Thursday 4 November 2010

Cetăţenia europeană poate schimba lumea [The European citizenship can change the world]

Cetăţenia europeană n-ar fi nici prima şi, foarte probabil, nici ultima noţiune strecurată în Tratatele UE despre care să se creadă, mai puţină sau mai îndelungată vreme, că nu va depăşi stadiul de blah-blah-blah”.

Adică de utopie, de idee care să rămână imposibil de pus în practică. Fără îndoială că aşa este, încă, în ochii multora, care nu văd în acest concept altceva decât unul sortit să moară în faşă, precum de-mult-uitata Comunitate Europeană pentru Apărare.

Sau ceva care să nu poată fi livrat decât reambalat’ cu multe eforturi (precum Constituţia înlocuită de Tratatul de la Lisabona), sau ceva ciuntit’ de cele mai ambiţioase obiective, cum a fost cazul Directivei Serviciilor.
.
Dar, la fel cum nici o Europă fără graniţe interne” (Spaţiul Schengen) şi o Uniune Monetară Europeană (EMU) nu păreau plauzibile acum 30, respectiv acum 20 de ani – tot aşa, această ‘supracetăţenie’ va lua naştere pe nebănuite.
.
Nu deodată, precum ceva picat din cer, ci cu acceeaşi paşi mărunţi cu care s-au pus toate cărămiziile Edificiului european”, privit drept cea mai echitabilă societate umană (şi umanistă) ridicată vreodată, ca un ultim imperiu al istoriei sau nu mai mult decât un balon de săpun care se va sparge în vânt.
.

Perspective divergente
..
Pentru unii, a aloca (orice fel de) resurse în direcţia transpunerii de la nivel de idee generoasă la cel de realitate palpabilă a cetăţeniei europene poate părea doar un moft. Sau ceva periculos, dez-naţionalizant şi, finalmente, dez-umanizant.
.

Pentru alţii – dintre care mulţi au pierdut de peste 200 de ani sensul vieţii (mântuirea) şi busola către rai, crezând că îl pot construi pe pământ – li se pare de neconceput ca acest rai terestru, unde să poată intra oricine, să nu aibă cetăţenii săi.
.
Nu este nevoie de fapte bune definite de o instanţă divină exterioară cunoaşterii raţionale (incompatibilă cu o construcţie seculară), nici de alte criterii arbitrare (jus soli sau jus sanguinis) pentru a deveni cetăţean.
.

Toţi locuitorii Statelor Membre – excluşi fiind nenăscuţii-oameni, care pot fi avortaţi! – au dreptul la cetăţenia europeană. Ulterior li se va cere doar respect al diversităţii, adeziunea la drepturile omului etc.
.
Unii găsesc doar valenţe negative construcţiei europene, alţii sunt amăgiţi de iluzorii râuri de lapte şi miere”, de substitutul de mântuire pe care îl oferă acest proiect politic; eu unul aş ridica mai multe întrebări.
.
Va atrage cetăţenia europeană disoluţia statelor naţionale? Sau va contribui la punerea în practică, în sfârşit, a moto-ului UE (Unitate în diversitate”), desfiinţând separările absurde dintre vechii şi mai-noii europeni?
.

Va crea cetăţenia europeană premisele unui om-nou, după model sovietic? Va deveni UE o închisoare a popoarelor”, precum defuncta Austro-Ungarie, care era, pe de altă parte, un model de dezvoltare economică?
.

Nu cred. La scara istoriei, statele naţionale par a fi episodice şi nu există reţete standard de supravieţuire a popoarelor. Indiferent de forma organizării statale, naţiuni au şi murit, au şi dăinuit, în ciuda probabilităţilor contrare.
.
Unele popoare fac implozie şi se deznaţionalizează pe timp de pace, pe propriul teritoriu, în timp ce evreii, polonezii sau chinezii au rămas şi vor rămâne câte o aceeaşi naţiune până la sfârşitul veacurilor, fie dispersaţi, fie trăind într-un stat comun..
.

Pe de altă parte, pot fi privite ca neglijabile şi corectabile de la sine depopularea unor state şi generaţiile pierdute de oameni cu facultate din Polonia sau România care au joburi sub calificarea lor în Spania, Germania, Italia sau UK?
.
Nici asta nu cred. Mai ales în condiţiile în care 54% dintre europeni declară că ar vrea să se ducă la muncă în alt stat UE, dar văd încă multe obstacole’. Oare nu va le va fi şi mai rău ţărilor de unde pleacă imigranţii, după dispariţia acestor ultime piedici?
.

O altă întrebare ar fi în ce măsură, de dragul libertăţii de mişcare, europenii ar fi gata să renunţe la alte libertăţi. Se va putea face funcţională această cetăţenie fără uriaşe baze de date electronice, fără mai multă supraveghere?
.

