Chestii d-astea, numai la britanici (18) [Things like these, only at the Brits]

Oare credea cineva că oi fi intrat în pană de ciudăţenii de prin UK? Nici pomeneală! Uite acum una ‘de sezon’, că altfel nu ştiu cum să-i zic, căci nimic n-are de-a face Naşterea Domnului cu ceea ce britanicii numesc Christmas ori – ca să-L scoată de tot pe Iisus Hristos din lumea pe care a venit să o mântuiască – numesc tot bâlciul acesta mai simplu... X-mas.

În locul Mântuitorului, împărăţia consumismului (fie ea şi lovită de criză) şi-a găsit un surogat de motivaţie, de ideal, de poleială pusă deasupra hămeselii omului care şi defineşte viaţa unidimensional (‘consum, deci exist’) – i se zice ‘spiritul Crăciunului’.

Foarte potrivit nume, căci aşa cum credeau odinioară triburile de amerindieni sau de africani decimate de britanici în spirite, tot aşa, şi britanicul care nu vrea să audă de Dumnezeu, inevitabil îşi face un dumnezeu şi crede în ceva – într-un spirit, fie el un simplu concept găunos ori un spirit etilic.

Numai după ce vezi magazine precum cele din imagini (surprinse în două localităţi scoţiene, St Andrews şi Edinburgh), îţi dai seama că este foarte posibil ca trăznăi precum cele făcute de Mr Bean în filmuleţul când petrece singur Crăciunul să nu fie o fantezie de-a scenariştilor. Este foarte plauzibil ca ei să se fi inspirat din realitate.

Când am intrat în respectivele prăvălii (la vreo patru luni după Crăciun, respectiv cu opt înainte de următorul!), credeam că este vorba de folosirea cuvântului ‘Christmas’ ca acroşă a unei politici de marketing. Prin urmare, socoteam că, după vitrină, voi găsi unul dintre acele detestabile magazine de cadouri, podoabe şi ale inutilităţi, în care decoraţiunile legate de Crăciun să reprezinte numai 10-15% din ofertă, mai ales că era vorba de ‘extrasezon’.

Ei aş! Desigur că existau şi felurite alte inutilităţi, însă ponderea lor era taman inversă decât cea estimată de mine. În primul rând erau brăduţi, şosete roşii, globuleţe, steluţe, lumânări, ghirlande, moşuleţi, reni, îngeraşi, hârtii de ambalat în ‘culorile Crăciunului’ etc... şi abia mai apoi câteva şi altele.

N-am avut răbdare să fac fotografii prin respectivele magazine (că aş fi ilustrat mai bine episodul acesta), însă chiar am rămas cu impresia că am dat peste o mare ciudăţenie, neîntâlnită de mine nicăieri altundeva în lume.

Evident, pentru o astfel de ofertă extrasezonieră, trebuie să existe şi o cerere pe măsură şi, din câte poate vedea oricine caută pe net sintagma ‘celebrating Christmas all year round’ sau ceva similar, sunt destui oameni care, bieţii de ei, ori că ştiu, ori că nu ştiu ceva despre Hristos, cu siguranţă sunt posedaţi de spiritul Crăciunului. Despre un asemenea britanic, pe care nici criza economică nu-l determină să renunţe cu totul la celebrarea zilnică a acestui spirit, a se citi – aici.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]