sunt foarte putini.

cei mai multi nu s-au intors si n-au de gand sa o faca, desi somajul din Spania trece de 20%.

prea bine nu le este si, totusi, nu se grabesc sa se intoarca. or mai face-o vreodata?! nu stiu.

cred insa ca, de-abia cand vom raspunde la intrebarea 'de ce nu se intorc romanii din Spania' (desi multora le este foarte greu), vom putea raspunde si la intrebarea daca este posibila o migratie oras-sat.

***

pt a fi bine-intelesi, iti repet ca gasesc foarte interesanta ideea ta de 'independenta economica', dar poti sa explici cum o vezi posibila?

oare te referi la concepte asupra carora mi-ai mai atras atentia...
http://en.wikipedia.org/wiki/Mondragon_Corporation ...sau altele similare?

as fi foarte interesat de cum vezi 'dezvoltata' ideea ta, cum crezi ca mai e posibila aceasta migratie inversa?

stii ce 'rupti' sunt chiar oamenii de la tara de dragostea pt pamant a stramosilor lor, daramite cei de la oras?

stii ca oamenii prefera "doua milioane nemuncite (din ajutor social) decat cinci milionae muncite?

stii ca batrani care au stat in inchisorile comuniste pt pamant, plus urmasii lor, nu stiu cum sa faca acum sa si-l vanda?

in acelasi timp, atatia mor prin salile de judecata, sa-si ia pamantul inapoi, dar nu au niciun fel de resurse fizice sau materiale, pt a-l munci?

mi-a dat Dumnezeu sansa, in ultimele doua luni, sa calatoresc intens prin Romania si aceasta este una dintre cele mai triste stari de lucrui constatate.

opinia ta care este? cum vezi, cat mai CONCRET, pusa in practica ideea ta (de altfel foarte buna la nivel teoretic) privind mici gospodarii independente?

Mihai said...

Ai dreptate, nu doar mediul urban ci si cel rural sunt intr-o mare decadere, atat materiala cat si morala si sufleteasca.

Iarasi ai dreptate cand spui ca la noi "pretentiile sunt mari si prea putini ar mai vrea sa se reintoarca la munca grea in agricultura".

De fapt, prea putini sunt cei dispusi sa faca munca grea in general, dupa cum iarasi bine punctezi: "oamenii prefera doua milioane nemuncite (din ajutor social) decat cinci milioane muncite".

Ma intreb si eu de multe ori cum de s-a ajuns pana aici, ce anume ne impinge spre un astfel de mod de viata ?
Si imi pun aceste intrebari nu doar cand vad decaderea din jur ci si cand privesc inlauntrul meu si gasesc aceleasi porniri, si inca cu o forta deloc mica.

***

Nu pot sa spun ca am un plan concret prin care ar putea fi pusa in practica ideea expusa anterior. Cel putin nu la modul general. Am totusi un plan ce ma priveste, deocamdata, doar pe mine.

Acest plan ar fi sa abandonez cat mai repede furnicarul de beton in care locuiesc momentan pentru casa bunicilor -care, putin renovata, ar fi chiar un loc grozav- dintr-un orasel cu mult mai mic.

Totusi, trebuie sa fiu cinstit si sa recunosc ca situatia mea materiala si profesionala imi permit o astfel de miscare mai usor decat altora.

Momentan lucrez ca software developer (ce-mi mai plac termenii imprumutati, as fi putut sa zic mai simplu: programator) pentru o mica spre medie (comparativ cu nivelul din SUA) companie americana. Iar pentru a putea lucra nu am nevoie decat de un calculator si o conexiune la Internet, lucruri accesibile in ziua de azi in majoritatea oraselelor si chiar a satelor.

Iarasi trebuie sa recunosc ca ceea ce ma indeamna sa fac acest pas nu este punerea in practica a unei idei economice ci mai degraba senzatia de saturatie fata de mediul urban.
Imi doresc sa simt, la propriu, pamantul sub picioare; sa respir, la propriu, aer curat. De la o vreme senzatia de artificial pe care o am in orasul in care traiesc a ajuns sa mi se para sufocanta, ceea ce ma determina sa caut o schimbare.

Totusi, odata ajuns in mediul sub-urban (sa nu zic chiar rural), cred ca ma voi adapta si voi incepe sa fac si altceva pe langa job-ul de zi cu zi.

Poate ca de fapt problema este la mine si nu la furnicarul de beton, poate ca ceea ce ar trebui sa caut intai este o schimbare launtrica, iar apoi nu voi mai fi atat de deranjat de mediul inconjurator. Poate ca ma insel incercand sa fug astfel de artificial, acesta gasindu-se de fapt in launtrul meu. Nu stiu, poate ca e asa. Dar ma simt totusi dator sa incerc.

Iarasi, sunt privilegiat cumva din punctul acesta de vedere deoarece in cazul in care la un anumit punct nu voi mai dori sa traiesc "la tara", pot oricand sa ma reintorc in orasul din care am plecat. Poate ca multi, odata ce ar face pasul asta, nu ar mai avea cale de intoarcere.

