Sunday, 4 October 2009

Urme româneşti pe cuprinsul UK (4) [Romanian traces throughout the UK]

În a patra sâmbătă din acest octombrie 2009 cu cinci sâmbete, va avea loc a doua ediţie a Conferinţei Studenţilor, Profesorilor şi Cercetătorilor Români din Marea Britanie pe care nu pot decât să o salut şi eu. Măcar dacă intră cineva pe blogul meu şi dă click mai departe, măcar să ştie că există aşa ceva, şi tot ar fi un folos!

În sfârşit, altceva – la care m-aş fi dus şi eu dacă mă aflam în UK la momentul desfăşurării. De fapt, cu totul altceva decât anunţurile pentru vreo seară de ‘discotecă românească’ cu care eşti îmbiat din când în când (permiteţi-mi să nu dau niciun link pe această temă).

La acest fel de evenimente ţi-ai aduce aminte exact de chestiile din România (inclusiv anumite preferinţe muzicale) de care nu vrei să-ţi aduci aminte. De ce, mă rog, ai vrea să-ţi aminteşti cum se distrează românii?

Oare măsura succesului în viaţă acesta este: cât, cum, unde, admirat de către cine etc te distrezi? De la ce anume să fii distrat? – iată o întrebare shakesperiană la care omul contemporan refuză să-şi răspundă, deşi absolut totul în viaţa oamenilor de azi depinde de răspunsul la această întrebare.

Oare mulţi imigranţi români (din UK sau de aiurea) suferă că, deşi or fi ajuns la o stabilitate în privinţa confortului material, ceva se întâmplă, încât nu se mai distrează în ţara adoptivă?

Destui imigranţi români din UK suferă de faptul că britanicii “nu se distrează” sau “n-o fac ca noi”, căci astfel de plângeri am auzit. Or fi întemeiate?! Că mie unuia britanicii (mai ales cei sub 30 de ani) , dar mai ales scoţienii mi-au părut destul de puşi pe distracţie

În schimb, iată ca mai sunt şi împrejurări (precum această conferinţă) unde să te duci pentru că te-a luminat Dumnezeu să-ţi iei viaţa în serios. Poate sunt naiv, poate nu multă lume mai ia în serios şansa de a studia în UK, dar eu sper să fie încă majoritari cei care o fac.

Acolo, eşti între oameni care, poate (sau or fi şi ei ‘închinători la idolul distracţie’ într-o formă mai rafinată?!), au şi altceva în minte decât robia muncă-distracţie-muncă-distracţie, în care trăiesc miliarde de contemporani de-ai noştri.

Oameni cu aplecare către studiu, cu planuri, ambiţii, interese, căutări, curiozităţi, vise... La intrarea mea la facultate, una dintre dezamăgirile vieţii mele a fost să văd ce oameni goi pe dinăuntru (shallow people) ajung studenţi.

Oare ar fi temeiuri să sper că – dat fiind sistemul meritocratic din învăţământul britanic (deşi nu poate fi absolutizat, existând şi critici serioase) – numai oameni interesanţi s-or aduna la evenimentul a cărei promovare o fac acum?

Dacă n-o fi mari chestii să afli din discursuri (deşi temele îmi par interesante), cu siguranţă conferinţa aceasta este o bună oportunitate de socializare (networking), de la care un blogger fotoholic ca mine sigur ar ieşi îmbogăţit.

Evident, numai un mic vârf de aisberg din miile de studenţi şi profesori români din UK va participa. Dar mă bucur că li se oferă oportunitatea să se vadă în acest context.

Sper ca, până la urmă, din conlucrarea organizatorilor, să iasă ceva bun pe termen lung, nicidecum o ‘circotecă românească’ – lucru constatat despre împrejurări în care s-au reunit români din Spania (pe viu) şi Italia (din auzite).

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

4 comments:

Mircea Popescu said...

Eu am intrat pe blog, dar click n-am dat ca nu-s in UK.

