Friday, 5 March 2010

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (12) [From my forays into Scotland's heartland]

Ştie o lume întreagă că germanii ar fi, chipurile, foarte harnici, pe când grecii şi alte naţiuni meridionale – taman invers...

Cam tot aşa se zice că scoţienii ar fi zgârciţi, încât numele acestui neam (Scots) a ajuns ca un substantiv comun; spui scoţian, zici om zgârcit!

Sincer, mie nu mi s-a părut deloc că ar fi adevărat, încât acest prost renume să fie cumva meritat.

O fi având şi Scoţia uscăturile ei, dar nu s-au numărat între atâţia oameni generoşi, prietenoşi, amabili şi simpatici pe care i-am întâlnit.

Totuşi, prea puţin mai contează minima mea experienţă, când stereotipul scoţianului zgârcit este deja un instrument de marketing.

Aşadar, poate că nu iese fum fără foc; altfel, cum să se fi răspândit în toate colţurile lumi bancuri (vezi aici, aici, aici sau aici) cu scoţieni?!

Oare o dovadă în sprijinul acestei prejudecăţi să fie faptul că nu poţi să nu observi prăvăliile cu orice produs la 1 £ (GBP) sau la 99 pence?!

Ba chiar unii se laudă a fi un mare brand de profil – dedicat celor strâmtoraţi la pungă, fie din motive obiective (economice), fie subiective (zgârcenie).

Poţi să dai peste astfel de magazine sunt prezente pe artere comerciale, taman lângă cine-ştie-ce magazin cu branduri de lux, nu neapărat la pefireria oraşelor.

Că doar din zone centrale provin aceste imagini, fie că este vorba de Inverness (foto 1 şi 2) sau Edinburgh (3).

Dar, în aceeaşi măsură în care există aceste locuri pentru cei cu câte un arici în buzunar, dai şi peste multe charity shops.

Iar în Inverness (foto 4 şi 5) există circa o duzină.

Acolo se vând lucruri donate, precum cărţi, haine, electronice, jucării, decoraţiuni, diverse obiecte casnice etc.

Şi, cel mai adesea, de vânzare se ocupă voluntari – şi nu doar tineri care să n-aibă ce face, din câte am văzut eu.

Banii din acest tip de comerţ merg către diferite fundaţii, iar cei care cumpără sunt încurajaţi să ia un produs, să-l folosească, apoi să-l doneze pentru revânzare.

Ar face nişte zgârciţi aşa ceva? I-ar interesa să ţină în funcţiune acest tip de comerţ umanitar?

Într-un astfel de butic (foto 5-10), am dat peste un vinil single din ediţia originală (1977) The Eagles – Hotel California.

Şi nu de scoţian nu l-am luat, căci preţul era derizoriu – 95 pence. Doar că, în era MP3(4)-urilor, nu prea mă mai atrag asemenea suveniruri.

În plus, efectiv, eram supraîncărcat cu bagaje şi mi-era imposibil să-l mai car în bune condiţii.

Dar n-am rezistat impulsului fotoholic de a face poze de împărtăşit cu oricine intră pe acest blog :-)

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

22 comments:

Anonymous said...

Mi-au placut mult Charity Shop-urile în care am intrat în Scoţia, în primul rând ca idee şi apoi ce am gasit pe acolo. Mi-aş dori sa pot sa aplic şi aici ideea asta. Nu mă grabesc foarte tare, ştiu că se va întâmpla când şi dacă va fi voia Lui.
Doamne ajută!

MunteanUK said...

@ Anonymous (18 April 2010 19:41)

o sa te ajute Dumnezeu dc iti va fi spre folos, negresit! El ne ajuta cu cele mai 'nastrusnice' idei, pe care cei din jur nu dau doi bani...

uite, chiar acum ma ajuta sa simt ca am mai castigat un 'fan' al blogului, deci n-o fi totul chiar in zadar, numai pt slava mea desarta :-)

Anonymous said...

lasa ca ai tu "arme" sa nu cazi in...slava desarta :-))
Doamne ajuta!
C.L.

