România, în Camera Lorzilor [Romania, in the House of Lords]

România nu este cu desăvârşire absentă din conversaţiile britanicilor, ba chiar poate ajunge să îi preocupe, mai degrabă accidental, până şi pe membrii Camerei Lorzilor. Cu urechile mele am auzit o interpelare în care Guvernul Majestăţii Sale era întrebat ce măsuri ia pentru a preveni exportul de cai pentru sacrificare în Europa.

Nobilele animale - faţă de suferinţa cărora un nobil lord (aşa se adresează ei unul altuia în plen!) nu poate rămâne indiferent - ar fi transportate în condiţii chinuitoare dintr-o ţară UE în alta. România s-ar afla între mai mulţi asemenea exportatori vinovaţi, dar a fost singura nominalizată.

Spre norocul nostru, ministrul care a răspuns la întrebare, a belmejit ceva despre faptul că "toate statele UE respectă normele sanitar-veterinare, bla, bla, bla...". Nu ştiu dacă lorzii au fost convinşi, după ce, acum câţiva ani, au reuşit să impună ca UK să interzică exportul cabalinelor în ţări în care se bănuieşte că aceşti nobili prieteni ai omului vor fi făcuţi salam.

Pe de altă parte, mi se pare demn de remarcat că (cel puţin până acum!) niciunul dintre cei cărora le-am spus că sunt român (şi mă refer la cei pe care i-am întâlnit pe stradă, nu în vreun cadru oficial!) nu părea să facă legătura dintre etnia mea şi cetăţenia celor acuzaţi de toate grozăviile prin ziare, dar pe care, prin zonele curăţele ale Londrei pe unde am umblat, efectiv nu i-am văzut.

Căci la Bruxelles, de pildă, chiar în faţa Parlamentului European, eu unul nu am avut cum să nu-i observ acealşi tip de cerşetori despre care scrie presa britanică, să nu-i aud, ba încă şi să obţin confirmarea, de la o sursă de încredere că "într-adevăr, sunt români".

Sau, mai bine spus, din România, nu români - ca să fim politically correct! Din ce scriu până şi colegii, se pare că îngrijorarea există la nivelul autorităţilor britanice, dar încă nu ştiu cât de întemeiată.

Asta deoarece, după cum este organizat şi supravegheat metroul londonez, mi-e greu să cred că voi auzi şi pe aici cântată Drumurile noastre (acordeon remix :-) ca în Bruxelles. Ceea ce nu exclude să aud - cum mi-a spus o cunoştinţă de la Paris - români vorbind în metrou despre ce pungăşii mai pun la cale.

Multă lume vorbeşte pe aici în hindi, bengali, punjabi, arabă, lituaniană, rusă (plus multă franceză, spaniolă şi italiană - asta da surpriză, că la celelalte limbi mă aşteptam!), cu relaxarea tipică străinilor aflaţi într-un oraş cosmopolit, de parcă nimeni n-ar putea să-i înţeleagă.

Dar tare m-aş mira ca Big Brother-ul ăsta care a instalat milioane de camere să nu fi dus (ori să nu ducă) investiţia până la capăt şi să nu înveţe şi să tragă cu urechea.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Studentul nostru, stăpânul nostru (5) [Our student, our master]

Dispozitivul din imagine îţi permite să tipăreşti rapid orice doreşti, în schimbul câtorva pence. Vii cu CD-ul/DVD-ul, memory strick-ul, memory card-ul sau orice gadget care poate fi conectat prin USB (numai unitate pentru arhaicele dischete nu are!) şi urmezi instrucţiunile. Parcă totul e făcut pe aici, încât să nu mai ţină scuza cu "ştiţi, doamna profesoară, eu mi-am făcut lucrarea, dar mi s-a stricat imprimanta..."

Iar dacă acest automat aparţine unui înreprinzător privat, de la numeroasele computerele publice din campus, la care ai acces cu parola care ţi se dă după înscriere, poţi să printezi ce vrei şi să navighezi pe internet. Eşti doar rugat să stai cu precădere pe siteuri educaţionale şi să nu uiţi de tine în faţa monitorului, în caz că alţii stau la coadă în spatele tău.

