Voioase feţe păreau să mai aibă muncitorii aceştia şi n-au fost singurii muncitori (sau angajaţi/slujbaşi de orice fel, la o privire generală) care să-mi pară destul de mulţumiţi prin UK, dar vorba aceea din Harap-Alb “Râzi tu râzi tu, Harap-Alb [imigrantule, veneticule, musafirule mai mult sau mai puţin poftit pe aici], dar parcă nu e râsul tău…”Când scoteai un euro jumate la o liră sterlină aproape la orice casă de schimb sau bancă, din orice ţară UE, iar locuri de muncă se găseau destule, cum să nu stai mereu cu zâmbetul pe buze?
Nu trebuia să iei cursuri de European Political Economy cum am urmat eu în UK, ca să pricepi că nu degeaba dădeau buzna oameni din toată lumea la muncă aici – o viaţă scumpă, într-adevăr, dar în puţine alte locuri (Norvegia, poate) ai fi putut pune atâţia bani deoparte, dacă scopul tău neapărat nu era să te faci britanic, ci să economiseşti.
Acum, nu ştiu câţi dintre imigranţii care odinioară se năpusteau către UK îşi mai ţin acelaşi zâmbet pe buze (văd că şi unii se cară deja, iar cei care mai stau, nu slujbe aşteaptă, ci ajutoare sociale). Degeaba a mai crescut salariul minim un picuţ, de la £ 5.52 la £ 5.73, căci lira nu mai are putere şi multe preţuri au crescut înfiorător ori urmează să crească în 2009…
Oricât de lacom sau pretenţios ai fi, la prăvălii de cartier şi supermarketuri găseşti destule lucruri ieftine şi gustoase (nu garantez că şi sănătoase!) să mânânci în ţara aceasta. Oriunde şi oricând în afara restaurantelor clasice (d-alea cu ospătari şi feţe de masă :-), am găsit ce să manânc la preţuri convenabile în UK!
Apoi, hainele, electronicele şi alte bunuri de larg consum, iarăşi s-au ieftinit în ciuda crizei economice, pe măsură ce marile magazine – dintre care multe au falimentat – au făcut reduceri (sales/clearances) fabuloase…
Însă facturile la utilităţi (apă, curent, gaze, încălzire), abonamentele (la mobil, internet, cablu, mijloace de transport, parcare), asigurările (obligatorii ori ba), vacanţele peste graniţă (cândva veritabile chilipiruri pentru aproape orice salariat plătit în pounds) au ajuns să fie, luate la un loc (că poate nu fiecare dintre acestea s-au scumpit), din ce în ce mai împovărător de scumpe în UK.
Dacă mai ai şi contribuţii de dat (la un fond de pensii sau pensie alimentară – dat fiind numărul uriaş de britanici divorţaţi!), dacă mai ai şi chirii, ipoteci sau taxe de studii de plătit, dacă trebuie să achiţi vreo amendă în UK sau – Doamne fereşte! – cine-ştie-ce servicii medicale…
Deja, de la o lună la alta, paradisul consumismului (ce era şi încă mai pare a fi Marea Britanie) se transformă de-a dreptul în iad… un iad din care de-abia aştepţi să vină un izbăvitor... salvator... mântuitor care să te scoată...
Doar că eliberatorul aşteptat este un fel de lider politic (cum aşteptau şi iudeii din vremea lui Hristos – oricine să fie, dar mai bun ca Gordon Brown, nu?), plin de farmec (ca Barack Obama), atotşitutor (un fel de Big Brother, nu?) şi atotputernic cum se va pretinde viitorul Antihrist...
Din nefericire, nici nu se poate să fie altcumva sau altcineva, câtă vreme tot mai mulţi oameni de pe aceste meleaguri nu-L vor nicidecum pe Iisus Hristos, Care devine ‘interzis’ în această ţară seculară, după ce că este mai mereu negat sau batjocorit!Să nu se tulbure vreunii mai slabi de îngeri de imaginea mea apocaliptică, să mai zic şi că un zâmbet aproximativ ar mai putea păstra cei care lucrează în anumite sectoare, unde, oricât le-ar fi de rău britanicilor, n-o să se înjosească ei să muncească (curăţarea străzilor, munci agricole etc).
