Wednesday 28 May 2008

Ortodoxia în Scoţia (3) [Orthodoxy in Scotland]

Odată ce am văzut de unde (din credinţe eretice de veacuri, din ateism) şi pe ce cale vin (seduşi de Hristos, nu de vreo maşinărie de propagandă) oamenii la credinţa adevărată, din pustietăţile sufleteşti ale Scoţiei – unde 19 la sută dintre locuitori se declară atei, 32 la sută “nu sunt siguri că cred în Dumnezeu”, iar majoritatea celorlaţi 49 la sută au legături mai degrabă formale cu Church of Scotland, Free Church of Scotland, şi alte aşa-zise biserici metodiste, baptiste, luterane, plus cea papistăşească – eu nu mai pot găsi nicio justificare acestei imense rătăciri ecumeniste.

Nu că mi s-ar fi părut cumva justificabilă înainte de a cunoaşte Ortodoxia între scoţieni, dar, după acest moment din viaţa mea, efectiv, nu doar mintea mea o condamnă, la nivel teoretic să-i zicem, dar şi inima mea simte monstruozitatea oricărei idei că Biserica noastră Una, Sfântă, Apostolească şi Sobornicească ar putea fi soră cu oricare alta dintre toate aceste aşa-zise

Şi inima mea simte aceasta văzând cu câtă dragoste i-a adunat la El Mântuitorul Iisus Hristos pe nişte oameni atât de fragili în credinţa lor simplă, care foarte uşor ar fi putut cădea în capcanele aşa-ziselor ăstora care se vând pe ele însele, agăţate de imaginea lui Hristos, care mai răzbate în diferite strategii de marketing. Dar nu propovăduiesc nimic, căci asta doar Duhul Sfânt o poate face!

Pe lângă indiscutabilul lor merit personal, care nu va rămâne nerăsplătit la Înfricoşătoarea Judecată (unde ne vor face de râs pe noi aceştia, născuţii ortodocşi, dar care nu ne-am preţuit darurile), mi-e limpede că numai Hristos i-a adus la El pe Cei care-L căutau, înainte să-L ştie, pe Dumnezeul Cel adevărat, Căruia să I se închine în duh şi adevăr (Evanghelia după Sf. Apostol Ioan – 4;23).

Prin aceşti fraţi în Hristos din Scoţia, poate că pentru prima oară în viaţă am fost pus şi în faţa altei viziuni despre România, în afara celei desprinse din întrebări precum se pun multor români, de genul “Şi aveţi frigidere acolo? Oau! Şi Internet?”. Ei, poate or fi fost şi d’astea, însă ceea ce m-a impresionat pe mine a fost imaginea unei Românii admirate ca tărâm unde există viaţă în Hristos.

O Românie admirată nu pentru geniiile driblingului, nici pentru frumuseţile naturale, nici pentru înfăţişarea femeilor (apreciată şi de păgâni până la urmă), ci pentru oamenii credincioşi de aici. “Mi-ar plăcea să vin acolo, pentru că sunt mulţi tineri care se duc la Biserică”, mi-a spus cineva... Acum, mă tem să nu mă trezesc prin vreun e-mail cu întrebări sfioase: “Cum, în România, un episcop ortodox s-a împărtăşit cu ereticii? Şi chiar mai este încă episcop?...”

Sincer, habar n-am ce aş putea să răspund la o asemenea întrebare, ca să nu par nici că apăr o asemenea erezie (ceea ce mi-ar fi cu totul imposibil!), dar nici că îi judec pe cei pentru care mă rog la fiecare Sfântă Liturghie, să-i lumineze Domnul în a păstori turma credincioşilor după voia Lui. Problema este într-adevăr gravă, dar (cel puţin momentan şi să dea Domnul să rămână aşa!) strict pe umerii celor cărora a pus Hristos îngrijirea turmei Sale, nu pe ai celor ca noi, care avem datoria să ne rugăm pentru mai-marii noştri.

