La imaginea proastă a britanicelor s-a nimerit de mai multe ori să mă refer, deşi scopul declarat al serialului acesta era să pun în evidenţă lucrurile bune (câteva doar: aici, aici, aici sau aici), nu pe cele rele.
În acord cu schimbarea de politică editorială pe care o anticipam acum ceva vreme – de a face din MunteanUK mai degrabă un fotoblog – se vrea a fi şi postarea de faţă: să postez două imagini fără prea multe comentarii (de m-oi putea abţine :-)
O adolescentă cântă pe stradă (parcă amicele ei doar se amuzau, fără să fie şi ele mici artiste), pentru un bănuţ cinstit, într-o ţară unde aceast hobby rămâne hobby, adică o ocupaţie temporară, privită ca una pe deplin respectabilă.
Nu este asociată cu cerşetoria, precum în alte ţări, mai de prin părţile răsăritene ale UE. Decât atunci când, din păcate, anumiţi est-europeni vin să transforme acest obicei onorabil într-o agasantă modalitate de a-şi câştiga existenţa.
Ca simplu hobby, este vorba de easy money (bani uşor obţinuţi), căci trebuie să fie uşor şi plăcut să câştigi ceva de pe urma unui talent de la Dumnezeu. Pentru rezultate mai mari decât aplauze şi bănuţi pe stradă, probabil că trebuie mai multă muncă.
Nu ar trebui să conteze cât de mult poţi câştiga; mai importante sunt experienţa, depăşirea tracului, interacţiunea cu publicul… Din cealaltă perspectivă, a cerşetorilor, ştim bine că doar banii contează, nu şi calitatea interpretării.
Ceea ce nu înseamnă că trebuie să fi neapărat cerşetor pentru a ajunge la acoperirea unor cheltuieli sau să faci economii, îmi spunea cineva care a practicat aşa ceva într-o metropolă din Australia, în timp ce urma o facultate de drept.
Toată aprecierea pentru acest tip de ocupaţie (street busking) şi pentru feţele normale ale tinerelor din poze, dar în spatele lor se vede alt tip de imagine, a femeii-obiect, femeia-zeiţă a erei noastre consumiste. Că aşa-i în viaţă, unii cu munca, alţii cu succesul…
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|
8 comments:
Crd ca fetele astea sunt eleve/studente la vreun liceu/facultate de muzica. dar chiar si asa, pe langa talent e nevoie de munca, ceva sudoare pentru a transforma o bucata de lemn in sunete placute la ureche:-)
Asa ca... nu vad chiar "easy money" banii castigati astfel, chiar daca munca se imbina cu placerea.
Voiam să zic că orice se câştigă uşor (easy), atunci când faci ceea ce îţi place, când şlefuieşti un talent pe care îl ai deja de la Dumnezeu.
Chiar dacă îţi asumi unele eforturi (sudoare, după cum zici), una este să o faci pentru pentru ceva drag, iar cu totul altceva este să o faci pentru ceva chinuitor.
Cum ar fi, de pildă, să mă pui pe mine să învăţ la matematică. Chiar şi acum câteva zile, la 14 ani de când am 'scăpat' din liceu, am avut un coşmar în care se făcea că trebuia să fiu ascultat la mate :-(
este mare lucru sa-ti descoperi talentul! totul devine simplu, atunci cand faci ceva ce-ti place si stii....e minunat!!!
Bogdan,
Este amuzant ce spui despre cosmarurile pe care (inca) ti le dau testele de matematica din liceu. Din pacate aceasta mate-fobie este destul de des intalnita si cred ca se datoreaza in primul rand mteodelor defectuoase de predare si nu faptului ca matematica ar fi atat de infricosatoare - un monstru care sa-ti bantuie prin subconstient chiar si dupa atatia ani.
Imi aduc aminte ca nici eu nu eram un fan prea infocat al acestei materii cand am inceput scoala generala, ba chiar din contra. Multe batai de cap mi-a dat si mie. Doar ca la un moment dat a avut loc un "click" in creierasul meu, dupa care mi-am dat seama ca privita dintr-un alt unghi matematica poate fi un obiect de studiu chiar interesant si placut.
Foarte interesante comentariile pe aici, chiar gandul pe care l-a avut Mihai mi-a trecut si mie prin minte, dar n-am mai comentat...
Si eu cred ca multe lucruri se pot invata mai usor daca se gasesc metodele potrivite. Dar mai conteaza si interesul si inclinatia, cifrele nu prea cred ca erau prietenele lui Bogdan, erau prea abstracte si duceau la chestii prea tehnice pentru sufletul lui de scriitor:-)
@ Anonymous (6 April 2012 16:02)
Probabil că - până ca lucrurile să devină 'simple' - unii dintre noi or trebui să treacă prin îndelungi perioade în care să le fie ceva mai 'greu'.