Aici nu mai ştiu ce să zic. Am doar temerea că se poate ajunge foarte repede acolo, mai ales că, în lumea atât de ruptă de Dumnezeu în care trăim, s-or găsi destui care ar renunţa la alte drepturi fundamentale, de dragul liberei circulaţii.
.
Dar nu ar trebui ca cetăţenii celor 27 de State Membre să accepte îngrădirea altor drepturi, ca să-şi exercite drepturile care, la nivel formal, deja le sunt recunoscute. Eu zic că nu s-ar cuveni să ne vindem libertatea pentru un blid de linte!
.
Europeni de categoriile 3-4
.
Dincolo de viziunile divergente asupra ce se vrea a fi UE, până unde să se întindă şi cum să arate viitorul ei, celor 11-12 milioane de cetăţeni care locuiesc în alt Stat Membru decât cel al căror cetăţenie o deţin, plus la vreo 18 milioane de aşa-numiţi extracomunitari – simplul concept le devine o necesitate.
.

Deşi una zic Tratatele, diferenţe de tratament dintre un imigrant şi un localnic (oricât de egali ar fi ca cetăţeni UE) sunt destule. Milioane de oameni ar avea nevoie nu doar să li se spună că sunt cetăţeni UE, ci să o simtă în viaţa de zi cu zi.
.
Un deţinător de paşaport portughez nu poate încasa alocaţii pentru copii în UK decât dacă ai săi copii locuiesc în Portugalia, nu în Capul Verde sau Angola. Oare de aceeaşi problemă s-or lovi şi moldovenii cu paşaport românesc?!
.

Pentru ca un român sau un bulgar să capete permis de şedere la Roma i se cere să arate existenţa unui contract de muncă. Dar niciun patron nu semnează un astfel de act cu cineva care nu are permis de şedere!
.

Semnificative sunt şi problemele celor 6 milioane de cupluri mixte din UE: recunoaşterea şi circulaţia actelor de stare civilă, legislaţia aplicabilă în materie de divorţ, partaj, custodie a copiilor şi adopţie, drepturi succesorale, asistenţă socială etc.
.

Deloc de neglijat n-ar fi nici faptul că, în timp ce unii pleacă la tot felul de clinici care promit miracole (din Ucraina, China, Israel), doar 1% dintre europeni profită de dreptul la servicii medicale în alt stat UE, rambursabile de sistemul de asigurări naţional.
.

Acestea ar fi numai câteva dintre exemplele cu care am rămas în urma conferinţei Mind The Gap – Towards Better Enforcement of European Citizens’ Free Movement Rights”, organizată de European Citizen Action Services (ECAS).
.

O tristă concluzie expusă de un participant din Slovacia a fost aceea că, în pofida retoricii anti-discriminare de la vârful UE, există patru categorii de cetăţeni europeni:
.

[1] cetăţenii UE15 – locuitorii din ‘vechea Europă’ , care se bucură de drepturi depline
[2] cetăţenii NM10 (NM = New Members) – statele (inclusiv 8 fost comuniste) aderate în 2004
[3] românii şi bulgarii – cu restricţii pe marile pieţe ale muncii (UK, Franţa, Germania, Austria etc) până în 2013
[4] ţiganii (rromii) – pasibili de distrugerea locuinţelor improvizate din motive de “siguranţă publicăşi de expulzări
.

De la [1] la [4], deplinătatea drepturilor descreşte. Nu seamănă aceasta cu tipurile de cetăţeni din Imperiul Roman? Nu este un lucru îngrijorător, de natură să submineze proiectul european, în lipsa unei grabnice remedieri?
.

Nevoia de ‘supracetăţenie
.

Indiferent de conotaţiile pozitive sau negative pe care le-am putea atribui cetăţeniei europene, este deja creată cerinţa socială ca ea să existe, astfel că nu văd ce mai poate opri acest proces.
.

Nu mai poate fi vreo altă oprelişte în afara voii lui Dumnezeu – secesiuni, războaie etc. Până la urmă, mai devreme sau mai târziu, supracetăţeniava deveni o realitate tot atât de palpabilă precum este moneda unică europeană.
.

Şi, încetul cu încetul, va schimba lumea. Cetăţenia europeană ar putea deveni mai râvnită decât cea americană, în zilele noastre, sau măcar la fel de preţuită precum cea a Romei antice.
.

Presiunile pe care le va pune asupra statelor naţionale – aceasta nu înseamnă neapărat că şi asupra naţiunilor! – vor fi uriaşe. În plus, instrumentele de exercitare a drepturilor cetăţeneşti sunt mai rafinate decât oricând altcândva în istorie.
.