Singurul lucru de care pot fi eu sigur este că, dacă toţi – mai ales cei mai vrednici de a le fi ascultată rugăciunea decât mie – ne vom ruga simplu “Doamne, luminează-i pe ierarhii noştri să păzească poruncile Tale, să umeze adevărului întru toate”, Dumnezeu nu ne va lăsa.

Din păcate, prea adesea văd online sau aud etichete de genul “ecumenistul – masonul – securistul ăsta” ataşate cutărui sau cutărui ierarh. Aşadar, şi dacă ar fi, şi dacă nu ar fi (astfel cum îi judecăm noi că sunt), asta nu ne scuză păcatul. Noi avem datoria să ne rugăm pentru un ierarh, fie el deja ecumenist, pentru ca să se întoarcă şi să fie viu (Iezechiel – 18;23), căci, de ne socotim fii ai Tatălui ceresc, ce altceva putem dori semenilor noştri?!... fie ca să nu devină ecumenist!

Evident, pentru un ierarh căzut în erezie niciun canon al Sfinţilor Părinţi nu cred că mai cere să ne rugam ca pentru un ierarh, dar rămâne potrivit inimii fiecăruia să se mai roage inclusiv pentru acela ca pentru un om păcătos, care are tot atâta nevoie de mila lui Dumnezeu precum cel care se roagă pentru el.

În Biserica noastră au intrat şi tătarii cu caii, a tras şi Bukow cu tunurile, a dat şi Ceauşescu cu buldozerele, în timp ce destui lupi răpitori în haine arhiereşti or fi încercat să ne sfâşie din interior, în toate vremurile. Iar printre aceştia sunt şi aşa-zişii eroi, creditaţi a fi salvat românitatea ardeleană acceptând uniaţia cu Roma

Biserica nu a pierit prin acestea şi nu va pieri până ce, în interiorul Ei, oamenii se vor mai ruga cu mare nădejde în mila Domnului, ţinând în ei credinţa cea adevărată, nesmintiţi de cei care cad din ea, fie că le-ar fi acela ierarh, frate, mamă, soţie, fiu, ba chiar duhovnic.

Inima îmi spune ce ar trebui făcut, dar nu am căderea să mă pronunţ vizavi de această situaţie indiscutabil gravă. Orice verdict dat de unul ca mine, indiferent ce bune intenţii aş avea, dar exprimat înainte ca păstorii noştri să se fi pronunţat, nu înseamnă decât cel puţin neascultare. Totuşi, cutez şi eu a ridica această întrebare (ce-i de făcut?) din perspectiva unor fraţi ortodocşi de prin Scoţia:

+ Oare ce ar spune un preot ajuns întâi la Biserica Coptă, abia apoi fiind hirotonit în Biserica Ortodoxă, cea adevărată?
++ Dar un prieten drag care – deşi intrase deja în legătură cu acest preot înainte să fie ortodox – a refuzat să primească botezul de acolo, botezându-se în Biserica Una?
+++ Ba încă şi un alt om, cu care am devenit prieteni din prima clipă când ne-am văzut, ce ar avea de zis? El, care la 65 de ani a renunţat la preoţia episcopaliană şi a devenit un simplu mirean… dar ortodox?
++++ Mai mult, ce să zică soţia lui, care l-a ameninţat mai întâi că ea divorţează dacă trece la Ortodoxie, dar până la urmă a primit şi ea Botezul Ortodox, iar acum se ţine cu râvna cuvenită de dreapta credinţă?
+++++ Sau ce ar spune soţia slovacă şi fostă catolică a unui grec (pe care fariseul de mine repede ar fi tentat să-l categorisească drept nu foarte credincios), dar care îşi creşte fiii în credinţa ortodoxă, fără concesii acordate fostei credinţe romano-catolice?
++++++ Care ar fi părerea unei măicuţe catolice, izolată în nordul Scoţiei şi care ar dori să intre în Biserica Ortodoxă, cea adevărată?
+++++++ Ce ar spune un tânăr obşinuit (ce nu l-ai putea eticheta drept bisericos la o primă vedere), care întâi s-a îndrăgostit de un sat românesc din Bihor, despre care îmi spune că “nici nu apare pe hartă”, apoi şi de credinţa localnicilor, cea ortodoxă, în care s-a botezat şi el?
++++++++ Sau ce să zică o fată care participă la slujbele ortodoxe şi catehezele ţinute în interiorul Comunităţii Ortodoxe Sfântul Andrei din Edinburgh sperând ca, în câteva luni, să se boteze? Oare va renunţa ea la strădania de a dobândi mărgăritarul de preţ al Ortodoxiei, doar pentru că altundeva în lume, cineva, fie acela oricât de mare în ranguri bisericeşti, se leapădă?
+++++++++ Ce ar spune o fiinţă angelică (englezoaică la origine), care este prima monahie ortodoxă din Coreea de Sud, acolo fiind acasa ei pământească?
++++++++++ Sau ce ar zice o altă englezoiacă care trăieşte în Scoţia, prietena din copilărie a măicuţei amintite, care îşi creşte alături de soţul ei grec cele două minunate fetiţe aducându-le de mai multe ori pe săptămâna la biserică?
+++++++++++ Ori care ar fi opinia unei scoţience şi a soţul ei, care au trecut de la catolicism la Ortodoxie şi cărora starea materială cu care i-a binecuvântat Dumnezeu le permite să colinde lumea largă, dar care nu se roagă şi nu se împărtăşesc decât într-o biserică ortodoxă?
++++++++++++ În fine, ce ar spune duhovnicul Scoţiei, un om care a primit adevărata preoţie (ortodoxă!) din tinereţe şi, vreme de decenii, a făcut aproape singur apostolat pe acolo, încât mi-e greu să cred că există vreun ortodox din Scoţia la a cărui mântuire să nu fi lucrat Domnul, fie şi cu puţin, printr-o faptă sau vorbă de-ale acestui părinte?

Ce ar spune toţi aceştia – care adesea aşteaptă cel puţin până la 2-3 luni până să poată lua parte la o Sfântă Liturghie şi să se împărtăşească, care poate străbat zeci kilometri să găsească o biserică ortodoxă, care nu au nici prea multe cărţi, nici mănăstiri pe care să le viziteze, uneori nici vreun frate în credinţă din aceeaşi localitate, nici duhovnici, încât să se poată spovedi atât de des cât ar simţi nevoia (din şase preoţi ortodocşi din Scoţia, mi-a dat Domnul să-i cunosc pe patru, dintre care unul a plecat în Anglia) – despre un mitropolit ortodox care se împărtăşeşte cu ereticii?

Iar dacă eu nu mă simt în măsură să-mi dau cu părerea despre ce anume ar trebui să facă mai marii Bisericii noastre vizavi de cele întâmplate la Timişoara, ştiu că, de s-ar putea cumva să-i consulte pe aceşti fraţi ai noştri din Scoţia, lor sigur le-ar da Duhul Sfânt unicul răspuns posibil…

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

10 comments:

heraasku said...

