Sunday, 23 June 2013

Savaliada – de la o unitate militară anti-aeriană la o oază anti-sărăcie [Savaliada – from an anti-aircraft military unit to an anti-poverty oasis]

O unitate militară de 100,000 metri pătraţi este pe cale să devină un sat sustenabil pentru oameni dezavantajaţi de toate vârstele, graţiei unui ambiţios proiect al Fundaţiei pentru Copii şi Vârstnici ‘Sf. Sava de la Buzău’.

Aceasta este ştirea bună (în răspăr cu ştirile rele care ne asaltează de pretutindeni) faţă de care am încercat să sensibilizez cel puţin 800 de persoane (cei mai mulţi dintre ei destinatari necunoscuţi sau vag cunoscuţi de pe net), prin e-mailuri şi telefoane.

Numai până acum, în vreo două săptămâni. Aş zice că sunt de-abia la început, inclusiv cu referirile la acest subiect (cam întârziate) pe blog :-) În sfârşit, pare-se că a dat Domnul să fac şi eu ceva cu adevărat util prin MunteanUK :-)

Nu este o simplă ştire care să mă fi impresionat, aşadar să scriu despre ea, ci este ştirea din care chiar am ajuns să fac parte, ca voluntar în slujba Fundaţiei.

La întrebarea cum am ajuns în acest rol n-aş putea răspunde altfel decât exclamând: Mare este Dumnezeu! Este un dar de Sus, necăutat, venind pe neaşteptate şi umplându-mă de bucurie şi însufleţire, ca tot ce vine în mod autentic de la El.

De două decenii, prin dedicarea voluntarilor, dărnicia sponsorilor şi îngăduinţa celor care ar fi putut pune beţe în roate – şi, peste toate, unindu-le tainic, prin lucrarea lui Dumnezeu – Fundaţia a adus la viaţă multe proiecte în slujba celor dezavantajaţi.

A venit vremea ca experienţa acestor succese (de mai mică anvergură în comparaţie cu ce se vrea acum) să fie valorificată într-un mare proiect unic în România – Savaliada.

Un centru social pentru toate vârstele, denumit după ocrotitorul organizaţiei, Sf. Mucenic Sava de la Buzău, şi inspirat de vasiliadele fondate de Sf.Vasile cel Mare. Pentru cititori fideli şi oricine ar poposi pe aici, iată povestea proiectului...

A fost cândva, pe când România mai avea avea un sistem coerent de apărare antiaeriană,  o unitate de rachete, lângă comuna Baba Ana (jud. PH, la graniţa cu jud. BZ). Până în 2002, rachetele de acolo protejau instalaţiile petroliere de la Ploieşti.

Dar, din moment ce petrolul nu mai este al nostru, ci al Austriei, iar de apărat, chipurile, ne apără NATO – o fi incorect politic să le zic fazani celor care mai cred vrăjeala?! – s-a hotărât că nu mai avem nevoie de bătrânele rachete de provenienţă sovietică.

Militarii au fost răsfiraţi pe la alte unităţi sau disponibilizaţi, iar UM 02331 – cotropită de arbori, arbuşti şi buruieni... Vreme de zece ani, aici nu s-a mai întâmplat nimic, până ce Fundaţia a primit în concesiune terenul.

Peste zece clădiri (unele în stare bunicică, altele aproape surpate), plus livadă, păşune, pădure – toate la dispoziţia Fundaţiei timp de 25 de ani, cu drept de prelungire pe termen nelimitat dacă se păstrează destinaţia de aşezământ social.

Un loc în care mai marii lumii ar face lagăre pentru nedoriţii societăţii, dar unde Fundaţia face taman altceva – nu un adăpost de asistaţi, ci un sat plin de viaţă, care să se susţină prin mici activităţi economice, şi unde oamenii defavorizaţi să îşi recapete demnitatea, să simtă că, într-adevăr, contează unii pentru alţii.