Teoretic, acum ai putea vota cu un microcip implantat în creier! Nu mai trebuie stabilite alegeri în marţea după prima zi de luni din noiembrie, ca în SUA, aşa încât să fie înainte de primele ninsori, dar după strânsul recoltelor.
.

Desigur că mai sunt şi alte condiţii ale funcţionării practice a supracetăţeniei’. Una ar fi naşterea Serviciului European de Acţiune Externă, care să poată oferi asistenţă consulară zecilor de milioane de europeni care circulă sau trăiesc în afara UE.
.
O “Doamnă de Fier” la Bruxelles
.

Îndeplinirea altei condiţii am constatat-o, zilele acestea, la Bruxelles. Se pare că există şi omul care să pună lucrurile în mişcare – Viviane Reding, comisarul pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie.
.

Triplu comisar (1999/2004, 2004/2009 şi din 2010), dna Reding (59 de ani) se arată o personalitate excepţională: şi cu doctorat la Sorbonna, şi vorbitoare a cinci limbi, şi cu trei copii, şi o cu o carieră în politică şi, iniţial, în jurnalism.
.

Are o solidă experienţă în afaceri europene: 10 ani – eurodeputat, 11 – comisar. Iar faptul că provine din miculLuxemburg, nu este un handicap. Doar există şi alt foarte influent politician din marele ducat, Jean-Claude Juncker.
.
Peste toate, are şi carismă, ceea ce le lipseşte altora din Colegiul comisarilor. Cum deschide gura, face impresie, chiar fără a spune mare lucru. În niciun caz nu rumegă aceleaşi veşnice aşchii de limbă de lemn.
.

În timp ce alţi comisari nu ies din tiparul de funcţionari care se întâmplă să ocupe o înaltă demnitate politică, Viviane Reding a avut curaj să transmită Parisului ceea ce capetele plecate de la Bucureşti sau Sofia nu îndrăzneau nici să şoptească.
.

Anterior, în Comisia Barroso I, ea s-a remarcat prin bătălia câştigată pentru reducerea tarifelor de roaming în UE. O fi fost o mică veste bună pentru europenii apăsaţi de criza economică, însă o mare lovitură de imagine pentru organismele europene.
.

Poate mai puţin cunoscute au fost demersurile ei pentru a limita publicitatea predictiv-comportamentală, pentru a garanta protecţia minorilor pe siteurile de legături sociale (social networking) şi protecţia datelor personale în contextul răspândirii tehnologiei RFID – vezi aici, aici, aici, aici sau aici.
.

Nu ne putem aştepta ca cetăţenii să aibă încredere în Europa, dacă nu suntem serioşi în a apăra dreptul la intimitate”, este opinia comisarului Reding, exprimată constant. Să sperăm că va fi vorba şi în continuare de consecvenţă, nu de ‘praf în ochi’.
.

La cât de gravă este situaţia României, cetăţenia europeană se numără între ultimele preocupări ale românilor din ţară. Poate că nu şi a celor stabiliţi peste hotare. Dar cine are de urechi de auzit, să audă ce se întâmplă în UE!
.

Din tot ce am sintetizat mai sus, reiese că inevitabila transpunere în practică a cetăţeniei europene va atrage, deopotrivă, şi oportunităţi, şi riscuri. Esenţial ar fi să nu rămânem iarăşi doar spectatori, precum în cazul altor proiecte europene.
.
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

6 comments:

Anonymous said...

Mi-a atras atentia felul in care ai descris-o pe aceasta remarcabila doamna, Viviane Reding, un adevarat model de urmat : ) - (…cu doctorat la Sorbonna, şi vorbitoare a cinci limbi, politcian, plus experinta ca jurnalist şi cu trei copii)- frumos, foarte frumos!- o femeie mai mult decat ambitoasa, demna de toata admiratia !!
G.

MunteanUK said...

este foarte interesant cum, din toata vorbaria mea (indelung pregatita) despre cetatenia europeana ti-a atras atentia cel mai mult aceasta 'remarcabila' dna Reding :-)

intr-un fel ma simt ca in primii ani de presa cotidiana cand nimeni nu imi spunea ca "m-a citit" (fiind sau nu de acord cu ce am scris), ci ca "m-a vazut la televizor"... in cine stie ce imprejurari, in care treceam si eu prin cadru, nefiind un 'personaj' principal :-(

revenind la dna comisar, faptul ca are ea un parcurs de viata atat de plin de succese, nu ar trebui sa ne 'complexeze' pe noi astialalti, muritorii de rand...

in aparitia oricarei astfel de personalitati 'remarcabile', la fel si cazul fiecaruia, 'lucrarea lui Dumnezeu' are un rol esential, dincolo de care se poate alege praful de orice 'merite' personale...