cu respect.
Nu stiu ce ar zice acestia dar stiu ce ar trebui sa zica un ortodox traitor.
Trebuie sa-l privim cu dragostea cuvenita fratelui chiar daca este ierarh. El a facut ce a crezut ca este bine nu ce e bine caci binele nu-l stie decat Dumnezeu. Daca Traditia ne spune sa nu ne impartasim cu ereticii caci vom fi anatema Hristos spune "porunca noua va dau voua, iubiti-va unii pe altii precum Eu v-am iubit". Si din porunca dragostei de frate nu trebuie sa iesi. Chiar, dupa parerea mea, daca esti pe cale sa-ti pierzi sufletul. Caci pentru dragoste de frate Domnul nu te lasa nici pe tine nici pe el. Se urla in piata publica, erezie, erezie, anatema, anatema dar aproape nimeni nu zice "sa ne rugam Domnului pentru a ne arata limpede cum sa stam". Se aduc in fata mereu Sfintii Parinti de parca acestia ar fi Directia Nationala Anticoruptie care au trait si au scris nu din dragoste pentru frate ci din dorinta de a crea un corpus necesar anatemei... O mare hula, dupa mine, aceasta usoara folosire a Traditiei scrise in dauna Traditiei Duhului Mangaietor, Datator de Viata.
Si eu m-am speriat de eveniment pana mi-am dat seama si mi-am amintit ca Hristos spune "A mea e judecata". Pune dragostea de frate inaintea a orice si chiar daca nu te intelegi pe tine, datorita slabiciunilor firii, macar gandeste-te ca Dumnezeu te-a luat din noroi si ti-a dat viata pentru ca dragostea Lui a dorit sa faca si altceva, o creatura, caruia sa i-o impartaseasca.
Eu incerc sa ma rog nu cu idei si cu dogme ci vreau sa ma rog cu Hristos odata pentru totdeauna si sa nu uit ca Domnul m-a facut numai pentru dragoste, din dragoste si cu dragoste.

Anonymous said...

dar daca cei pe care i-ai numit ar spune... doar o rugaciune? pentru ca sunt ortodocsi, iar Ortodoxia e Iubire. si e Iubire pentru ca, ni s-a spus: "Dumnezeu e Iubire". care dintre noi nu a gresit? am cazut fiecare si vom mai cadea; poate ca a cazut si acest om, despre care se spune ca s-ar fi impartasit cu ereticii. Nici el si nici BOR n-au confirmat inca intamplarea, dar chiar de ar fi facut-o, cine as fi eu sa judec slujitorul altuia? Sa ne rugam, deci, ca Domnul - in mila-i si dragostea de oameni - sa-i numere si acestui mai mare al nostru doar ridicarile, nu si caderile. Si la fel sa ne fie si noua. altminteri, care am mai nadajdui ca vom birui? ioana

MunteanUK said...

SLAVA LUI DUMNEZEU PT TOATE! UITE EXACT CUVANT CU CUVANT CE SCRISESEM DEJA (NIMIC ADAUGAT ULTERIOR!) CA RASP LA [PRIMUL TAU COMENT, INAINTE SA VINA CEL DE-AL DOILEA:

multumesc de comentariu. sa ne dea Domnul gand bun fiecaruia, in a ne raporta la toate aceste imprejurari 'smintitoare' potrivit voii Sale si a invata cele ce ne sunt de folos pentru mantuire!

iar pt a ne invrednici de aceasta, avem Sf Tainele ale Bisericii la indemana, mangaierea parintilor duhovnicesti si Sfanta Scriptura. in caz ca nici la acestea nu 'aveam acces' din felurite pricini, ne ramane mereu rugaciunea, care nu poate ramane 'neascultata'.

macar noi sa avem o rugaciune in noi, cat de scurta si nevrednica, caci exista si inger pazitor care sa ne-o 'inregistreze' si atatia sfinti (care, si de i-om fi pomenit o dat' macar in gand, oricat de fugar, nu cred ca ne-au uitat). apoi, peste toti, O avem pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Aparatoarea noastra.

MunteanUK said...

acu' vad si eu ca, nici macar n-am primit 2 msg de la aceeasi pers, cum mi s-a parut initial, mare zapacit sunt :) dar n-are importanta.

esential e ca purtam cam 'acelasi gand' - anume ca numai rugaciunea ne poate mantui pe noi insine si pe cei din jur. si asa cum scriam in postare, toti avem nevoie de ea, si cel care face rugaciunea, si cel pt care ne rugam.

si nu exista om pe lume a-l socoti 'nevrednic' a ne ruga pt el, caci in clipa cand am primi un asemenea gand diavolesc in noi, desi mantuirea aceluia ramane 'incerta', un alt lucru devine dureros de sigur - mantuirea noastra e pierduta!!!

Anonymous said...