În funcţie de forma de studii, capeţi un anumit credit pentru imprimare, în limita căruia poţi să printezi. Când ai depăşit creditul iniţial, plăteşti să-ţi încarci contul cu suma dorită. Of, cât de simplu poate să fie totul într-o ţară ordonată precum UK!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (8) [Things like these, only at the Brits]

Nici nu ştii cum să numeşti lucrul acesta, excentricitate britanică sau mercantilism, dar iată o imagine din interiorul aşa-numitei Cafenele din Criptă, situată în celebra Trafalgar Square din Londra. Locul nu are nimic special, nici măcar decoraţiuni de film de groază, iar calitatea mâncării, diversitatea limitată a meniului şi preţurile nu trec de nivelul a ceea ce aş numi eu o cantină populară.

Singurul lucru bizar este că în incinta asta, parte din complexul de clădiri al bisericii anglicane St. Martin-in-the-Fields, chiar au fost îngropaţi oameni vreme de sute de ani, în vreme ce acum se poate lua un prânz la preţuri rezonabile ori să se asiste la un concert de jazz.

De mâncat, am mâncat eu fără probleme, dar la cât nu-mi place jazz-ul, jazz într-o criptă – asta chiar ar fi o experienţă extremă pe care nu veau să o încerc :-) N-aş cuteza să rostesc sentinţe despre cât de tipic britanic este localul ăsta.

Dar, în mod cert, e tipic lumii capitaliste de azi. Să laşi bunătate de criptă, cu aşa vad comercial, ca simplu loc unde strămoşii să-şi odihnească oasele ori ca muzeu şi să nu-l transformi într-o afacere profitabilă – aşa ceva nu se face!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (1)

[EN] This first fully bilingual blog post is accompanied by a sticker of a pagan idol that drew my attention on a city map billboard near the Moorgate underground station in London.[RO] Această primă postare pe deplin bilingvă este însoţită de un abţibild cu un idol păgân care mi-a atras atenţia pe un panou cu harta a oraşului de lângă staţia de metrou Moorgate din Londra.

[EN] No other picture (censured to the extent I could - sorry if it offends anyone) could better represent the image of the god which this so-called pro-choice majority in UK worships. [RO] Nicio altă poză (cenzurată în măsura în care am putut - scuze dacă ofensează pe cineva) nu ar putea să-l reprezinte mai bine pe dumnezeul pe care îl venerează această majoritate pro-alegere din UK.

[EN] It happened that my brief encounters with these trotskyists forced me to speak up against abortion, but its long since I've started feeling that nobody who claims to have anything to do with Jesus Christ can keep silent on this issue. [RO] S-a nimerit ca scurtele întâlniri cu aceşti troţkişti să mă forţeze să vorbesc împotriva avortului, dar de mai multă vreme am început să simt că oricine care pretinde că are vreo legătură cu Iisus Hristos mai poate să mai tacă în această chestiune.

[EN] A proof that these pro-choice groups are advocating egoistic murder - check one of their legitimate reasons given for choosing abortion, rather than opting for giving the child for adoption (only in English): "I would not like living with the idea that someone else has my baby." [RO] O dovadă că aceste grupuri pro-alegere susţin uciderea egoistă - uitaţi-vă la unul dintre motivele lor legitime oferite pentru alegerea avortului, mai degrabă decât a da copilul spre adopţie (doar în engleză): "Nu mi-ar plăcea să trăiesc cu ideea că altcineva are copilul meu".

[EN - The picture is not mine, obviously - but I invite anyone to these unpleasant, yet very necessary readings. ***** RO -Fotografia nu e a mea, evident - dar invit pe oricine la aceste lecturi neplăcute, dar foarte necesare.]

1) [EN] Evidence that an unborn child is a living human being - here, here, and here.
2) [RO] Dovezi că un copil nenăscut este o fiinţă umană vie - aici, aici, aici şi aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

3) [EN] Pro-choice opinions that only a woman's rights count - aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

4) [RO] Despre pruncul nenăscut care simte durerea - aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

5) [EN] How more contraceptives bring about more abortions - here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

6) [RO] Efectul avortiv al anticoncepţionalelor - aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

7) [EN] Refutations of 39 major arguments of the pro-choicers - here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

8) [RO] Relatări ale supravieţuitorilor avorturilor eşuate - aici.