Anonymous said...

oricum mai dureaza pana oi citi toate cele 260 si...de postari...o sa gasesc eu ceva sa comentez ca sa nu cumva sa...te mandresti...
:-))))))
C.L.

MunteanUK said...

@ C.L.

arme, desigur ca oi avea, doar Hristos ne inarmeaza pe toti cei care Îl cercetam si apelam la Tainele Bisericii Sale...

insa, nimic nu 'garanteaza' ca voi sti sa le folosesc, incat sa nu cad! :-(

***

foarte subtil ne incearca, pe fiecare imparte, mandria si fiicele ei.

eu incerc sa ma feresc de cadere, dar care-i acela sa fie 'sigur ca a si reusit'? doar cel deja cazut, nu-i asa?

***

lectura placuta si (poate, sper eu) chiar si folositoare in continuare!

sunt curios cat o sa te tina ritmul acesta al comentariilor... ca premiul pt 'cel mai activ cititor in 24-48 de ore' ti l-ai asigurat, negresit! :-)

Anonymous said...

:-(

Anonymous said...

si premiul va fi....va fi.... noi poze din scotia, asa-i?

MunteanUK said...

@ C.L.

nu stiu... tu ce premiu ti-ai dori?! :-)

Anonymous said...

nimic, glumeam doar.
;-)

Mihai Gociu said...

Foarte practice aceste magazine de tip Poundland ori The 99p Shop (care aveau ca slogan: "Everything UNDER a pound" - ma gandesc ca erau in concurenta directa cu Poundland).

Poti sa gasesti acolo tot felul de lucruri. Fie ca vrei sa te aprovizionezi cu cereale si fructe uscate pentru micul dejun, ori cauti o mica gustare (batoane cu cereale de toate soiurile ori dulciuri), sau sa faci alte tipuri de provizii (detergenti, mancare pentru animale), ba chiar sa iti cumperi niste manusi pentru a rezista mai bine la temperaturile scazute si/sau vantul de afara, aceste magazine sunt cat se poate de utile.

MunteanUK said...

@ Mihai Gociu

sa inteleg ca in privinta calitatii produselor oferite ai fost multumit?

dar despre cat de diversa era oferta, ce impresie ti-ai facut?

nu mi-ai adus si mie un flapjack, de nu o duzina (a dozen)?! :-)

Mihai Gociu said...

Bogdan,

Nu cred ca in privinta calitatii produsele celor de la The 99p Shop ori Poundland ar sta mai prost decat altele.

Pana acum nu am auzit vreo plangere din partea fratelui meu ori a altor cunostinte din UK, clienti fideli ai magazinelor de acest fel :-)

Nici eu nu am a ma plange de vreunul din produsele pe care le-am luat de la ei.

Nu stiu exact care e angrenajul din spatele acestor magazine. Presupun ca au intalegeri cu mai multe firme din diverse domenii (de aici si gama foarte variata de produse) pentru a vinde la un pret cat mai redus orice nu reusesc sa vanda in alte magazine (cu preturi mai mari, se intalege). Chiar si asa, nu am avut nici un motiv sa ma indoiesc de calitatea celor cumparate de aici.

MunteanUK said...

Mihai,

nici mie nu mi s-a parut ca ar fi doar produse de calitate mai slaba, precum se gasesc in magazinele "orice produs intre 10-12 lei" din Romania.

in UK, la fel ca in Romania sau in alte tari, conteaza mult si cat de 'fitzosi' sunt cumparatorii.

unii or tine mortis sa cumpere doar de pe 'High Street', inclusiv mancarea, desi conceptul se refera cu precadere la altele...

http://en.wikipedia.org/wiki/High_Street

...insa mancarea se poate gasi si la preturi mai convenabile la alte pravalii.

***

nu stiu de ai apucat sa intri si intr-un 'charity shop'...

puteai gasi multe lucurri interesante acolo, mai ales haine si carti.

Mihai Gociu said...

Am adus cu mine si doua duzine de Flapjacks, pe langa alte lucruri (printre care si o cutie de Millie's Cookies, pe care am si terminat-o destul de repede, avand in vedere ca trebuia sa inceapa Postul Mare).