"Biserica cea adevarata"! Dream on!! Nu exista asa ceva aici pe pamant domnul meu! Numai in cer vei gasi biserica 'cea adevarata'! Dar la ce sa ne asteptam de la noi romanii: doar suntem mai adevarati, perfecti, etc... ca altii. a nost neam, a noastra biserica, ai nostri eroii etc ... sunt cei mai ....!
Sper ca periplul dumneatale pe aici sa-ti mai deschida ochii si sa-i vezi si pe altii asa cum vrei ca ei sa te vada pe dumneata: nu erezi ci egali! Oameni care au acessul la adevar asa cum pretinzi ca dumneatale si neamul romanesc pe care si eu il reprezint are.
Periplu placut.
Ionel

MunteanUK said...

este intotdeauna trist cand vad ca un cititor nu intelege ce am vrut sa spun, dar asta nu ma impiedica sa incerc a oferi un raspuns, nici sa imi asum orice posibila neintelegere ce s-ar datora mie insumi.

Biserica adevarata (cea Ortodoxa) exista intr-adevar, aici si acum, indiferent cat de nevrednici suntem multi din cei care ne revendicam parte la ea, incluzandu-ma pe mine insumi. nu este vorba de o utopie, de ceva care s-ar gasi numai 'in ceruri' sau numai 'dincolo'.

insa a incerca sa dovedesti ca 'exista' Biserica este ca si cum ai incerca cuiva sa demonstrezi ca Dumnezeu 'exista', convingere la care ajung milioane de oameni, din toate vremurile, pentru ca VOR sa cunoasca adevarul. nu isi propun sa creada, nu se autosugestioneaza, nu se drogheaza cu idei (cum se drogheaza atatia semeni de-ai nostri: cu idei politice, cu tigari, cu bere sau votca, cu proimiscuitate, cu mancare, cu ambitii desarte, cu 'distractie' de orice fel etc)... vor sa ale adevarul si ajung ca, asa cum ne-a promis Hristos, Adevarul (adica El) sa-i faca liberi. Domnul sa aiba mila de cine NU VREA!

apoi, nu inteleg de unde pana unde asocierea implicita, pusa pe seama mea, dintre romanitate si Ortodoxie. nici in postarea de fata, nici oriunde altundeva pe acest blog nu am facut aceasta asociere. nu m-am legat niciodata de etnicitate in a defini un credincios ortodox, ba chiar aici sta minunea divina - in faptul ca, indiferent de originea etnica atatia si atatia oameni vin la Hristos prin Biserica Lui adevarata!

Anonymous said...

Domnul meu nu cred ca nu te-am inteles, si nu sunt analfabet in cea ce priveste vocabularul teologic, ci poate dimpotriva am autoritate mai mare decit dumneata de a vorbi din cele teologice.
Ce ma nedumereste pe mine este faprtul ca in acest post dumneata vezi in biserica ortodoxa (cea romaneasca?) adevarate biserica, si cumva iei peste picior alte biserici si nu le consideri adevarate. Este frumos ca oamenii gasesc spiritualitatea in difereite forme, diferite biserici, si manifestari. Este frumos ca britanicii gasesc spiritualitate in biserica ortodoxa. Dar tot atit de frumos poate fi si in faptul ca romanii pot gasi spiritualitate in biserica Scotiei spre exemplu.
Ori pentru dumneata mi se pare ca asta nu-i adevarat.
Vrea de asemenea sa va asigur ca cu siguranta manifestarea omeneasca a bisericii, in orcice forma sau confesiune aceasta ar fi, este temporara, si de aceea nu definitiva. in acest sens biseirca de pe pamint pe care dumneata si eu o vizitam este temporara si este manifesta in chegile culturale in care se intimpla sa se afle. Asa ca biserica ortodoxa romana nu poate sa fie decit o creatie in cultura romaneasca.