9) [EN] Stories of survivors of failed abortions - here, and here.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/ Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Aşteptând încă revoluţia mondială... (2) [Still waiting for the world revolution...]

S-ar putea crede că îi caut cu lumânarea pe troţkiştii ăştia (care, dacă cifrele date de ei or fi reale, oricum nu reprezintă mai mult de 0.01 la sută din populaţia UK!)... Uite cum am reuşit, după numai o săptămână de la prima întâlnire de acest fel, să discut şi cu o femeie din această nefericită categorie de oameni ai muncii.

"Foarte bun ziar", crede ea despre acest Socialist Worker, autointitulat săptămânal revoluţionar anticapitalist. O greţoasă ciorbă de idei aberante, zic eu! E limpede că nici această a doua întâlnire nu mi-a trezit în niciun fel conştiinţa revoluţionară.

Pentru mulţi visători pe care nu îi înţeleg oi avea eu o mare admiraţie, dar - ca un burghez cu creierul spălat ce sunt - pentru comuniştii ăştia nu pot avea decât un sentiment de imensă tristeţe şi compasiune.

Această angajată cu normă întreagă la SWP, căreia nu i-ai da cei 37 de ani, este în "favoarea avorturilor pentru că femeile oricum o fac şi nu vreau să mai aud de femei murind din cauza avorturilor ilegale". Irlandeză, educată la o şcoală catolică, acum se numeşte doar "fostă catolică". Şi nu e deloc cazul să ne înfumurăm, zicând că "deh, e normal ca din popoarele acestea eretice să iasă asemenea specimene", căci şi bolşevicii au preluat puterea în cea mai mare ţară ortodoxă, şi Biserica Ortodoxă Română a avut destui fii rătăciţi care să-l înlocuiască pe Hristos cu Stalin, iar Grecia ortodoxă are până şi în ziua de azi destui comunişti fanatici.

Cât despre statisticile înfiorătoare privind avorturile din România sau de faptul că, în mijlocul unui popor pe care adesea îl aud judecat de atâţia care se cred dreptcredincioşi ("proştii/asasinii/ereticii ăia de americani") măcar problema avorturilor este mereu de actualitate, ce să mai zic?

Interlocutoarei mele i-am spus doar că mănunchiul acela de celule este o fiinţă umană, fără să polemizez prea mult cu ea. Altfel, trebuie să recunosc că am purtat o discuţie agreabilă şi nu s-a simţit ofensată când am întrebat-o dacă partidul ei nu face nimic palpitant, precum a organiza sabotaje împotriva mijloacelor de producţie capitaliste - lucruri de care m-a asigurat că nu se numără între mijloacele lor de luptă revoluţionară.

În esenţă, revoluţionarii ăştia pretind că, de fapt, un regim marxist pur nu a existat până acum în istorie, iar regimurile din URSS, Europa de Est şi restul lumii s-ar putea numi cel mult capitalism de stat. Astfel, îmi zicea cel de data trecută, "şi noi ne-am bucurat când a căzut Ceauşescu".

SWP militează pentru renaţionalizări în UK, mereu găseşte pricini de chemat la grevă, nu se împacă deloc cu viziunea prea conservatoare a Sindicatului Naţional al Profesorilor şi are un inamic natural, dar mai degrabă la nivel polemic, nu prin lupte de stradă cum se întâmplă în Germania - în neofasciştii de la Partidul Naţional Britanic.

Oricum, troţkiştilor ăstora li se potriveşte de minune un banc citit zilele ăstea într-un ziar britanic. Este vorba de o vedetă fiţoasă care nu mai vrea să scoată un nou album la casa de discuri EMI: "Ai auzit că a intrat Robbie Williams în grevă? - Da?! Păi asta-i foarte bine, în sfârşit face şi el ceva".