Conştientizarea talentelor (şi, în sens mai larg, a 'talanţilor' daţi de Dumnezeu nu este întotdeauna o treabă uşoară.
***
@ Mihai
Am mai auzit astfel de poveşti cu final fericit, în care oameni cândva 'chinuiţi' de matematică (sau de profi, nu de mate în sine) să ajungă a iubi materia, ba chiar să înregistreze performanţe în domeniu.
Doar că eu nu sunt un astfel de caz fericit şi nici nu cred că or fi prea mulţi cei care să se laude cu aşa ceva.
Apoi, cred că astfel de 'convertiri miraculoase' sunt posibile până la o anumită vârstă, nu la cei care sunt deja 'bătrâni şi învechiţi în rele' (prejudecăţi anti-mate).
***
Mihaela Pana
Într-adevăr, cu toate că am reuşit să înţeleg unele chestii şi să pot intra la liceu, tărâmul cifrelor mi-a rămas străin şi înfricoşător.
Teoretic, sunt de acord că orice s-ar putea deprinde prin 'metode potrivite', dar numai 'teoretic'...
În practică, îmi pare a fi foarte greu către imposibil a ţine un elev suficient de motivat pentru toate materiile cu care este asaltat în mult 'lăudata' şcoală românească.
Evident, mai sunt şi excepţii, de aşa-zis 'supradotaţi' buni la toate materiile (ceea ce eu nu eram), însă prea mult şi zadarnic se tot vorbeşte despre aceste cazuri rare.
Oare de ce şi cine se face că nu vede imposibilitatea de a motiva un adolescent pentru a fi atent şi studios la atâtea materii câte sunt în programa obligatorie?
Bogdan,
Problema in zilele noastre ar fi ca daca esti mai putin talentat pentru o materie anume, de exemplu matematica, imediat ti se pune eticheta de "slab la minte", pe cand daca ai note mari la toate materiile, desi nu excelezi in vreun domeniu, toti se grabesc sa te ridice in slavi ca "superdotat".
Daca ne gandim ca Dostoievsky insusi nu a reusit sa dea de cap tainelor matematicii, si ca "tărâmul cifrelor i-a rămas străin şi înfricoşător", poate ar trebui sa fim mai rezervati cu aprecierile (uneori atat de superficiale) pe care le facem.
@ Mihai
Iată cum, atingând acest punct - al etichetelor absurde pe care le punem unii altora sau le preluăm orbi, pe 'nerumegate', de la cei din jur - ne întoarcem cumva la tema postării.
Din cauza atâtor cazuri nefericite de cerşetorie, foarte puţină lume din România mai poate privi aceste activităţi de intrepretare în public (street busking) drept un lucru decent.
*
În mod similar, în şcoală (dar şi în viaţă în general) sunt apreciaţi adesea cei care se încadrează în tiparele sociale, care par 'copii cuminţi', în timp ce aceia care nu se pot încadra sunt imediat etichetaţi şi împinşi pe un făgaş marginal.
Profii nu le mai acordă aceeaşi atenţie şi nici acelaşi respect precum celorlalţi - pentru că nu sunt buni la materia lor, pentru că provin din familii sărace sau pentru că sunt ţigani.
Există şi cazuri când cei care sunt 'daţi la o parte' de societate să ajungă, prin mari eforturi, a-şi valorifica potenţialul, astfel că ajung precum Dostoievsky.
Sunt destule cazuri de foşti elevi consideraţi 'puşlamale' în şcoală, dar care au ajuns să facă lucuri mari, de care nimeni nu-i credea în stare în copilărie.
Ei rămân foarte puţini şi nimeni nu-i cuantifică pe cei 'pierduţi'.
Este plină România (şi cred că lumea întreagă) de absolvenţi de facultăţi cu mari lipsuri de educaţie şi cultură (să nu mai vorbim de lipsuri morale!), în timp ce în păturile societăţii privite ca fiind 'mai de jos' sunt oameni şi mai inteligenţi, şi mai buni.
*
De altfel, prin aceasta se vede şi unicitatea Evalgheliei (a veştii bune) aduse de Hristos, care s-a răspândit şi a cucerit lumea prin oamenii 'cei mai de jos'.
Fie pescari analfabeţi, fie alţi 'paria' ai societăţii respective.
Iar a renunţa la toate aprecierile superficiale pe care le facem ar trebui să ne fie - celor care ne socotim creştini - nu un simplu 'deziderat moral', ci o 'poruncă'.
Din păcate, sunt convins că şi eu sufăr de multe prejudecăţi şi destule se vor fi văzut chiar şi pe acest MunteanUK :-(
Post a Comment