Numai de bine,
Ionel un crestin nu neaparat ortodox

MunteanUK said...

din pacate, exista si niste limite tehnice ale spatiului acesta virtual de comunicare, care s-ar traduce cu expresia 'una vorbim, basca ne intelegem' :), plus o imensa prapastie intre Ortodoxie si credintele heterodoxe care se revendica din numele lui Hristos.

incerc sa imi mai precizez o data (si pentru ultima oara la postarea de fata) pozitia de credinta, din respect pentru oricine a intrat pe blogul meu, indiferent cat de mare ar fi dezacordul meu fata de ideile sale.

< 1. > nicaieri in postarea de fata si pe tot blogul meu nu se face legatura 'romanitate = Ortodoxie' si ar fi aberant sa sustin asa ceva. in mod evident, exista romani care sunt ortodocsi si exista romani care nu sunt ortodocsi! de aceea, pt ca mi s-a parut ca am fost cat se poate de clar, intrebarea din paranteza din citatul dvs mi se pare total nepotrivita, dupa ce eu indicasem limpede ca nu asociez credinta ortodoxa cu etnicitatea romaneasca - citat: "Ce ma nedumereste pe mine este faprtul ca in acest post dumneata vezi in biserica ortodoxa (cea romaneasca?) adevarate biserica, si cumva iei peste picior alte biserici si nu le consideri adevarate"

ortodocsii la care m-am referit si pe care a dat Domnul sa-i cunosc in UK sunt, in marea majoritate, scotieni, englezi, greci (din Grecia sau ciprioti naturalizati in UK), dar si o letona, un japonez etc. am cunoscut si romani de aceeasi credinta, insa nu m-am referit la ei, iar de o voi face vreodata probabil ca ma voi referi strict la faptul ca imi impartasesc credinta, nu si originea etnica. mai degraba caut o persoana cu care sa impartasesc credinta in Hristos decat aceeasi limba materna! asa ca, dintre o 'discoteca romaneasca' cum se tot organizeaza in comunitatile de romani, in ultimii ani, as prefera sa ma duc la o biserica parte a Bisericii Ortodoxe, chiar de nu as pricepe niciun cuvintel!

< 2. > indiferent cat de jignitoare, intoleranta, aberanta, habotnica, absurda, 'politically incorrect' sau egoista s-ar numi de catre heterodocsi, de catre ecumenistii dintre ortodocsi sau de catre atei atitudinea mea, eu am sa spun iarasi si iarasi ca numai Biserica Ortodoxa (Una Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca - indiferent ca Mantuitorul Iisus Hristos e slavit in romana, rusa, bulgara, greaca, engleza, franceza, japoneza chiar de cei 25.000 de ortodocsi niponi!) este BISERICA ADEVARATA!!!

toate celelalte institutii omenesti care se folosesc de numele Domnului or fi ele orice, dar nicidecum nu sunt parte a Bisericii Una, nici 'biserici surori', nici 'ramuri din acelasi trunchi'. zica oricine altceva, dar chiar ierarh ortodox de ar fi, afirmarea credintei adevarate este unul dintre acele cazuri despre care Sf Apostoli spuneau ca se cuvine sa ascultam mai degraba de Dumnezeu decat de oameni! zica oamenii ce vor, dar numai aceasta e credinta adevarata!

< 3. > ca aceasta este unica BISERICA ADEVARATA marturisesc nu doar nenumarati sfinti din toate vremurile, dar, chiar si in zilele noastre, destui atei, catolici, anglicani, episcopalieni, neoprotestanti etc care au venit in aceasta Biserica (ACASA!!!) si nu in alta. desigur, mi se poate aduce oricand argumentul ca destui ortodocsi isi parasesc credinta pt o alta, dar asta nu are de-a face cu adevarul de credinta. si Iuda a fost complet liber sa faca ce a vrut, asa ca oricine din zilele noastre poate sa se lepede de credinta - Domnul sa aiba mila de oricine cazut asa de rau!