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

A crossroads of the Orthodox World (1) [O răscruce a Lumii Ortodoxe]

One of the biggest surprises for the Brits themselves, not least for any Orthodox believer from any corner of the world, would be to find something more than a mere island of faith in this secular UK. For this is what the Patriarchal Stavropegic Monastery of St. John the Baptist in Tolleshunt Knights (Maldon, Essex) actually is - a crossroads of the entire Orthodox World, by no means just an isolated oasis of spirituality.

Otherwise how could this humble monastic community of 33 souls (as of 2008) attract dozens of pilgrims from all the Orthohox countries in eastern Europe, but also from as far as Iceland, USA, Japan, and Argentina?

The deepest explanation would go back to the life of St. Siluan the Athonite (1866-1938), the spiritual father of Archimandrite Sophrony (1896-1993), the founder of the monastery. However, I am far too overwhelmed with how meaningfully I felt there, and I know too little about these amazing people to dare telling others about them.

The most I could do for now is meekly share a fascinating first impression of the monastery, whose stavropegic status means that it is canonically dependant directly on the Ecumenical Patriachate in Constantinople.

Among so many things, what struck me most was listening to liturgical hymns sung (by nuns of various nationalities) in Church Slavonic, a language whose beauty was a revelation for me. Out of a sudden, I felt as though I understood one of those things that never happen by chance, yet whose meaning had always eluded my reason until two days ago.

The fact that for so many centuries the majority of Orthodox peoples used this language (why not other?!) for the Divine Liturgy couldn't have possibly been just accidental. By the 18th century, not even the ordinary Russians understood this language, let alone Romanians whose Latin core of the language is above denial.

Nevertheless, if the language I heard this weekend had sounded like that throughout the centuries, then it would have been enough to keep believers' hearts awake during the Holy Liturgy. Of course that I am not advocating the idea of returning to dead or artificial languages. I am only saying that nothing is meaningless for God, and I just wanted to share this view of mine to those who have never heard Slavonic chants in an Orthodox church.

Just listening to this language (and I admit that the nuns' angelic voices may also weigh in a great deal in this conviction of mine) should be enough to understand how it was possible for the Orthodox Faith to be kept alive when illiterate people praised the Lord in what was apparently an incomprehensible language. Be it only sung or listened to, beauty is always comprehensible!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/ Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (4) [Women in the UK]

Nu-mi pot închipui graţie cine-ştie-cărui talent personal (poate doar că tot prostul mai învaţă din experienţă), dar de data asta am mers la sigur. "Scuză-mă, nu-i aşa că nu eşti britanică?" - deschiderea ex abrupto. "Eşti cumva un fotomodel care lucrează în Londra?" - continuarea asaltului interogator pentru captatio benevolentiae, căci ce fată nu lasă puţin garda jos în faţa unui compliment? Poate chiar şi una care este complimentată zi de zi.

Garantat, un compliment (orice propoziţie articulată, de fapt) merge mai bine decât o fluierătură, o exclamaţie animalică ori o simplă holbare tâmpă. "Nu sunt, de ce vrei să ştii?" Restul scurtei discuţii - doar pentru când accesul pe blogul meu va fi pe bani :-)

Această studentă din Bulgaria este binecuvântată (sau împovărată în lumea de azi?) cu tipul de frumuseţe pe care sigur că nu doar un visător incurabil ca mine o observă, ci şi traficanţii de femei, miliardarii burtoşi sau filosofii cinici care se întreabă de mii de ani dacă femeile au suflet. Bănuiesc cel puţin un cititor al blogului caruia ar putea să îi placă foarte mult (dacă nu postează vreun comentariu, înseamnă că m-am înşelat :-(, dar nu şi mie.

Nu pentru că ar exista frumuseţe care să aibă ceva rău în sine, ci pentru că fiecare ar trebui să-şi cunoască slăbiciunile. Orice femeie pe care ai idolatriza-o, nu vei şti să o iubeşti cu adevărat şi adesea vei sfârşi prin a o înşela, cum avea să facă bietul Lucian Blaga faţă de aceea căreia îi scrisese: "Frumoaso, ţi-s ochii aşa de negri, încât seara, când stau culcat (...) Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea".

Despre frumuseţea aceea de o indescriptibilă căldură în prezenţa căreia dispare orice conotaţie pătimaşă, pentru că te întrebi dacă aşa ar trebui să arate şi să-ţi vorbească aceea unica - într-un episod următor.