Din acest motiv ma feresc sa propun o solutie concreta, care sa poate fi adoptata in general, si discut ideea doar la nivel teoretic.

Anonymous said...

poti sa ne povestesti despre ce ai vazut/concluzionat in calatoriile tale din ultimele 2 luni? (ma refer la noi si tara noastra).cred ca deja ai o privire de ansamblu.
C.L.

MunteanUK said...

@ Mihai

nici eu nu sunt strain de 'acele porniri' catre comoditate, lene, adoptarea solutiilor facile, ba poate chiar... o grava fuga de raspundere in multe cazuri.

cred ca, odata cu vremurile tulburi in care traim, mai toti cei care vrem sa-L cunoastem si sa-L urmam pe Hristos nu suntem intr-o stare duhovniceasca prea buna, ci confuzi, neincrezatori, apatici, fara o directie clara.

asadar, daca simti 'datoria' de a incerca sa-ti 'recalibrezi' viata prin traiul la tara, cred ca ar fi bine sa incerci. dc nu acum, cand esti cat de cat tanar, cand altcandva sa incerci?

stii ca multi spun "cand o sa ies la pensie, ma retrag la tara", dar dc ai posibilit sa incerci acum, sa te lumineze Dumnezeu sa iti fie o experienta folositoare!

***

nu stiu despre ce comunitate rurala este vorba, dar iti doresc mult sa nu te descurajezi daca vei intalni si acolo chiar mai multa 'degradare' decat la oras.

pt ca sunt putine, bisericile sunt pline la oras, insa exista mult prea multe sate in Romania unde bisericile sunt goale, iar crasmele pline, unde pamantul putrezeste neclucrat, iar oamenii traiesc din bani veniti din Spania, din ajutoare sociale si din alocatiile copiilor.

sa te binecuvanteze Preasfanta Treime sa ai parte de o 'emigrare' de la oras la sat cu folos! macar cativa ani, caci a-ti construi o familie la tara, in Romania de azi, pare o utopie.

*** *** ***

@ C.L.

am retinut indemnul tau, dar nu numai pt ca sunt 'offtopic' aici (si in general pe blogul meu care are cat de cat o tema), ci si pt ca inca nu s-au 'decantat' toate impresiile, nu-s inca pregatit sa impartasesc asemenea evaluari.

dar, la mom potrivit, cu voia Domnului, poate ca voi povesti si altora cu ce impresii m-am imbibat ca un burete de prin Romania.

de fapt, poate ar trebui sa incep un cu totul alt blog :-)

insa 'concomitent' cu acesta, caci nici la povestioarele si ideile impartasite avand ca fundal general 'viata in UK' nu ma vad gata sa renunt.

doar Bunul Dumnezeu stie ce va fi cu toate, inclusiv cu proiectele mele online, cu tara aceasta, cu lumea intreaga...

Mihai said...

Multumesc mult pentru indemnuri si pentru gandurile bune.

Dumnezeu sa ne lumineze pe toti.

Anonymous said...

desigur ca nici nu era vorba sa renunti la acest blog, din contra. abia astept noi postari, in timp ce incerc sa citesc si din urma.
dar (dupa timp, etc) daca vreodata ai sa incepi si un blog despre Romania ar fi fain. cred ca acolo s-ar putea spune mai ales ce-i frumos si bun aici la noi, nu doar ce-i rau. sunt atatea si atatea lucruri bune care nu se scot in evidenta. poate asa altfel am vedea tara, altfel ne-am mobiliza sa facem ceva sau poate...nu. Numai Dumnezeu stie ce si cum.
***
am vazut un site despre viata la tara si chiar asa se numeste. tot mai putini oameni mai au pamant sau case la tara si, mai ales, posibilitati sa se mute. mutarea la tara in aceste vremuri, dupa cate am citit eu, se refera la noi comunitati inchegate, ortodoxe (cu tot ce inseamna asta si cu tot ce ar fi nevoie) in care oamenii sa fie cu adevarat in buna intelegere, sa se ajute reciproc. nu e vorba sa se mute doar cate o familie ici si colo.
dar..cate o familie ici si colo poate fi baza unei astfel de comunitati.
Doamne ajuta!
C.L.

MunteanUK said...

@ Mihai

intr-adevar, Dumnezeu si nimeni altcineva nu poate indruma pe oricine in astfel de decizii profunde, cum ar fi mutarea de la oras la tara.

noi putem sa ne dam cu parerea, sa transmitem ganduri bune unii altora, nadajduindca Preasfanta Treime le va duce la indeplinire!

