Cine doreşte să aducă bucurie cuiva în preajma Crăciunului... [Who wants to bring joy to someone around Christmas...]

...poate ar găsi inspiraţie pe acest site – Milostenie.ro – unde sunt postate strigăte de ajutor dintr-o lume paralelă: a suferinţei, a bolilor, a traiului de pe o zi pe alta, a lipsurilor de tot felul, a excluderii sociale, a lipsei de perspectivă.

Ştiu că în vremurile noastre se obişnuieşte ca, din spatele monitoarelor sau în discuţii la o bere şi o ţigară, să se decreteze că prea sunt mulţi asistaţi social în ţara aceasta, prea mulţi leneşi, prea mulţi cu mâna întinsă...

Ştiu că în goana după diferite obiective personale, targeturi, ambiţii, idealuri sau desfătări, a te opri asupra celor nefericiţi şi suferinzi nu este o prioritate... 

De fapt, nici nu ţine neapărat de vremurile noastre, ci de metehne milenare ale oamenilor care nu-şi dau seama cât  de fericiţi sunt până ce nu se apleacă asupra nefericirii altora şi nici nu îşi preţuiesc sănătatea până ce nu văd prin ce chinuri trec semeni de-ai lor.

Ba încă nici atunci. De-abia când trec ei înşişi prin necazuri, cât de cât se mai înmoaie oamenii şi îşi vin în fire, pricepând câte ceva din rostul lor pe lume. Altfel... “Bogatul nu crede la sărac” sau “Sătulul nu crede la flămând”.

Cine are o străfulgerare în inimă citind cele ce urmează poate că se va apleca asupra unuia dintre apelurile de ajutor şi va trimite câte ceva. Sau măcar va da mai departe postarea către alţii.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

Un tânăr desfigurat de un accident de maşină, care supravieţuieşte datorită unor plăcuţe de titan care i-au reconstituit craniul, are nevoie de bani pentru alte operaţii.

Mama a două fete, bolnavă de cancer are nevoie de orice ajutor material (hrană, alimente) sau o sumă cât de mică.

Poate aveţi haine de iarnă care ar putea ţine de cald unei familii.

O mamă cu şapte copii locuind într-o singură cameră... are nevoie de foarte multe lucruri.

Mamă singură şi un bebeluş, părăsiţi de tată înainte de naştere.

Tatăl a trei copii este grav bolnav şi are nevoie de tratament pentru insuficienţă respiratorie.

O fetiţă de 8 ani şi frăţiorul de 2 ani necăjiţi, căci nu mai au haine şi încălţăminte:

La 8 ani are tumoră cerebrală, dar speră la vindecare.

Trei băieţi părăsiţi de tată şi mama lor înfruntă mari-mari lipsuri.

Două fetiţe cu handicap au nevoie de bani pentru tratamente.

Un tânăr inimos vrea să înfiinţeze un azil de bătrâni.

O fetiţă cu handicap, fratele ei şi mama lor au mari greutăţi şi cer sprijin.

Trista poveste a unui tânăr cu epilepsie, crescut în orfelinat.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

Poate vreuna dintre aceste poveşti (mai sunt şi altele) vor atrage atenţia oricui ar mai nimeri pe acest muribund (dar încă viu!) MunteanUK, poate aveţi lucruri bune pe care nu le mai folosiţi şi care se pot dărui, poate aveţi 10-15-20-25-30-oricâţi lei care se pot trimite într-un cont sau prin mandat poştal...

Poate aveţi ceva de oferit ca ajutor, poate doriţi să angajaţi pe cineva care este în căutarea unui loc de muncă...

Poate vă gândiţi să ajutaţi proiecte umanitare din mijlocul unor comunităţi sărace...

Poate sunteţi mai atraşi de proiecte mai ample, ale unor ONG-uri cu mai multă experienţă, între care inclusiv cele ale Fundaţiei pentru Copii şi Vârstnici ‘Sf. Sava de la Buzău’ al cărei Ambasador sunt...

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

Nu cred că majoritatea celor care au acces la internet şi ajung pe această pagină nu au 10-15 lei de care să se poată lipsi. O prea mică sumă care poate însemna mare lucru. Ar putea fi banii de mâncare pe o zi  sau chiar o săptămână pentru anumite familii. 