În alte domenii (asistenţă medicală, asistenţă pentru vârstnici, instalatori, profesori etc) – nu-s destui britanici calificaţi, aşadar iarăşi ar fi motiv de zâmbet pentru imigranţi.
Totuşi, în cele mai dese cazuri, cu cât ai o calificare mai bună, cu cât este mai probabil să te fi stabilit deja în UK, aşadar nu strângi bani pentru repatriere, ci trebuie să-ţi plăteşti facturile – pe toate sau pe o mare parte din cele de mai sus. Ei bine, aşa cum le-am enumerat, acestea te rup în UK…
În fine, în paradisul terestru reprezentat pentru mulţi de City-ul londonez, bănuiesc că o fi devenit puţin mai greu să găseşti o slujbă. Supercalificaţi, individualişti, eficienţi la uciderea competitorilor ca nişte feline, dependenţi de muncă (workoholici de-a dreptul) precum sunt dependenţi şi de alcool şi promiscuitate sau orice distracţie…
Oare unde s-or duce toţi aceşti oameni care reprezentau, până nu demult, idealul unei societăţi absorbite de hedonism? Este limpede că vremurile bune au cam apus în City of London...
Oare ce va fi cu toţi corporatiştii aceştia care trăgeau după ei creşterea economică a UK, în caz că or rămâne şomeri? Că doar nu s-or sinucide cu toţii?
Sigur îmi pare numai faptul că nici nu vor da buzna să concureze la locurile de muncă pentru care se bat polonezii, lituanienii, ruşii sau puzderia de imigranţi africani şi asiatici din UK...
Nu ştiu nimic sigur (deşi am câteva persoane avizate în minte), dar poate că, aruncând această postare online, cineva tot s-o găsi să ne aducă lămuriri – să întărească, să ajusteze ori să desfiinţeze afirmaţiile mele.
Dacă blogul acesta ar mai fi în vremurile lui bune (dar de mine depinde să-l resucitez cumva, nu-i aşa?!) sunt sigur că ar fi destui cititori care să aducă informaţii în plus sau contraziceri la ce am scris – de va voi Domnul, s-or mai găsi câţiva şi acum!
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|
7 comments:
foarte pertinent articolul...dar te referi la munci pe care britanicii nu le-ar face.
oricum Regatul Unit a limitat anumite sectoare deschise muncitorilor imigranti... probabil ca urmneaza ingreunarea migratiei in Regat si descurajarea obtinerii cetateniei britanice...
P.S. de ce nu mai srii in engleza?
personal cred ca, in ciuda oricaror masuri de 'descurajare' a imigratiei, inca tot vor mai ramane suficiente slujbe in UK pe care doar imigrantii le-ar lua, cum se intampla si in Germania, si in tarile scandinave si, in curand, poate inclusiv in... Romania.
problema e ca aceste 'crize' nu lovesc doar in muncile necalificate ori profesiile in care calificarea se poate face rapid, ci in acele domenii (industria auto, serviciile financiare) unde lucratorii care au o anumita specializare cu greu ar face si altceva decat... sa intre in somaj.
cat despre intrebarea 'de ce nu mai scrii in engleza?' o iau ca pe o gluma... mie tocmai mi se pare ca, in ultimele luni am ajuns ca blogul sa fie cu adevarat bilingv - 50% postari in engleza si 50% in romana... oricine poate observa asta daca are putintica rabdare sa rasfoiasca ultimele 15-20 de postari!
Si eu simt la fel despre US, in special New York, unde locuiesc de 10 ani, cu privire la faptul ca poti gasi orice si la orice pret, adica exista de toate pentru toate buzunarele, fiecare isi poate construi un colt al lui, o viata linistita...si aici electronicile sint ieftine, mincarea de asemenea, hainele la fel...cel putin asa consider eu...