Şi va fi vorba, în sfârşit, de o britanică oarecumva mai tipică decât bruneţica ce a deschis acest serial şi care a fost singurul element din blog care a stârnit interesul câtorva cititori de-ai mei care nu cunosc limba română, înainte să încep să postez şi în engleză. O altă dovadă că frumuseţea comunică în sine ceva, dincolo de cuvinte.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (7) [Things like these, only at the Brits]

Pentru cine credea că exagerez, făcând din ţânţar armăsar, ori ca sunt doar prea fiţos, revin cu încă nişte imagini care probează stupizenia chiuvetelor cu care, efectiv, nu mă pot împăca în UK.

Ori că e vorba de varianta mini (cea mai răspândită şi unde de-abia încap două mânuţe de copil) ori în varianta maxi (unde ar intra, fără probleme, un bebeluş), majoritatea chiuvetelor de pe aici (să zicem 80-85 la sută din cele întâlnite prin case şi localuri)...

...nu au decât două funcţii: îngheţarea mânilor (mai puţin probabilă), respectiv opărirea lor (posibilă în 99 la sută din cazuri). E limpede că britanicii nu au inventat încă apa călâie.

Înainte de a încheia definitiv acest subiect, mai fac nişte precizări:

1) admit posibilitatea că aceste instalaţii casnice pot favoriza economisirea apei – pur şi simplu, pui dopul, amesteci apa caldă cu cea rece şi îţi faci treaba cum poţi, dar, în orice caz, nu mai ai de ce să laşi apa să curgă în prostie;

2) deşi este vorba tot de sud-estul Angliei, între locurile unde au fost făcute aceste fotografii există cel puţin 100 km distanţă;

3) recunosc, totuşi, că în toaletele publice din Londra, parcă procentul de chiuvete normale este mult mai mare, dar feriţi-vă de a vă scăpa ceva în centrul comercial Trocadero de lângă Piccadilly Circus, că veţi da o liră (£ 1!) pentru a intra, iar condiţiile sunt mai proaste decât în toaletele gratuite sau care costă doar 20 pence;

4) în fine, voi mai reveni pe tema asta doar dacă în Scoţia o fi cumva altfel – de nu, rămâne valabilă prezumţia de vinovăţie*** că ciudăţenia asta este valabilă peste tot în UK.

.

*** NOTĂ: Supoziţia mea avea să se confirme în timpul celor trei raiduri (februarie 2008, aprilie 2008 şi martie 2009) prin Scoţia. Şi acolo, cam 85% (doar unele hoteluri reprezintă excepţii plăcute) din aceste obiecte casnice sunt la fel de nesuferite. [10.11.2009]

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Aşteptând încă revoluţia mondială... (1) [Still waiting for the world revolution...]

Iată o întâlnire neprevăzută, pe care, mai mult ca sigur, gazdele mele nu s-ar fi gândit să o includă în experienţele de care să am parte în acest Chevening Fellowship. Însă, câtă vreme mă aflu într-o ţară atât de mândră de deschiderea ei democratică, cum mi s-a ivit ocazia, am profitat să văd dacă aceşti indivizi din avantgarda clasei proletare au ori nu faţă umană.

Şi, după ce am vorbit cu tânărul din imagine, aş zice că are nu doar chip de om, ci şi suflet, aşa cum l-a plămădit Creatorul nostru al tuturor, chiar şi al acelora - probabil majoritatea celor 6.000 (zic ei!) de membri ai Partidului Muncitorilor Socialişti din UK (SWP) - care nu vor să-I recunoască paternitatea asupra tuturor celor văzute şi nevăzute.

Omul chiar părea să creadă în ce spune, că o revoluţie mondială este nu doar dezirabilă (pentru ei!), dar şi posibilă sau că ar trebui să se facă ceva urgent pentru îmbunătăţirea soartei locuitorilor din Gaza.

Cu o pasiune în mod clar demnă de o cauză mai bună, acest comunist britanic mi s-a autodefinit drept troţkist şi s-a arătat convins că, atâta vreme cât va exista capitalismul, vor exista şi oameni ca el, care să propună o lume mai bună prin dărâmarea acestui sistem injust.