...pe care, negresit, dna Reding le are. as vrea, totusi, sa si 'confirme' de acum incolo, caci batalia pt cetatenia europeana va fi destul de indelungata si are o sumedenie de implicatii.

important este ca, odata ce va deveni o realitate palpabila acest 'concept' generos, sa nu ne trezim ca, de dragul acestei libertati (de a fi recunoscuti ca europeni cu drepturi depline), le-am pierdut pe altele!

Georgiana D. said...

Ce mai conteaza cetatenia europeana cand, dupa cum chiar tu spuneai pe 30 octombrie,cu mici exceptii, toate statele sunt niste "butoaie cu pulbere"? Oare cum va reactiona UE in cazul in care unul dintre acestea se va aprinde? O sa mai reziste constructia lui Monnet si Schumann in fata unei incercari serioase, cum ar fi, Domnul sa ne fereasca, un razboi?

Mihai said...

Georgiana D,

Sunt de acord cu Bogdan ca suntem inconjurati in prezent de "butoaie cu pulbere". Totusi, atata vreme cat nu s-a declansat vreun al treilea razboi mondial sau alta nenorocire de acest fel, nu ar trebui sa o asteptam cu sufletul la gura.

Cine stie, poate Dumnezeu va mai prelungi vremea de pace si va dejuca planurile mai marilor lumii, carora se pare ca le convine o conflagratie mondiala.

Asadar nu cred ca e cazul sa dam inapoi doar pentru ca ni se pare ca oricum pulberea din jurul nostru are sa explodeze.

MunteanUK said...

@ G., Georgiana D. & Mihai

nu pot decat sa fiu onorat ca am cititori si comentatori - mai ales insetat de slava desarta pe blog cum sunt :-)

totusi, nu suntem putin in afara subiectului (offtopic) daca ne legam de aspecte secundare fata de subiectul principal, gen portretul dnei Reding sau posibilitatea ca detonarea unor 'butoaie cu pulbere' sa arunce in aer intregul edificul al cetateniei europene?

***

nu stiu in ce masura mi-a reusit sa sintetizez bine o multitudine de aspecte, dar in privinta cetateniei europene, lucrurile sunt 'puse in miscare', cu bune sau mai putin bune.

chiar de ar fi ca o incercare serioasa precum un razboi sa apara curand in calea evolutiei UE, de unde putem sti daca nu cumva o astfel de 'incercare' va accelera transpunerea in practica a acestei 'supracetatenii'?

***

daca aceasta incercare care poate sa vina sau sa nu vina, sa apara in UE sau altundeva in lume (cu grave repercusiuni asupra Europei) va fi exact catalizatorul acestei cetatenii europene?

as mai adauga niste intrebari sau observatii...

[G.] se mai poate, in ziua de azi, ca un singur personaj politic, chiar si o doamna "demna de toata admiratia" sa promoveze anumite concepte, fara indeplinirea altor conditii? un carqacter puternic ca al aceste doamen din Luxembourg este o conditie necesara oricaror 'schimbari', dar nu si suficienta.

[Georgiana D.] inaintea unui razboi, actualul 'episod de toamna' al 'crizei euro' din mai 2010 s-ar putea dovedi o mare incercare. a se vedea situatia din Irlanda, Portugalia, Spania si inca 'nestabilizata' Grecie.

[Mihai] nu am niciun dubiu ca Dumnezeu poate, oricand, sa duca la rasturnari de situatie, la dejucarea planurilor oricui; ma tem insa ca nu pricep la ce te referi cu "nu cred ca e cazul sa dam inapoi" - te referi la nivel individual, la viata fiecaruia, sau la 'adancirea' integrarii europene, care se face inclusiv prin aceasta cetatenie UE?

MunteanUK said...

o pozitie exprimata de catre ambasadorul Frantei la Bucuresti si care 'desfiinteaza' fara echivoc conceptul de 'cetatenie europeana'.

"Noţiunea de cetăţeni europeni nu există. Arătaţi-mi mie o carte de identitate pe care scrie că există cetăţenie europeană! Aveţi dumneavoastră aşa ceva?", ne intreaba d-l Henri Paul.

"Scrie cetăţean european pe cartea dumneavoastră de identitate? Nu. Scrie cetăţean român, iar pe cartea mea de identitate scrie cetăţean francez. Noţiunea de cetăţean european nu există", zice el, cu 'bataie lunga', pana in alte capitale din statele UE.

oare se aude si la Bruxelles?!?!?!

***

opinia diplomatului francez este luata de aici:

http://www.gandul.info/news/ambasadorul-frantei-la-bucuresti-scrie-cetatean-european-pe-cartea-dumneavoastra-de-identitate-nu-scrie-cetatean-roman-fiecare-tara-sa-se-ocupe-de-propriii-cetateni-video-7422717