Vârstnici abandonaţi, mame izgonite de acasă cu copiii, orfani, tineri ieşiţi din sistemele de plasament şi alţi oameni împinşi către periferia societăţii noastre (care aleargă cu limba scoasă după o bunăstare nemilos de iluzorie) vor avea şansa unei vieţi demne.

Ei vor locui împreună, vor socializa şi vor avea parte de asistenţă medicală, programe educaţionale, activităţi sportive şi culturale, consiliere socială şi servicii religioase într-o biserică închinată Sf.Voievod Ştefan cel Mare.

De s-or găsi între beneficiari şi eterodocşi, atei, agnostici şi alţi (îşi zic ei) liber cugetători – n-au decât să stea la umbră ori să-şi facă de lucru. După ce vor fi primiţi în Savaliadă, nici nu vor fi daţi afară din pricini de conştiinţă, nici obligaţi să asiste la slujbe.

Mâna întinsă în numele Sf. Sava de la Buzău, în numele lui Hristos-Dumnezeul nostru nostru nici nu se retrage, odată oferită, nici nu constrânge pe nimeni. Dintotdeauna, Fundaţia Sf. Sava a fost alături de cei nevoiaşi, indiferent de religie sau etnie.

Din altă privinţă, prosperitatea n-ar trebui să pice din cer în Savaliadă. Oricine poate (doar în măsura în care poate) va fi poftit să lucreze – la microferma cu sere de legume, brutărie, bucătăria cantinei cu 90 de locuri pe serie, crescătoria de ciuperci sau făbricuţa de vitralii.

Va mai fi destul de lucru la îngrijirea iazurilor cu peşte, la întreţinerea clădirilor şi a aleilor, la curăţenie sau la asistarea celor în nevoie: vârstnici, copii şi bolnavi.  Se doreşte inclusiv construirea unui centru de îngrijiri paleative. 

Nu vă vine să credeţi că în România, de unde mai toată lumea vrea să sară care-încotro, ca de pe o corabie în derivă, din ţara lui nu mă priveşte”, a lui mie să-mi fie bine”, a borfaşilor semizei, a sfertodocţilor lideri de opinie sau a divelor cu piept (şi neuroni?!) de plastic, cineva mai visează să creeze o oază de viaţă demnă, de veritabilă comuniune, pentru cei nebăgaţi în seamă?

Pare cuiva greu de crezut? Tot aşa or fi părut cândva şi cele trei aşezăminte pentru vârstnici de la Câmpeni, Ulmeni şi Năieni (jud. BZ), şi cele două tabere pentru copii defavorizaţi de la Bisoca (BZ) şi Maliuc (în Delta Dunării, TL), unde ajung gratuit peste 2,000 de tineri vizitatori în fiecare an!

Poate par ceva mai plauzibile cele două centre de zi pentru copii (în Buzău şi la Bisoca) sau centrul de urgenţă pentru victimele violenţei domestice, centrul de calificare profesională, ceainăria şi biblioteca de carte religioasă (toate la sediul din Buzău)?

De-a dreptul şocant pentru cei care cred că fără (mulţi) bani nu se poate face nimic în România (sau nicăieri pe lume) ar putea părea următorul detaliu.

Toate cele enumerate există fără vreun mare finanţator, în afara Celui din ceruri, Care a lucrat prin sponsori inimoşi şi discreţi (care puteau să fi susţinut vreo cauză cu mai multă vizibilitate) şi o mare familie de voluntari de toate vârstele!

Încă pare incredibil ce spun? Veniţi şi vedeţi! Despre cum lucruri aparent imposibile devin perfect posibile în cadrul Fundaţiei, sugerez două explicaţii.

Una lumească, prin vorbele lui John Lennon (pe care l-am mai citat eu aici şi aici): Un vis pe care îl visezi singur este doar un vis. Un vis pe care îl visezi împreună cu cineva este realitate”.