@ ina bixade
ma tem ca treaba asta - 'un colt al lui, o viata linistita' - sa nu fi fost 'permisa' decat pana la un punct, pana sa ne indobitoceasca de tot consumismul, apoi sa fie tot mai rau, sa inceapa restrictiile, penuriile etc...
...oarecum invers decat pe vremea lui Ceausescu. au fost atunci lipsurile, acum dezmatul consumist in Romania. ei bine, poate ca in 'civilizatul' Occident (din care, chipurile, ca stat UE, suntem parte si noi) va veni 'mai raul' dupa decenii de desfatare in abundenta capitalismului.
practic, asa cum sunt lucrurile fix acum, nu ma indoiesc ca si in USA, si in UK, si in Romania, poti gasi de toate pt toate buzunarele, mai ales daca stii sa renunti la unele inchipuite/false 'nevoi' induse de societatea materialista, atee si desacralizata din jur.
insa fericirea nu consta in ceea ce poti cumpara, cum imi pare ca inteleg multi britanici, ci in descoperirea SENSULUI vietii, in Mantuitorul Iisus Hristos, pe care lumea nu-L mai vrea...
...pt ca El nu e usor accesibil, ca o oarecare 'marfa' de pe rafturile supermarketurilor. 'marfurile' ti se baga pe gat (prin avalansa de reclame, prin presiuni sociale, printr-un obiect care necesita cumpararea altuia etc), insa El asteapta smerit la poarta inimii fiecaruia si numai CINE VREA Ii deschide.
este trist totusi ca atatia oameni nu vad ca El este singura oferta 'gratis', 'cea mai sigura investitie' si isi irosesc viata asta scurta in a acumula bunuri, placeri, experiente, relatii, cunostiinte etc care nu le sunt de niciun folos adevarat!
fde ex. poate fi cam 900 lire o chirie la un apt. cu 2 bedroom+sufragerie, dupa ce ai asteptat oricum destul si ai n recomandari ca sa poti primi chiria. locatie mai...centrala,asa.
dar poti gasi mobilier mai ieftin la magazinele Argos, de ex.
poti sa te "descurci" daca ai un salariu peste 1500 de lire. asta depinde si cate persoane traiesc din acest salariu.
C.L.
@ C.L.
pe la inceputul acestui serial (ianuarie 2008)...
http://munteanuk.blogspot.com/2008/01/la-munc-n-uk-1.html
...imi spunea cineva ca un salariu decent ar fi si £ 1,200 pe luna; aceasta daca stii sa iti pastrezi in ordine cheltuielile, sa cumperi din locuri mai ieftine, la reducere etc.
***
din ceea ce spui, la £ 1,500 x 12 luni ale anului = £ 18,000.
asadar, o suma care, cel putin pt cineva cu studii superioare, ar fi considerata un 'salariu mic', desi nu chiar de 'muritor de foame'.
totusi, in linii mari, banuiesc ca un venit lunar intre £ 1,200 si £ 1,500 este ceea ce se poate astepta in mod obisnuit un imigrant care sa lucreze la curatenie, mici pravalii (bacanii patiserii, fast food outlets).
***
as fi curios dc mai intra cineva, vreodata, la postarea aceasta, si ar dori sa ne ofere exemple despre cum stau lucrurile.
o tentativa de-a mea in directia unui minisondaj online despre "cat castiga romanii din UK", trimis catre cateva zeci de e-mailuri a esuat lamentabil :-(
un singur raspuns am avut, cu toate detaliile, dar era vorba de cineva cu un job 'studentesc'.
din ce stiu pot sa spun ca un salariu de social worker (cu studii) este undeva in jurul a 2500lire/luna.indiferent de faptul ca esti roman sau din alta tara, depinde doar de competenta.
C.L.
Post a Comment