De asemenea, mi-e greu să cred ca în casa oricui să nu fie vreun oarece obiect vestimentar în stare bună pe care să poată fi dăruit.

Pe de altă parte, îmi dau bine seama că a contacta un destinatar dintre cei enumeraţi mai sus de mai sus (care să nu-şi fi dat datele de contact complete), a-i scrie câteva rânduri, a face un pachet, a te duce la poştă etc presupune un efort. 

Până şi a trimite o mică sumă prin internet banking tot înseamnă un mic deranj. Totuşi, cine vrea să facă o faptă bună, nu o poate face absolut fără bătaie de cap. 

Prea ne-am învăţat cu amăgirea că salvăm planeta cu un simplu click, că donaţiile se fac doar prin SMS, că sensibilizăm pe cineva doar mărşăluind pe străzi şi ocupând pieţe, că îmbunătăţim viaţa copiilor din Africa semnând petiţii online, că binele se face cu Like-uri pe Facebook…

Binele autentic şi durabil se face cu trudă, cu jertfă chiar. Dar până într-acolo, fie şi aceste  fărâme de bine picurate celor aflaţi în nevoie (cum propun prin această postare) tot cer ieşirea din inerţie şi confort, prin deschiderea ochilor şi a inimii.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (24) – Emergency chargers / Încărcătoare de urgenţă

[EN] When I first saw them in Brighton, I thought they are another weird Brit stuff, although they were ‘made in China’. [RO] Când le-am văzut prima oară în Brighton, m-am gândit că sunt alte ciudăţenii britanice, deşi erau ‘made in China’.

[EN] The more civilised the country you’re in, the less obvious seems the emergency. [RO] Cu cât este ţara mai civilizată în care te afli, cu atât mai puţin evidentă pare urgenţa.

[EN] As long as you’re not doing anything adventurous and not travel to remote, scarcely inhabited areas… I mean. [RO] Câtă vreme nu faci nimic adventuros şi nu călătoreşti către zone îndepărtate, puţin locuite... vreau să zic.

[EN] If you have no ‘fuel’ for a phone call, how likely is that everyone else around you have the same problem? [RO] Dacă nu ai suficient ‘combustibil’ pentru un apel telefonic, cât de probabil este ca toată lumea din jurul tău să aibă aceeaşi problemă?

[EN] And who hasn’t got a mobile phone in an EU country, in our times?! [RO] Şi cine n-are un telefon mobil într-o ţară UE, în vremurile noastre?!

[EN] Actually, these emergency mobile phone batteries (here, here, here) can be extemely useful these days. [RO] De fapt, aceste baterii de urgenţă pentru telefonul mobil (aici, aici, aici) pot fi extrem de utile în aceste zile.

[EN] Especially when you happen to be in parts of Romania swept by blizzards, facing blackouts of 4-5 days… [RO] În special când se întâmplă să fii în părţi din România măturate de viscole, înfruntând pene de curent de 4-5 zile…

[EN] …and you’re in need of making repeated calls or send SMSes to emergency services that are overwhelmed by a ‘Big Freeze’. [RO] …şi ai nevoie să faci apeluri disperate sau să trimiţi SMS-uri către servicii disperate care sunt copleşite un ‘Mare Îngheţ’.

[EN] Too bad that such batteries can’t save Nokia… But maybe states should store them along with fuel, blankets and food. [RO] Păcat că astfel de baterii nu pot salva Nokia... Dar poate că statele ar trebui să le stocheze alături de combustibil, pături şi alimente.

[EN] How long until a ‘clever guy’ makes a big business of of these items ? [RO] Cât o mai fi până ce un ‘băiat deştept’ va face profit din aceste produse?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

O dedicaţie de Crăciun: fanilor acestui blog [A Christmas dedication: to this blog’s fans]

Mai înainte de a treia aniversare a acestui MunteanUK (blog sau ce-o-fi-el), văd că apucă un al treilea Crăciun. Aşadar, mai înainte de orice, această pagină de internet îmi serveşte drept un bun instrument pentru a-mi trimite gândurile în lumea largă.

