Monday, 7 May 2012

Feţe ale bătrâneţii [Faces of old age]

[1] Fefeleaga lui Ion Agârbiceanu, sat din jud. AB (2011).

De n-or fi altele planurile lui Dumnezeu cu unul sau altul , cu toţii o să ajungem la bătrâneţe – o (aparent) îndepărtată dimensiune, condiţie, etapă, altă lume chiar, pe care adesea ne este mult mai greu să ne-o închipuim decât propria moarte.

[2] La cerşit la gardul Primăriei din New York (2007).

Se mai întâmplă să ne vedem moartea cu ochii. Poate că fiecare om, şi nu o dată, trece prin experienţe-limită. Unii vor primi avertismentul, alţii nu. Dar cine poate spune că şi-a văzut bătrâneţea cu ochii? Ea vine încă şi mai pe nepregătite decât moartea...

[3] Street busking lângă Grande Place, Bruxelles (2008).

Nici nu şti mai când ai fost pe lume şi te deja pregăteşti să nu mai fi – adică nu aici şi acum, dar aceasta nu înseamă că nu vei fi dincolo. Şi nimeni nu poate nici măcar să întrevadă cum se va simţi atunci, pe ultima sută de metri înainte de finish.

[4] Bucuria unei conducte sparte n-are vârstă, Bucureşti (2009).

N-oi fi găsit eu, dar or exista destule definiţii iscusite a cum este să te simţi ca vârstnic, deşi cred că majoritatea sunt formulate a posteriori, de către cei îmbătrâniţi deja, nicidecum de tineri care să preguste cumva bătrâneţea.

[5] Român din Kazahstan în vizită în România (2008).

Nu am decât o formulare genială, demnă de împărtăşit pe blog, din prima categorie – oferită de cineva deja în etate. Este vorba de un vârstnic intervievat într-o emisiune TV (nu ştiu care şi nu ştiu pe care post, dar cândva prin 2012).

[6] Îngenuncheată în curtea bisericii, la Sfânta Liturgie, Bucureşti (2011).

Nu mă uit la televizor şi nu ştiu despre ce să fi fost vorba, dar am reţinut ultima întrebare reportericească. Poate că o fi fost una relevantă pentru a da greutate opiniilor susţinute de respectivul reprezentat al României paralele (rurale): “Câţi ani aveţi?

[7] Cetăţene europene la o dezbatere despre UE, jud. TR (2010).

Nu fără un zâmbet, dar cât se poate de ferm şi fără a sta pe gânduri, omul răspunde: “Nu mai am niciunul”. Răspunsul a stârnit nedumerirea reporterului, care a încropit o nouă întrebare de genul cum adică?’, parcă prin mimică în loc de cuvinte.

[8] Monah la rugăciune, mănăstire din jud. AB (2011).

Păi au trecut toţi,” a spus bătrânul, la fel de isteţ precum Moş Ion Roată. Nu pot să ştiu câţi anume, ci doar să sper că or mai fi măcar câţiva astfel de vârstnici proaspeţi în România, neînvechiţi în rele obiceiuri, cu minţile şi inimile deschise.

[9] La cerşit pe un bulevard principal din Bucureşti (2012).

Desigur, ţinta ideală a oricui ar fi deschiderea către viaţa de apoi, dar de ce să nu fie de dorit şi o deschidere către participarea activă la viaţa societăţii, cum propune Anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii?

[10] La cules de iarbă, sat din jud. VL (2012).

Mulţi cinici or zice că nu va fi decât multă vorbărie fără urmări acest an european, însă tare aş vrea întrebarea “care va fi rolul dumneavoastră în societate la vârsta de 60, 70 sau 80 de ani?” să fie luată în serios de cât mai mulţi români şi europeni.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

6 comments:

Anonymous said...

Am citit undeva ca batranetea isi are frumusetea ei, o frumusete care nu mai naste pasiuni avantate, o frumusete care se linisteste, se stinge... :) si este un mare adevar...
(Mi-au placut mai ales pozele :)
G.

MunteanUK said...

@ G.

Nu ştiu în ce măsură putem spune de pe acum că ar fi "un mare adevăr" asocierea bătrâneţii cu o frumuseţe aparte, deşi este de dorit aşa ceva. Om vedea pe pielea noastră...

Cine n-ar vrea să îmbătrânească frumos, dacă tot este inevitabil să îmbătrânească?

Din nefericire, nimeni nu îşi pune întrebări despre 'cum' va îmbătrâni şi mi se pare de apreciat că, de la 'vârful UE', a fost adus în atenţia a milioane de oameni acest subiect.

Diana said...

Frumos. Nu sunt pesimista din fire dar mi se pare ca o sa imbatranim mai obositi decat bunicii nostri. Si fizic si mental. Ei isi stiau rostul in viata, nu-si puneau prea multe intrebari. Va amintiti cum se salutau - sa traiti, sanatate! Am impresia ca noi ne obosim creierii cu planuri, suntem sclavii idealului de 'viata de calitate'. Ca femeie mi-e si mai greu sa imbatranesc. Conteaza mult sa fii aratoasa, sotul crede ca are dreptul sa-si planga de mila daca sotia nu se-ngrijeste. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca 'the silly granny' este stereotipul batranetii cel putin in Marea Britanie. Nu stiu daca initiativa UE a abordat chestia asta.

Sper sa ma mai linistesc la minte si sa imbatranesc tanara!

MunteanUK said...

@ Diana

Sunt de acord cu observaţia ta că, din nefericire, suntem mai obosiţi (de nimicuri şi iresponsabilităţi!) decât bunicii noştri care purtau pe umeri responsabilităţi serioase.

Se prea poate ca, tot gonind după o 'viaţă de calitate', să ne istovim şi să ne vină o usturătoare 'notă de plată' (cuantificabilă nu doar în bani!) la bătrâneţe.

Este foarte bună speranţa că vei îmbătrâni tânără... Să şi 'iei măsuri' în acest sens, ca să nu fie doar o 'speranţă' goală, pentru că toţi dormnim cum ne aşternem!

Laura said...

Tineri sau batrani la un moment dat trebuie sa ne gasim locul in societatea in care alegem sa traim si asta dincolo de guverne si ajutoare sociale. Cum alegem sa fim utili la orice varsta in comunitatile noastre este ceva ce tine de noi ca indivizi. Linkul de mai jos e doar un exemplu. Programul Academia Seniorilor este in desfasurare si a sarbatorit 4 ani:)

http://laura-unsprezece.blogspot.ro/2011/02/doamna-cu-acordeonul.html

MunteanUK said...

@ Laura

Desigur că putem alege să le fim utili celor din jur la orice vârstă, dar, pentru aceasta, ar trebui să afle cât mai mulţi dintre noi despre 'cum' pot conta în societate.

...mai ales atunci când se simt apăsaţi de sentimentul că nu mai contează şi că nimeni nu le mai deschide uşa :-(

Merită toată aprecierea un program de genul 'Academia Seniorilor' din Timişoara. Pe ici, pe colo, mai sunt replici ale sale şi prin alte colţuri ale ţării, dar încă nu de amploarea care s-ar cuveni.