eu nu impun nimanui nimic, nici nu 'condam' pe nimeni din cei ce nu vor (sau nu stiu/nu pot inca) a primi credinta adevarata. dar dc cineva vrea sa se lamureasca asupra faptului ca 'intoleranta' mea nu este cu nimic exagerata, iar marturisirea de credinta trebuie sa se faca fara niciun fel de concesii, poate citi aici:
- http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/heresies.aspx
- http://www.orthodoxinfo.com/ecumenism/sorrow.aspx
- http://www.sfaturiortodoxe.ro/orthodox/orthodox_advices_seraphim_rose_true_christianity.htm

< 4. > a-mi afirma raspicat credinta nu inseamna ca emit 'judecati' asupra destinului vesnic al vreunui om, ca as da verdicte de genul 'ortodocsii sunt gata mantuiti' ori ca 'absolut nimeni dintr-o credinta eretica nu se mantuieste'. eu stiu doar ca mantuirea omului nu se poate afla decat in credinta ortodoxa, dar numai Dumnezeu stie cum anume, pe ce cai, ori aduce la Ortodoxie un suflet ratacit, ori in alt chip stiut numai de El poate mantui si o persoana gasita acum intr-o credinta eretica. pt ca, la fel cum in interiorul Ortodoxiei exista si mari pacatosi, tot asa, si in afara Bisericii, exista destui oameni virtuosi. desi nu 'virtutea' (imbunatatirea morala a omului) mantuieste, ci harul Domnului (care numai in Ortodoxie se afla!), Judecata numai Lui Ii apartine. doar El stie care este calea fiecarei creaturi de-a Sa, cine si cum se mantuieste, cum va rasplati El orice farama de fapta buna (chiar si de-a unui eretic) si cum va pedepsi El orice farama de necredinta (sau nemarturisire a credintei adevarate!) din parte oricaruia se crede ortodox...

totusi, desi nu se cade a judeca pe nimeni in privinta pacatelor in care oricare din noi putem cadea (caci adesea in cele ce judecam ajungem de cadem noi insine si mai rau!), orice hula impotriva dreptei credinte trebuie combatuta ferm:
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/06/10/unica-osandire-ingaduita/

< 5. > stiu ca heterodocsilor (sau crestinilor 'neortodocsi' cum isi spun ei, ceea ce este un nonsens, caci dc nu crezi asa cum se cuvine in Hristos este ca si cum n-ai crede deloc!!!) le place mult dialectica, sa se bage in dezbateri, sa-si dea cu parerea, sa conteste 'intoleranta' ortodoxa, sa incerce, in asa-zisul 'duh de iubire' al lor, sa ne arate cat de 'egoisti, aberanti, rai si neintelegatori' am fi noi ortodocsii, poate chiar dandu-ne exemple de ierarhi ortodocsi care se roaga cu protestantii, se impartasesc cu catolicii si stau la tot felul de reuniuni 'fratesti'...

pe mine nu ma intereseaza astfel de 'dezbateri', nu vreau sa intru in nicio disputa! mi-am exprimat credinta (doar e blogul meu, nu?), am lasat respectuos sa fie exprimat si un punct de vedere contrar (de-a dreptul eretic! - cum este orice viziune ca 'crestinatatea' poate exista in afara de Ortodoxie!). cine vrea sa se convinga ca Biserica Ortodoxa chiar este Una, ca nu este nicidecum prizoniera vreunei 'epoci', vreunei 'traditii culturale', vreunei 'nationalitati' sau ca 'spiritualitatea' nu exista, de fapt, nicaieri in alta parte, ci totul e doar o amagire diavoleasca, are la indemana siteuri mult mai utile decat natangiile ce le scriu eu aici, destui duhovnici imbunatatiti, biserici si carti etc!

nu in ultimul rand, oricine are la indemana rugaciunea simpla, fie si de genul 'Doamne Iisuse Hristoase, daca esti chiar Cel Care spune Biserica Ortodoxa ca esti, ajuta-ma sa ma conving de asta!' numai SA VREA sa afle adevarul, nu neaparat 'sa vrea sa creada', sa-si puna in minte o tinta anume, insa pt orice putina 'bunavointa' Adevarul se va milostivi de el!