În locul nesuferitelor SMS-uri (la care m-am mai referit) sau al mai dragilor e-mailuri (pentru care nu am răgaz), pot să îmi trimit urările pe această cale. Unii or avea vreme să şi citească, poate alţii doar vor ‘bifa’ faptul că nu i-am uitat.

Unii or găsi interesant mesajul de faţă sau blogul în genere, alţii or strâmba din nas la multele lucruri în răspăr cu adevărurile prefabricate ale lumii contemporare pe care le scriu eu aici, însă acesta este un risc cu care trăiesc pe gandul.info zi de zi.

În orice caz, de data aceasta nu vreau să irit (nu că aş fi ţinut neapărat s-o fac în trecut) pe nimeni cu apeluri la înţelegere faptului că indiferenţa noastră faţă de avort este mai rea (pentru planetă şi fiecare dintre noi) decât amprenta carbonică.

Nici nu ştiu dacă are rost să-i mai întristez şi eu pe unii (cărora chiar le pasă, chiar cred în Hristos) sau să-i inoportunez pe alţii prin a descrie cât de jalnică este lumea de azi fără Dumnezeu şi ce nonsens mi se pare viaţa fără El.

Apoi, sigur au descris alţii mai bine decât aş putea să o fac eu, cum Crăciunul în UK trebuie să se încadreze în nişte stupide şabloane politic corecte, chipurile pentru a nu-i ‘jigni’ (?!) pe ne-creştini.

N-am să combat această scuză patetică, explicând evidenţa că Pruncul Iisus nu poate jigni pe nimeni. Nici nu am să mă lamentez că lumea îl aşteaptă pe Santa Claus (sau cadourile, petrecerile, mâncarea, băutura etc), dar nu pe El.

.

Nu am a spune decât unele dintre vorbele cu care se încheie politic incorecta Biblie: “Cine e nedrept, să nedreptăţească înainte. Cine e spurcat, să se spurce încă. Cine este drept, să facă dreptate mai departe. Cine este sfânt, să se sfinţească încă.”

Urmate de promisiunea: “Iată, vin curând şi plata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia, după cum este fapta lui. Eu sunt Alfa şi Omega, cel dintâi şi cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul” (Apocalipsa 22:11-13).

Rămân bucuros pentru cine crede şi cu un veşnic suspin faţă de cine nu crede, dar nu vreau să intru în polemici cu nimeni. Fie el aflat sub o covârşitoare influenţă a Adevărului în Care cred, acest blog rămâne unul laic.

Nu ştiu a face propagandă pentru lucruri care îmi sunt evidente – că toate au un sens doar în Hristos şi tot restul este vânare de vânt. Dau aici o mărturie despre cum văd eu lumea, păstrând ca pretext şi fundal realităţile din UK şi atât.

Cine, cum şi cât se foloseşte de această mărturie – treaba lui! Pe ici, pe colo, unii se mai declară încântaţi să mă citească. Alţii mă trec la catastif (nu, nu sunt paranoic!) şi adună vorbe (d’alea mai incorecte politic) pe care să mi le poată scoate pe nas.

Aşadar, ceea ce vreau este doar să îmi trimit gândurile de sfârşit de an – sub tema unei dedicaţii pentru fanii blogului – către câteva zeci (poate sute vor ieşi, după ce voi alege adresele una după alta, nu din vreun address book) de persoane.

Oameni (români sau care pot citi limba română) cu care am colaborat şi voi mai lucra, pe care i-am văzut mai des sau (prea) rar, cu care mai sunt în relaţii constante sau nu, mai formale sau mai calde.

Oameni precum un văr aflat la peste 10,200 km distanţă şi nevăzut faţă-către-faţă de peste cinci ani, de care mi-e foarte dor. Oameni cu care am lucrat zi de zi, aproape cinci ani, iar acum ne-am răcit. Oameni cunoscuţi doar online.

Oameni mai de departe, sau mai de aproape. În timp, în spaţiu, în credinţe, în toate. Dar la care, negreşit, m-am gândit măcar un pic înainte să le semnalez această postare, în procesul de selecţie a adreselor de e-mail.