Una dumnezeiască, rostită de nimeni altul decât Însuşi Fiul lui DumnezeuUnde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

4 comments:

filiala said...

Într-adevăr, merită amintite și știrile și lucrurile bune ce se întâmplă printre noi, iar activitatea Fundației ”Sfântul Sava de la Buzău” este o mărturie că există oameni cărora le pasă de suferința celorlalți. Părintele Mihail Milea, sufletul Fundației, este bunul samarinean și în toată activitatea sa socială și filantropică pune ingredientul-minune: dragostea.
Felicitări voluntarilor care se implică tot cu dragoste în sprijinirea grandiosului proiect ”Savaliada”!

MunteanUK said...

Într-adevăr, Fundaţia 'Sf. Sava de la Buzău' face o mărturisire zilnică a dragostei şi a Celui de la Care izvorăşte - totul prin fapte, mai puţin prin cuvinte.

Dată fiind anvergura proiectului Savaliada, a sosit vremea să spunem mai multe despre noi. În orice caz, nu va însemna că ne vom ţine de trucuri PR-istice în loc de fapte.

*

Mulţumim pentru felicitările adresate voluntarilor!

Chiar şi cine nu poate, din orice motive, să se implice ca voluntar, tot are posibilitatea să facă ceva în favoarea Savaliadei:

1) să dea mai departe ştirea, din e-mail în e-mail, pe reţele sociale, din gură în gură sau în oricare alt mod;

2) să se roage pentru închegarea echipei de voluntari care este necesară pentru finalizarea proiectului.

Anonymous said...

Slava Domnului pentru toate!
De ce nu se popularizeaza astfel de proiecte in mass-media? De ce ni se baga pe gat doar accidente si divorturi?
Sa va ajute Domnul sa finalizati acest proiect si sa puneti si alte inceputuri bune!

Florin M.

MunteanUK said...

@ Florin M.

Mulţumim de gândurile bune!

Poate că la un moment dat vom conta şi pe susţinerea ta - nu cerem ceva greu de facut şi nu avem nevoie decât de bunăvoinţă.

De pildă, pe 12 iunie 2013, am avut un concert caritabil susţinut de Paula Seling, la Teatrul Odeon, iar invitaţiile (50 lei) s-au dsitribuit din om în om.

Poate ai putea împărţi şi tu 2-3 invitaţii (10-12 sau oricât de multe) unor prieteni, cu prilejul unui eveniment viitor.

Sau poţi, pur şi simplu, să dai mai departe mesajele noastre despre proiect către cunoscuţii ale căror adrese le ai în Inbox.

Poate cunoşti oameni dornici să ne ajute:

- ca voluntari (muncă fizică)
- să ofere donaţii (orice sume)
- să-şi aducă expertiza lor (în arhitectură, construcţii, peisagistică, instalaţii sanitare etc)
- oferind ajutor material (mobilă, consumabile, materiale de construcţii etc).

*

M-am adresat ţie, ca răspuns la un comentariu, dar invitaţia este valabilă oricui se va nimeri pe această pagină!

Oricine are vreo vreo idee care ne poate fi de folos, să meargă aici:

http://www.volundar.ro/

*

Socot că aceste întrebări ale tale...

"De ce nu se popularizeaza astfel de proiecte in mass-media? De ce ni se baga pe gat doar accidente si divorturi?"

...sunt retorice. Sau ai vrea să îţi răspund pe larg, de-a lungul a cel puţin vreo 3-4 comentarii?

În ceea ce priveşte Savaliada, slavă Domnului, încetul cu încetul avem parte şi de promovare. Fac demersuri în acest sens şi am nădejdea că strădaniile mele şi ale altor colegi voluntari vor da rezultate.

Sunt multe de făcut, atât pe partea de promovare (siteuri mai bune, o constanţă a eforturilor de PR), cât şi în privinţa lucrărilor propriu-zise, dar nu ne descurajăm!