Anonymous said...

din pacate, la ce se intampla acum la noi (ma refer chiar in aceste zile) nu m-ar mira sa fie un exod catre alte tari, chiar si pentru munci sau salarii mai mici ca alti ani, dar mult mai mari ca aici.
si mai ales, cum am auzit mai zilele trecute ca uk doreste ...creierele noastre (asta am zis cu cuvintele mele, desigur). si nu e singura tara, normal.
e mult mai convenabil sa "importi" ...creiere gata pregatite, sa nu mai investesti in educatia lor.
si daca de unde provin, masurile adoptate (din ce in ce mai "pentru om"....:-(, nu?!)sunt ca si cum le-ar face branci sa plece mai repede, de ce nu i-ar primi diversele tari?
zi-mi macar un lucru, ceva, care se face ca omul sa fie dornic sa ramana in tara?
ca totusi mai sunt si care raman, asta e alta poveste...
C.L.

MunteanUK said...

@ C.L.

dc oamenii ar intelege ca 'o viata mai buna' nu inseamna bani mai multi si traiul intr-o tara civilizata (fata de adesea salbatica Romania), ci mai binele vine doar din apropierea de Dumnezeu, nu s-ar mai grabi atata sa plece.

nu sunt de judecat cei care pleaca, mai ales ca numai ei stiu cu ce mari dureri sufletesti au ajuns la acea decizie sau cat sufera prin strainatati, fie ca o recunosc sau nu.

totusi, ar trebui ca oamenii sa stie ca nu cariera, bunastarea, respectul dintr-o societate respectuoasa (nu ca cea din Romania) aduc fericirea, ci doar Iisus Hristos si Biserica Lui.

oricum, pt ca unii nu ajung sa-L descopere decat o data ce au plecat, poate ca asa e cel mai bine pt ei.

eu nu am nicio problema nici cu cei care stau, nici cu cei care pleaca, pt ca numai Dumnezeu stie ce 'ponoase' sau ce 'beneficii' va trage fiecare din alegerea sa.

problema grava este ca noi nu ne comportam ca o 'natiune' nici acasa, nici in strainatate. ne urîm si acasa, ne urîm si peste hotare.

ne invidiem unii pe altii, ne 'sapam', ne punem bete in roate, in Romania sau peste tot in lume.

cei plecati îi dispretuiesc pe 'prostii' ramasi, cei de acasa au o mare neincredere fata de 'tradatorii' care au plecat si tot asa...

***

de ce sa pleci sau de ce sa stai in Romania?

iata o dilema la care raspunsul nu poate fi dat decat la nivel personal, in functie de mai multi factori.

ideal ar fi ca, fiecare, sa-si poata raspunde in functie de 'încredintarile' de la Domnul, de sfatul duhovnicului si dupa 'cantarirea' unor argumente mai profunde decat cele materiale.

a pleca doar 'de foame' sau doar 'de furie' nu stiu dc sunt cele mai bune solutii.

dar iarasi zic: sa nu judecam! nu putem fi in pielea fiecaruia dintre cei plecati, sa stim motivatiile sale reale.

bine ar fi ca, oricine din cei care pleaca, sa stie cat mai bine de ce o face; plecarea sa fie in acord cu inima sa si cu Dumnezeu ori sa-L gaseasca dincolo...

oricum, 'incompatibila' cu mantuirea nu este plecarea, cum nici a 'rabda' mizeriile din Romania nu ofera vreo garantie ca te poti mantui mai usor.

Domnul are grija de toti, indiferent de ce decizii bune sau proaste luam in viata; macar de am sti noi de El si nu L-am parasi!

Anonymous said...

mi-a placut raspunsul tau.
si sunt de acord.
fiecare le stie "pe ale lui", isi stie durerile si suferintele...
nu-i usor nici sa pleci, nici sa ramai.
nici eu nu judec pe nimeni, ca cel putin dintre oamenii pe care ii stiu eu n-au plecat de (cu) bucurie. sunt care, intr-adevar s-au apropiat mult de Dumnezeu, chiar si dupa multi ani. sunt si care au ramas la fel.
dar cred ca prea putini din cei care pleaca sau raman se sfatuiesc cu duhovnicul :-(
C.L.