Apoi, mai sunt şi oameni noi. Căci şi 2010 a fost un an interesant pentru mine, în care am ajuns nu doar la Roma, Shanghai şi Bruxelles, ci şi în 16 judeţe ale ţării (VN, TM, NT, BZ, HD, CJ, SM, AB, BV, AG, AR, TR, BR, SB, HR şi CV).

Mulţumesc Domnului pentru toate întâlnirile din 2010 şi îmi cer iertare că numărul lor foarte mare nu mi-a permis, de multe ori, decât contacte sporadice (câte un e-mail fugar, o carte poştală, un ppt forwardat etc) cu mulţi cărora le-aş fi spus mai multe.

Deşi, după toate semnele, nu cred că 2011 va fi mai bun, eu vi-l doresc mai bun, mai ales pentru că adevăratul mai bine (al sufletului) are puţin sau deloc de-a face cu parametrii exteriori ai lumii tot mai hidoase în care trăim.

Că mai sunt câţiva cititori ai acestui blog – constat şi eu când şi când, ba din vreun comentariu, ba dacă văd pe counter oameni care zăbovesc mai mult de câteva secunde. Câţi anume or mai fi – nu ştiu. Şi nu ştiu dacă am putut şti vreodată.

Poate că însuşi cuvântul ‘fani’ vine dintr-o perspectivă prea plină de vanitate asupra a ceea ce poate însemna acest site. Mai mult ca sigur, proiectul acesta n-a ajuns chiar platforma de interacţiune la care visam, dar nici de lepădat nu este.

Cred că o comparaţie cu meterorica viaţă de trupă de garaj (aceeaşi poveste mai pe larg) din liceu, ar fi potrivită. Am tras câteva demo-uri pe casete, am cântat o dată live şi câştigasem... un fan. Mai mult de atât probabil că nu puteam.

Tot aşa, n-avea nici trei luni blogul acesta (aprilie 2008), când, la Edinburgh, aveam să-l întâlnesc pe primul meu fan. Taman invers decât se întâmplă în viaţa rock ‘n roll, nu fanul alerga după mine, marele blogger, să mă fotografieze.

Ci fotoholicul de mine, încântat să vorbesc cu un cititor în carne şi oase, eram tot cu aparatul foto pe el. Îi respect cererea de discreţie de a nu-i da numele sau imaginea, ci doar fotografiile (1-3) pe care aveam să le fac în camera lui.

Aceasta se întâmpla peste vreo 11 luni (martie 2009) de la prima întâlnire, de Duminica Ortodoxiei. Când nu doar că am fost primit în locuinţa lui, ci şi am şi înfulecat (cu mare foame în mine, trebuie să recunosc), nişte delicioşi mucenici (poza 4).

Ne-om mai vedea vreodată? Nu ştiu. Dar sper ca reîntâlnirea să fie la fel de cordială precum alte zeci de întâlniri cu alţi oameni avute în 2010. Şi sper să nu fi uitat adresele tuturor celor pe care aş fi vrut să-i salut prin această postare.

Cât despre cât va mai continua acest MunteanUK, mi-e greu să prezic. Deja am depăşit minimul, căci mai am şi o fană (care mi-a solicitat aceeaşi discreţie!), de data aceasta din România, dar cu care am reuşit să mâ întâlnesc pe viu.

Şi de care am primit o cutie de ceai negru englezesc (5-6), adusă chiar din UK. Aşadar, am scos un minim profit din blogging... Aş cam putea să mă retrag, dar nu ştiu încă dacă a venit vremea sau nu. Nici dacă stă să vină.

Ştiu doar că, de câteva luni, port în mine temerea că va veni şi clipa în care să scriu o postare de genul: “STOP! MunteanUK se opreşte aici!” Şi nu pentru că nu aş mai avea idei sau pentru că n-aş mai avea nevoie de supapa blogului.

De vreun an, numărul de postări pe care le am notate ca idei (având şi poze pentru ele) rămâne constant la vreo 120-130. Iar faptul că scriu mult nu înseamnă că nu simt nevoia de şi mai mult aici, după proverbul cui pe cui se scoate.