*** *** ***

@ C.L.

demna de luat in seama si ideea ta, privind 'comunitati ortodoxe' care s-ar putea constitui la tara, departe de furia lumii acesteia tot mai nebune, nebune, nebune...

momentan, mi se pare la fel de greu realizabila precum si ceea ce spunea Mihai, insa nu o data Dumnezeu mi-a demontat poate exageratul scepticism.

chiar tu mi-ai trimis un link care un comentariu de pe un blog, privind 'ortodoxia de banda', de clanuri care se sfasie unele pe altele, in loc de dragoste. cand ma uit in blogosfera ortodoxa, cam asa simt si eu :-(

evident ca gresesc si eu in aprecierile mele, evident ca, fara sa vreau, ma trezesc regasindu-ma intr-o 'tabara' sau alta, dar ma doare lucrul asta.

nu poti sa afirmi ceva, orice, fara sa nu risti a 'tulbura' pe un altul, care poate iti este drag. a te exprima = a rani (cu voie sau fara voie) - aceasta este, tot mai adesea in ultima vreme, ceea ce simt eu :-(

nu mai prea avem dragoste, nu prea mai avem comuniune, nu prea mai avem rabdare unii cu altii... cat despre 'jertfelnicie' - de aceasta chiar ca doar din carti poate am mai auzit.

cand si cand, ne mai 'regasim', ne mai 'imprietenim', dar, in esenta, numai Dumnezeu poate binevoi a ne mai inchega in 'comunitati'...

...ca noi prea ne iubim pe noi insine :-(

Anonymous said...

despre comunitati a zis Pr. Iustin, nu eu.
poate acum or fi bune si micile "comunitati" de pe...bloguri.
in aceasta lume nebuna, nebuna, nebuna ispitele sunt tot mai mari ("In lume necazuri veti avea" si "cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui") si lupta mai grea si invariabil ranim pe cate cineva. Chiar si drag, de multe ori. Dar Dumnezeu este in inima noastra, cu tot zbuciumul pe care ni-l da, si ne da si iertarea si noua si celor pe care i-am ranit.. cei dragi (si nu numai) ne iarta, ne vad durerile si zbuciumul, ne inteleg. si au rabdare.
Sa-l rugam pe Dumnezeu sa ne indrume in toata nebunia asta, sa-i multumim pentru tot, chiar si pentru momentele cand "ne mai 'regasim', ne mai 'imprietenim'" (sau poate mai ales), cand Dumnezeu ne da posibilitatea sa (re)intalnim oameni poate chiar in momentele in care este mare nevoie. pentru ambii. poate in momente cand au nevoie sa se intareasca unii pe altii. nu ca altii n-ar mai fii, dar poate in acele momente asa considera Dumnezeu ca este de folos pentru acei oameni.
Doamne ajuta!
C.L.

MunteanUK said...

inca o confirmare a celor scrise in postarea de mai sus ar fi dorinta a 6 din 10 britanici de a-si trai anii de pensie in alta tara...

...preferabil cat mai calda, astfel ca Spania este 'the first choice' intre cei doritori sa plece.

pe locul doi intre cei mai dornici a se pensiona peste hotare sunt germanii si irlandezii.

la polul opus, nu s-ar da dusi din tara lor la varsta pensionarii 87% dintre spanioli, urmati de francezi (81%) si danezi (74%).

http://blogs.telegraph.co.uk/finance/ianmcowie/100007194/browned-off-britain-six-in-10-would-like-to-leave-the-country/

Anonymous said...

am aflat si eu ca tot mai multi britanici isi cumpara case in Franta, de ex. Nu doar pentru clima, dar si se spune ca ar fi mai ieftin. Eu doar am auzit acest lucru, nu am vreo statistica sau ceva de acest gen.
Si cand te gandesti ca din alte tari doresc asa de mult sa ajunga in uk...
C.L.

Anonymous said...

ma cam repet in comentarii...
:-))
C.L.

MunteanUK said...

@ everyone

ca asa o fi intr-adevar sau este vorba de alt sondaj tendentios, habar n-am...

...dar iata cum, in continuare, apar astfel de studii care sa decreteze "Insulele britanice, cel mai rau loc de trai in Europa":

http://www.telegraph.co.uk/news/uknews/8015743/British-Isles-worst-place-to-live-in-Europe.html

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1314112/France--Lets-British-quality-life-compare-continent.html

MunteanUK said...

@ everyone

alt studiu, potrivit caruia cei care 'au scapat' din UK pretind ca li s-a imbunatatit calitatea vietii acolo unde sunt acum expatriati (expats):

http://www.dailymail.co.uk/news/article-1339351/Expats-really-DO-good-life-Its-safer-cheaper-schools-better-abroad.html

oare chiar asa sa fie?! sau imaginatia celor care vor cu orice chip sa scoata Marea Britanie drept un 'loc rau de trait' nu are limite?!

***

pe de alta parte, dupa ce au colonizat 'Lumea Noua' (ce avea sa devina SUA, Canada, Australia) si au avut cel mai intins imperiu colonial din istorie, oare nu sunt britanicii unii dintre cei mai 'adaptabili' pamanteni?

***

linkul semnalat este valabil si pentru postarea aceasta:

http://munteanuk.blogspot.com/2009/10/is-uk-such-bad-place-to-live-in-este-uk.html

viji said...

just linked this article on my facebook account. it’s a very interesting article for all.


Australian de imigrare

MunteanUK said...

@ viji

You're definitely a spammer, however, since the link you posted is clearly 'on topic', I will leave it here - just this time :-)