Din pacate, nu stiu in ce masura va mai rezista macar un baton pana la o eventuala intalnire cu tine. Se pare ca nu suntem singurii romani carora aceste batoane li se par delicioase :-) (desi cei pe care ii stiu in UK nu pareau sa le indrageasca foarte tare).

Mihai Gociu said...

Nu am vazut nici un Charity Shop prin Birmingham. Sa fi fost doar neatentia mea, sau poate ca cei din Birmingham sunt mai zgarciti decat scotienii ?

MunteanUK said...

@ Mihai

vrei sa zici ca te-ai intors cu vreo 40-50 de flapjacks?!

...si ca asa mare bataie este pe ele intre cunoscutii tai, incat sa nu imi poti trimite unul prin posta? :-(

in orice caz, asa cum scriam aici...

http://munteanuk.blogspot.com/2010/06/en-worth-trying-in-uk-ro-merita.html

...raman la parerea foarte buna despre aceste flapjacks, pe care le consider mult mai gustoase si mai sanatoase decat toate batoanele care au parte de marketing mai agresiv, dar care nu sunt decat 'bombe nutritionale'.

***

cata vreme in Inverness (sus de tot pe harta UK, in Scottish Highlands) erau vreo duzina de astfel de 'charity shops' cred ca si la Birmingham s-or fi gasit.

pt multe ONG-uri, astfel de buticuri reprezinta o forma cat de cat constanta de atragere a unor venituri. nu stiu cat de mari or fi, dar nici de lepadat, mai ales daca vanzatorii sunt voluntari.

fara o cheltuiala cu forta de munca, mai ramane plata chiriei si a utilitatilor, de nu cumva si acestea sunt subventionate de sponsori.

***

din peregrinarile mele prin UK, am cules si eu opinii care sustin ca presupusa zgarcenie a scotienilor este o malitiozitate englezeasca si ca, de fapt, "cine zice ăla este".

totusi, chiar si in randul scotienilor se zice ca de-a dreptul zgarciti ar fi locuitorii din Aberdeenshire (partea de NE a Scotiei, pe unde nu am ajuns eu, dar unde exista o comunitate de romani).

uite aici niste glumite pe seama zgarcenieni acestor 'Aberdonians':

http://www.aboutaberdeen.com/aberdonianjokes.php

Mihai Gociu said...

@ Bogdan

M-am intors cu 24 de flapjacks :-)
Si da, bataia pe ele e destul de mare, mai ales acum ca a inceput postul.

Poate o sa reusesc totusi sa salvez cateva, dar nu promit :-)

MunteanUK said...

n-am citit eu bine... normal ca doua duzini (2 x 12) fac 24 :-)

Mihai Gociu said...

Bogdan,

promit sa-ti trimit cateva flapjacks pana la Pasti, daca imi lasi o adresa.

MunteanUK said...

esti foarte amabil, Mihai!

eu glumeam :-) ...dar poate ca tii mortis sa intri in galeria fanilor acestui blog de la care am primit cate ceva:

http://munteanuk.blogspot.com/2010/12/o-dedicatie-de-craciun-fanilor-acestui.html

***

inca nu m-am gandit daca si ce adresa de mail sa pun pe acest blog, dar cred ca va trebui sa o fac. in plus, sa mai adaug chestii la 'profile', caci sunt destui cei care ma cred inca in UK.

momentan - pana in urmatoarele doua saptamani, caci vreau sa ma car de la Gândul (vorbim pe e-mail pe aceasta tema, nu aici, in public) - poti folosi adrs mea de serviciu, care e directionata catre contul meu de Gmail.

Mihai Gociu said...

Bogdan,

imi cer iertare dar nu am reusit sa iti descopar adresa de email, nici macar pe cea de serviciu.

Am vazut ca nu sunt singurul cititor al blogului ce a avut aceasta problema, deci poate n-ar fi rau sa pui si o adresa de email la vedere (sau cat mai la vedere :-)

Nu stiu ce anume te determina sa pleci de la Gandul, dar cred ca ei sunt cei care vor avea mai mult de pierdut.

Robert Nicolaescu said...

Interesant articolul, prima oara cand trec pe aici. Numai bine iti doresc!