Însă nu ştiu dacă va mai fi posibil. Mai întâi, pentru că devine tot mai costisitor ca timp şi energie să mă ţin de blogging. La fel ca la prima postare, încă “văd enorm şi simt monstruos” – sunt prea multe lucurile despre care aş scrie.

.

Apoi, pentru că încă nu am reuşit (în ciuda oricăror proiecţii ar face imaginaţia mea) să scap de îndoiala că, în ultimă instanţă, totul nu este altceva decât o goană după slavă deşartă. Cu ce ar fi mai sărată picătura mea din oceanul bloggeristic?

Alt motiv ar fi (derivând tot din păcatul amintit mai sus) frustrarea că interacţiunea pe blog nu este la nivelul visat. Nu de înjurături duc lipsă, că d-astea primesc destule, ci de păreri pertinente care să adauge, să nuanţeze ori să desfiinţeze ce scriu eu.

Patru: deşi mi-e greu să mă văd acum (dar nu spun niciodată niciodată!), poate că voi ajunge (de bunăvoie sau silit de împrejurări) într-o ocupaţie mult mai puţin compatibilă cu sinceritatea de pe MunteanUK decât jurnalismul.

În fine, cred că trebuie să cobor din lumea virtuală (care îmi permite exerciţii narcisistice precum tot ce am scris mai sus), în lumea reală. Cea pe care n-o poţi face mai bună doar cu figuri de stil şi poze drăguţe.

Cea categoric mai greu de suportat, dar unica în care are sens Naşterea Domnului (care a venit să mântuiască oameni, nu internauţi!), precum şi rostul pentru care a venit pe lume, să ştim şi să credem că Hristos a înviat!

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (4)

[EN] These days, probably all of us get overwhelmed with stupid Christmas messages in our e-mail inboxes, plus mobile phones... all kinds of stereotypical ‘best wishes,’ which mean nothing for anyone. [RO] Zilele acestea, probabil că toţi ajungem copleşiţi de stupide mesaje de Crăciun în căsuţele de e-mail şi în telefoanele mobile... toate soiurile de ‘urări de bine’ stereotipe, care nu înseamnă nimic pentru nimeni.

[EN] What a waste (of time + money), out of which only mobile operators earn, as I’m sure that the Brits (who send 1.5 billion SMSes a week) are equally uninspired as Romanians, and they need ideas for Christmas messages! [RO] Ce risipă (de timp + bani), din care nu câştigă decât operatorii de telefonie mobilă, căci sunt sigur că britanicii (care trimit 1.5 miliarde de SMS-uri pe săptămână) sunt la fel de neinspiraţi ca românii şi au nevoie de idei pentru mesaje de Crăciun!

[EN] What are words like... ‘happy’, ‘prosperity’, ‘goodness’, ‘light’, ‘joy’, ‘gifts’ or ‘blessing’... without any reference to The Nativity of Christ? Absolutely nothing! [RO] Ce sunt cuvinte precum... ‘fericit’, ‘prosperitate’, ‘bunătate’, ‘lumină’, ‘bucurie’, ‘daruri’ sau ‘binecuvântare’... fără vreo referire la Naşterea lui Hristos? Absolut nimic!

[EN] I don’t want any blessing (?!) form this satanic spirit of Christmas, nor any gifts from this masonic myth of Santa Claus, therefore I thank everyone who spared me form any impersonal SMS or e-mail. [RO] Eu nu vreau nicio binecuvântare (?!) de la acest satanic spirit al Crăciunului, nici daruri de la mitul masonic al lui Moş Crăciun, aşadar le mulţumesc tuturor celor care m-au scutit de vreun SMS impersonal sau e-mail.

[EN] This message of mine is also collective, but a message sent to more people doesn’t mean it’s an uninspired or stereotypical one – therefore, I thank those who sent me anything from their heart, be it a quotation from a book! [RO] Deşi acest mesaj al meu este tot colectiv, dar un mesaj trimis mai multora nu însemnă că este unul neinspirat şi stereotip – prin urmare, le mulţumesc celor ce mi-au trimis orice din inimă, fie şi un citat dintr-o carte!