După ce am stat mai mult de zece minute pe gânduri (deşi omul nici măcar nu insista!), i-am dat şi eu o semnătură pe petiţia care cerea ca Guvernul israelian să renunţe la blocada Fâşiei Gaza.

Eu, cel care sunt categoric proisraelian şi proamerican (na, că m-am făcut singur ţintă pentru Al-Qaida, dar nu pot să nu-mi recunosc convingerile!) am semnat totuşi, în speranţa că adresa mea de e-mail rămâne în baza de date a SWP şi, poate, îmi mai trimit şi mie comunicate despre ce trăznăi mai clocotesc prin mintea socialiştilor din UK. N-ar fi bine să aflu şi eu, măcar cu câteva minute mai devreme, dacă ăştia chiar pornesc revoluţia mondială?

Pe de altă parte, i-am zis clar pasionatului meu partener de dialog: "Strict pentru acest lucru, semnez. Altfel, sunt împotriva a tot ceea ce susţineţi".

Eu nici nu vreau dispariţia Statului Israel (cu actualii israelieni şi arabi locuind într-o unică Palestină - ?! - asta ar fi soluţia în viziunea acestui troţkist), nici nu aştept vreo mare grevă care să paralizeze economia UK, cum se mai întâmplă în Franţa şi Italia (şi pe care interlocutorul meu o dă drept sigură în următorii doi ani!), nici nu pot înghiţi demenţa cu care SWP susţine dreptul la avort (dreptul la alegere - dintotdeauna asasinii au fost buni la găsit eufemisme).

Ba încă nici măcar nu-s de acord cu posterele lor lor anti-Bush, prin care reuşeau, cât de cât, să atragă atenţia trecătorilor.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (3) [Women in the UK]

Contrar sfatului unei londoneze care studiază geografia la această universitate al cărui oaspete sunt ("Ar trebui să te întâlneşti cu fiecare britanică pentru a şti cum sunt britanicele"), iată-mă cutezând a face o primă generalizare.

Teoretic, are dreptate, dar asta nu mă împiedică să spun că şi ea se numără între britanicele cărora nu le place a se şti trase în poză, deşi altfel nu sunt deloc greţoase şi poţi avea cu ele discuţii foarte interesante. Ba chiar destul de îndelungate (15-20 de minute) pentru o pălăvrăgeală între străini.

Pe de altă parte, există şi altele precum cele de mai sus, care, văzându-te cu camera, se oferă ele însele să fie pozate. Părerea uneia dintre celelalte despre cele din poză? "Poate erau bete" - un răspuns la care nu subscriu în niciun fel, chiar nu mi s-a părut aşa ceva! Că doar fete bete în numeroase ipostaze am mai întâlnit eu, dar nu la shopping, pe la ora 18:00!

Altfel, există şi fete care n-au nimic împotrivă să fie pozate, precum cea care împărţea mandarine şi zâmbete, invitând oamenii la Enterprise Thursdays, o serie de evenimente menite să deschidă ochii studenţilor de la orice facultate asupra oportunităţilor de afaceri.

Simpatică ideea, ca şi strategia de promovare a ei, printr-o fată mult mai drăguţă în realitate decât lasă să se vadă fotografia de ochelaristă tocilară, aşa cum a surprins-o neîdemânaticul fotograf de mine.

Nu ştiu dacă faptul că studiază economia şi limba germană - într-o ţară plină încă de aversiune (sau, în cel mai fericit caz, invidie) faţă de tot ce vine din Germania! - are vreo relevanţă, însă îmi dau seama repede când discut cu o fată a cărei minte merge ca un ceas elveţian.

Şi căreia nu pot să-i doresc decât succes în afaceri şi ca următorul an de studiu, pe care îl va petrece în Austria, să îi fie cel puţin la fel de interesant precum săptămânile mele pe aici.

Căci sigur tipe ca ea menţin pe cai mari economia UK, nu dintr-acelea care se grăbesc să se tragă în poză pentru a se vedea în tabloidul The Sun (depăşit, de altfel, tot de un rival german - Bild-Zeitung).

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]