Thursday, 30 October 2008

Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (9) [This alcohol, a Brit's best friend?]

Nu ştiu dacă anecdota povestită undeva de Părintele Rafail Noica o fi adevărată, însă cu siguranţă este plauzibilă, căci după raţiunea multor capete de umanişti din UK, nu o dată sunt răstălmăcite adevărurile creştine în acest fel.

Cică, relatează părintele undeva, un preot din Anglia era speriat de un enoriaş care se îmbăta mereu şi l-a întrebat cum de se întâmplă aşa ceva. “Păi, fiindcă în predica Sfinţiei Voastre spuneţi: ‘Iubiţi-vă vrăjmaşii!’, şi pe un afiş din afara bisericii se spune că vrăjmaşul cel dintâi este alcoolul!”.

Ei bine, un asemenea răspuns s-ar încadra în logica multor britanici cunoscuţi personal. Cât despre cei care nu au încă drept dumnezeu nici idolul ‘logică’ (pentru că nu există ateism propriu-zis, ci doar idolatrie!), ci trec direct la idolul alcool – vezi aici.

Oare s-or termina vreodată ştirile acestea despre problemele cu alcoolul ale copiilor din UK? Sau, mai bine zis, oare vreun guvern de-al consevatorilor va pricepe făcând şi altceva pentru a opri distrugerea unei generaţii decât au făcut laburiştii?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

7 comments:

Mihaela said...

Interesant, nu stiam de povestea parintelui Rafail Noica.
Sincera sa fiu, cred ca si pe aici pe la noi pe acasa sunt destui care gandesc asa, sau care de fapt nu gandesc prea mult, si gasesc astfel de explicatii pt faptele lor.

MunteanUK said...

evident ca am gasit anecdota respectiva pe un blog, intr-o cuvantare a Pr, nu ca as fi auzit-o eu personal :)

insa sunt cat se poate de convins ca, din nefericire, asa gandesc o gramada de oameni. iar duhul protestant, care interpreteaza Sf Scriptura 'dupa ureche', nu dupa Sf Parinti, gaseste pana la urma justificari pt orice aberatii in textul biblic :(

Anonymous said...

cum ar fi si acea secta care a luat ad literam "iubeste-ti aproapele", si care au venit in Romania, deoarece aici legea este foarte... binevoitoare cu orice fel de secta, etc.(dupa cum s-au exprimat). mai trist este ca se ascund sub un ong care cica ar ajuta oamenii, resusind astfel sa pacaleasca pe multi... :-(
Doamne ajuta!
C.L.

MunteanUK said...

@ C.L.

ceea ce este uneori o 'gluma', prea adesea devine ceva serios in lumea in care traim.

adevarurile care au insotit omul de la Adam (fiind 'însămânţate' de Dumnezeu in inima fiecaruia) sunt rastalmacite acum potrivit patimilor fiecaruia.

se ajunge a se spune lumiini - intuneric, binelui - rau, albului - negru, pacatului - virtute si tot asa...

Pr.Victor said...

Multimesc de comentariile facute la rapciuga mea de blog. Cat priveste alcoolul, poate fi privit ca o gluma proasta gustata picatura cu picatura ori inghititura dupa inghititura.

Lidia Dinu said...

Din păcate alcoolul este şi prietenul multor români; de aici apar atâtea cazuri de violenţă în familie, ca să nu mai vorbim de crime. Omul, fiinţă raţională prin excelenţă, creată după chipul şi în vederea asemănării cu Dumnezeu, devine total iraţional în prezenţa acestui fals prieten.
Sfântul Efrem cel Nou îi ajută şi pe cei care suferă de această dependenţă, dovadă stau mărturiile consemnate în cărţi. Omul trebuie doar să vrea să se schimbe!

MunteanUK said...

@ Lidia Dinu

Serialul acesta a fost destinat să descrie câte puţin din ceea ce se petrece în UK.

În bună parte, aş zice că mi-a reuşit descrierea, căci am avut destui comentatori de-a lungul episoadelor.

Totuşi, nu am vreo îndoială că problema este cât se poate de gravă şi în România :-(

De altfel, am şi scris un articol pe tema aceasta, parafrazând titlul serialului despre 'amantlâcul' dintre britanici şi alcool:

http://munteanuk.blogspot.ro/2010/04/alcoolul-asta-prietenul-cel-mai-bun-al_22.html

*

Ştiu că acest drag sfânt al meu, Sf. Efrem cel Nou, este izbăvitor de dependenţe.

Ferice de cine aude de el şi-l cheamă să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi!

Din perspectiva patimilor, n-om fi cu nimic mai buni decât britanicii, dar măcar trăim într-un spaţiu încă impregnat de credinţa ortodoxă.

Aceasta - nu din meritul nostru, ci al înaintaşilor ce au păstrat dreapta credinţă - ne facilitează 'întâlniri' cu numeroşi sfinţi.

În schimb, conceptul de sfinţenie nu prea mai există în societăţi puternic secularizate precum cea britanică.