[EN] If only at least one of the dozens of people I’m writing to will care to stop for a second their rush to nowhere (to having fun, to enjoying themselves, to eating well, to drinking much, to bulding themselves up some careers)... [RO] Măcar dacă cel puţin unul dintre zecile de oameni din cei cărora le scriu le va păsa vreo clipă să se oprească din goana către nicăieri – spre a se distra, spre a se simţi bine, spre a mânca bine, spre a bea bine, spre a-şi construi nişte cariere)...

[EN] ...to read about this dreadful mass slaughter, I guess these words would be a more useful gift for them than any impersonal wishes! [RO] ...să citească despre acest măcel groaznic, cred că aceste cuvinte ar fi un dar mult mai folositor lor decât orice urări impersonale!

[EN] Not global warming, not the orchestrated economic crisis, not any of Bush’s wars (or Obama’s – for the fools who still believe that he won’t bomb any country!), not the lack of economic development, not corruption, nor the ‘Big Bang experiment’ chain us down to miserable lives, and threaten our future. [RO] Nu încălzirea globală, nu orchestrata criză economică, nu războiale lui Bush (sau ale lui Obama – pentru proştii care încă cred că el nu va bombarda vreo ţară!), nu lipsa de dezvoltare economică, nu corupţia, nici ‘experimentul Big Bang’ nu ne ţin înlăţuiţi de vieţi nefericite şi ne ameninţă viitorul.

[EN] The end of the world will not come for anything else, if not for the hundreds of millions of unborn children who have been aborted for the past half a century!!! [RO] Sfârşitul lumii nu va veni pentru nimic altceva dacă nu pentru sutele de milioane de copii nenăscuţi care au fost avortaţi în ultima jumătate de veac!!!

[EN] There’s no greater crime, but the bigger it is, bigger still our indifference... won't the punishment match our inequities? [RO] Nu-i o crimă mai mare, dar pe cât este mai mare, pe atâta mai mare este nepăsarea noastră... oare nu va fi osânda pe măsura relelor noastre?

[EN] “What’s wrong with the author of this blog?”…many will ask. He was a decent guy… A bit weird, of course, but not quite mad. [RO] “Ce-i în neregulă cu autorul acestui blog?”...vor întreba mulţi. Era un tip decent... Un pic ciudăţel, desigur, dar nu tocmai nebun.

[EN] Well, I am not mad (anyway, my defence is irrelevant – what madman would say he is mad? :-), I’m just offering a strong warning that I believe in, instead of offering any tasteless Christmas wish. [RO] Ei bine, nu-s nebun (oricum, apărarea mea este irelevantă – ce nebun ar admite că el este nebun? :-), doar ofer o avertizare puternică în care cred, în locul unei urări de Crăciun fără niciun gust.

[EN] “Why should we care of these? Who do we harm with our protected sex? What’s wrong with having a little fun? If you (the stupid I) are unable to send us a normal Christmas message, why are you bothering us with this one? Why don’t you simply leave us alone?” [RO] “De ce să ne pese de acestea? Cui facem rău cu sexul nostru protejat? Ce-i rău în a ne distra puţin? Dacă (stupidul de mine) nu eşti în stare să ne trimiţi un mesaj de Crăciun obişnuit, de ce ne deranjezi cu acesta? De ce nu ne laşi în pace pur şi simplu?”

[EN] These could be some potential reactions to my Christmas message... [RO] Acestea ar fi răspunsuri potenţiale la mesajul meu de Crăciun...

[EN] I have countless things to ask forgiveness for, from many people, but not for being who I am... [RO] Am nenumărate lucruri pentru care să-mi cer iertare, de la mulţi oameni, dar nu pentru că sunt cine sunt…

[EN] I won’t apologise to anyone for sending an unusual Christmas message, as long as opting to mark my message as ‘spam’ is as a free choice as the abortive pill! [RO] Nu mă voi scuza nimănui pentru trimiterea unui mesaj de Crăciun neobişnuit, câtă vreme a opta pentru marcarea mesajului meu drept ‘spam’ este o opţiune la fel de liberă ca pilula avortivă!