acestea fiind zise, as ruga cu tot respectul pe oricine sa nu mai posteze opinii eretice pe blogul meu, pentru a evita jocul de-a soarecele si pisica, ca acela sa posteze, iar eu sa sterg ori sa activez functia de moderare a comentariilor! am permis accesul liber al catorva astfel de opinii, ca deh, asa este 'democratic' , dar nu vreau sa polemizez cu aceste idei. cine nu este de acord cu cele ce scriu eu, sa nu ma mai citeasca ori sa ma treaca la 'spam' dc cumva i-a parvenit vreun mesaj nesolicitat legat de blogul meu.

in loc sa polemizeze cu mine, oricui i-ar fi de infinit mai mare folos sa citeasca putintel despre si din scrierile minunate, in duhul Sfintilor Parinti, ale celui ce a fost in secolul al XX-lea, dar inca ESTE - ca toti sfintii lui Dumnezeu - Cuv Pr Seraphim Rose! eu scriu multe prostii si gresesc in multe feluri, eu sunt in primul rand un mirean (nu fac parte din cler), apoi nu sunt in niciun caz un 'model' de credinta, la cate pacate am. insa acest american a atins sfintenia in secolul trecut, in California, venind din protestantism, din generatiile beat si hippie, din ateism si din rataciri prin 'spiritualitatea' orientala, plus avand o minte geniala, care cel mai adesea garanteaza autocondamnarea din pricina mandriei, dar pe care Cuviosia Sa si-a pus-o in slujba Domnului.

cine VREA, gaseste in vorbele acestul Parinte, intr-un limbaj perfect accesibil (pt ca cine NU VREA sa cunoasca Ortodoxia se mai foloseste si de pretextul asta, ca 'Sf Parinti n-ar vorbi pe limba veacului nostru' - ce amagire sa crezi asa o gogomanie!) tot ceea ce nevrednicul de mine nu poate explica despre Ortodoxie.

asadar, cuvinte de-ale lui si despre Pr Seraphim Rose care pot schimba viata oricui (daca VREA - dar pt ca multi NU VOR, probabil nici nu se vor obosi sa dea click pe linkurile urmatoare :( aici:

- in engleza:
http://www.deathtotheworld.com/seraphimrose/index.html
http://wordpress.com/tag/fr-seraphim-rose-of-platina/

- in romana:
http://cuvseraphimrose.wordpress.com/biografie/

Domnul Iisus Hristos sa se milostiveasca de noi toti, ca nu e om pe lume (in Biserica Lui sau in afara Acesteia) care sa nu aiba nevoie de multimea indurarilor Sale!

Anonymous said...

remarcabile exemple de ortodocsi. acesti oameni chiar marturisesc.

cat despre locul ce se vrea a deveni comun, cum ca Biserica exista doar in ceruri, ei bine, ea nu e chiar noua; (neo)protestantii ii tot dau cu ea. numai ca, desigur sunt in eroare...

Mihai

MunteanUK said...

draga Mihai,

1. marturia data de acesti oameni este simpla traire a credintei intr-un mediu secular, fara nimic ostentativ, nimic 'exaltat', nimic care sa iasa in evidenta intr-un mod deranjant pentru societatea atee din jur.

socot ca asa s-ar cuveni sa-L marturism cu totii pe Hristos, dupa cum traim, nu prin tot felul de 'iesiri'. din nefericire, prea adesea confundam marturia cu aratarea paiului din ochii altora, fara sa mai vedem barna din ochii nostri.

2. sa ne rugam pt acesti (adesea foarte agresivi) neoprotestanti, de la caz la caz, caci negresit ne mai putem intalni cu ei si in alte contexte de viata, in care sa avem realtii sociale firesti.

insa sa evitam ceea ce uneori dau impresia ca ar cauta cu lumanarea, contextul de 'disputa religioasa'.