[EN] The proposed readings / [RO] Lecturile propuse:

1) [EN] How was the last Christmas in the UK before the crisis? “Heavy Christmas drinking and partying, leading to unprotected sex, could be to blame for a record number of abortions last month, says a UK charity...” – see here and here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

2) [RO] De ce nimic nu merge bine în România? Să fie corupţia? Să fie sărăcia? Nici pomeneală! E doar faptul că, în afără de împuşcarea lui Ceauşescu, în ziua de Crăciun, în 1989, toate restricţiile împotriva avorturilor au fost ridicate – aici.
3) [EN] Why doesn’t anything work out well in Romania? Is it corruption? Is it poverty? By no means! It’s just the fact that, besides executing Ceauşescu, on Christmas day, 1989, all the restrictions on abortions were lifted – here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

4) [RO] Despre teoria falsă că folosirea anticoncepţionale reduce numărul de avorturi, a se vedea că în UK (dar şi oriunde altundeva în lume), se întâmplă taman invers! – aici.
5) [EN] About how false is the theory that the use of contraceptives reduces the number of abortions, anyone can see that in the UK’s case (but also anywhere in the world!) – here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

6) [RO] Pentru toţi aceia mulţi care NU VOR să ştie despre efectul avortiv al anticoncepţionalelor şi cred că ele sunt soluţia (?!) de împiedicare a măcelului, eu continui să postez linkuri relevante – aici, aici, aici, aici, aici sau aici.

*** [EN] NOTE: Even if not everyone reading this post cared to take the warning into consideration, I assume that everyone would like the pictures of American (first picture) + British children, who we obviously not aborted. Sadly, this civilised antichristic society will try its best in finding ways of killing them as well with humanist values. [RO] NOTĂ: Chiar dacă nu toţi cei care au citit această postare au luat în considerare avertismentul, presupun că tuturor le-or plăcea pozele cu copii americani (prima fotografie) + britanici, care, evident n-au fost avortaţi. Din păcate, această civilizată societate antihristică va încerca din răsputeri să găsească moduri de a-i ucide şi pe ei prin valori umaniste.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (14) [Things like these, only at the Brits]

Cu tot riscul ca cititorii mei să dobândească aceeaşi curiozitate precum un coleg de Chevening Fellowship, nu mă pot abţine să nu postez cam tot ce am găsit demn de fotografit înafara şi înăuntrul toaletelor din UK.

“Eşti un excrementalist?”, am fost întrebat, pentru că, în ultimele luni, eu până şi acolo m-am învăţat să-mi iau camera foto. Nu, nu cred că sunt (dacă definiţia termenului s-o referi la ceva naşpa, cum bănuiesc eu :-), însă mi se pare că, pentru a măsura gradul de civilizaţie al unei societăţi, toaletele, băile, spălătoriile etc sunt un foarte bun indicator.

Prin umare, un exemplu bun de urmat din UK mi s-a părut această toaletă din St. Andrew’s Square (Edinburgh), cu instrucţiunile inscripţionate şi în alfabetul Braille, pentru ca şi nevăzătorii să poată folosi acest serviciu public. Intrarea face 20 pence, dar bănuiesc că – cel puţin după cum arată pe dinafară – face toţi banii, faţă de condiţiile nu prea grozave la care m-am referit cu alt prilej. Oricum, acesta este unul dintre puţinele aspecte pozitive ale corectitudinii politice duse la extrem în UK – faptul că şi persoanele dezavantajate pot avea o viaţă socială, un subiect despre care neapărat ar trebui să mai scriu.

Dreptul la o toaletă decentă mi se pare a fi cu adevărat un drept al omului, care ar trebui să aibă prioritate faţă de alte aberaţii asimilate unor drepturi. Nu vreau să zic că toate-s grozave în UK din acest punct de vedere, căci iată cum se plâng tocmai britanicii de ce anume s-ar putea mai bine (aici sau aici).

Însă faptul că Big Brother, care se ocupă de atâtea tâmpenii, se gândeşte şi la acest aspect, merită menţionat drept un lucru bun. Cât despre faptul că aici sau aici poţi trimite un SMS, pentru ca apoi să ţi se indice unde poţi găsi cel mai aproape de coordonatele date o toaletă publică, ce să mai zic? Cu totul altă lume faţă de plaiurile dâmboviţene, nu?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]