Cinci ani de blogging [Five years of blogging]

Astăzi împlinesc cinci ani de MunteanUK, un amalgam de vorbe şi imagini, adesea bizar şi în răspăr cu ce este la modă.

S-a dovedit a fi în mare parte (dar nu exclusiv) o colecţie de opinii ilustrate despre Marea Britanie.

Chiar dacă încă mi-e drag şi nu aş renunţa complet la el, pare-se că am obosit întrucâtva de acest proiect.

Se vede acest lucru prin faptul că am rărit postările şi, mai ales… cuvintele – care curgeau-fluviu odinioară.

Se practică în lumea bloggeristică, dar eu nu găsesc relevant (ori n-am chef?!) să fac bilanţuri de aniversare.

Nu pot decât să apelez tot la poze – cu străzi nespectaculoase, dar atât de relaxante.

Aşadar, la ceas aniversar, postez cinci imagini – pe cât de simple, pe atât de drăguţe (zic eu :-)

Captate în cinci metropole vizitate în ultimii cinci ani, pe unde a dat Domnul să las în urmă paşi şi să adun amintiri.

O mai fi vreun cititor căruia să îi pară la fel de interesante precum fotoholicului de mine?

Dar cineva care ar putea să ghicească de unde sunt? Sau altcineva pe care, văzând străduţele, să-l apuce dor de colindat lumea?

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (35) – Friday, 13 / Vineri, 13

[EN] Around the world, more and more people don’t believe in God… It’s not fashionable anymore… [RO] În întreaga lume, din ce în ce mai mulţi oameni cred în Dumnezeu... nu mai este la modă...

[EN] But as the so-called irrational belief in God fades, crappish beliefs – and surely irrational fears! – flourish. [RO] Dar, pe măsură ce aşa-zisa credinţă iraţională în Dumnezeu se stinge, credinţe prosteşti – şi temeri iraţionale! – înfloresc.

[EN] In many parts of the world, people (albeit ‘civilised’ – not practicing Shamanism or Wicca) are afraid of number 13. [RO] În multe părţi ale lumii, oamenii (altfel ‘civilizaţi’ – nu practicanţi de Shamanism sau Wicca) se tem de numărul 13.

[EN] It’s called triskaidecaphobia. When it’s Friday, 13, the fear is at it’s worst – some don’t even live their houses on such a day. [RO] Se cheamă triskaidecafobie.  Când este vineri 13, frica este cea mai rea – unii nici nu-şi părăsesc casele într-o astfel de zi.

[EN] In New York City, rich people – who would have descrided themselves as rational – were not afraid to rise skyscrapers… [RO] În New York City, oameni bogaţi – care s-ar fi descris drept raţionali – nu s-au temut să ridice zgârie-nori…

[EN] But they did not dare to name a 13th floor… This custom is as alive there as it was at the dawn of the last century. [RO] Dar nu au îndrăznit să numească un al 13-lea etaj. Acest obicei este la fel de viu acolo precum era la început de secol 20.

[EN] From the USA to EU countries and Russia, millions of people live with this fear – in milder or pathological forms. [RO] Din SUA până în ţări UE şi Rusia, milioane de oameni trăiesc cu această frică – în forme mai blânde sau patologice.

[EN] Few of them may be ‘practicing pagans’. Most are blind consumers of popular beliefs, wearing the noose of progress. [EN] Puţini dintre ei or fi ‘păgâni practicanţi’. Cei mai mulţi sunt consumatori orbi de credinţe populare, purtând laţul progresului.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (29) – Smiling cars / Maşini zâmbăreţe

[EN] There’s couldn’t be a complete smile without a smiling glance, is it? [RO] Nu ar putea exista un zâmbet complet fără o privire zâmbitoare, nu-i aşa?

[EN] Thus, eyelashes should count as much as cheek muscles in... smile making. [RO] Aşadar, genele ar trebui să conteze la fel de mult precum muşchii obrajilor în... facerea zâmbetelor.

[EN] What about cars? Is there a new car tuning fashion? Here are some suprise-pics from unsmiling Bucharest. [RO] Dar pentru maşini? Este vreo nouă modă de tuning? Iată nişte poze-supriză din nezâmbitorul Bucureşti.

[EN] It takes little to humanize Daewoo Matiz cars. And even BMWs! [RO] Nu îţi trebuie mult pentru a umaniza maşini Daewoo Matiz. Şi chiar BMW!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Există o autentică fascinaţie românească pentru îmbrăcămintea britanică? [Is there an authentic Romanian fascination with British clothing?!]

Cu mulţi ani în urmă, în copilărie, am pus la păstrare în memorie o expresie care desemna calitatea, durabilitatea şi chiar eleganţa – ‘stofă englezească’ (iată un exemplu).

Treptat, îmi pare că expresia a ajuns să nu se mai refere exclusiv la textile şi îmbrăcăminte, ci să fie o marcă (un brand) a(l) calităţii şi a(l) lucrului bine făcut (vezi aici sau aici).

Este unul dintre acele lucruri – or fi multe, puţine?! – pentru care britanicii ar putea să fie mândri (nu că le-o trebui prea mult să se umfle în pene :-) că le construieşte o imagine relativ bună în ochii românilor.

Să nu uităm faptul că sintagma, înfiptă bine în vocabularul limbii române, precede deceniile comuniste când ajunseseră rarităţi hainele din stofă (şi calitate) englezească.

Chiar şi eu m-am simţit elegant şi mândru de un sacou din astfel de stofă englezească, cu mult înainte de a şti despre şi de a fi un fan (mă rog, cât pot fi eu de ‘fan’ :-) a unui brand britanic: Marks & Spencer.

Într-o Românie comunistă, precum aceea în care am deschis eu ochii şi unde opţiunile vestimentare erau destul de limitate, ceva ‘made in UK’ părea foarte atrăgător.

Sau ieşit din comun(ism), sau chiar subversiv un picuţ. Sau, cum am zice în zilele noastre, era… cool. Poate chiar funcţiona ca un surogat de libertate.

Pentru mulţi, faptul că puneau mâna pe vreo pereche de blugi (blue jeans), sau altceva făcut (‘made in…’) în lumea liberă le era suficient, ca să se considere disidenţi, cumva eliberaţi şi resemnaţi cu celelalte realităţi zilnice.

Ce nevoie să mai ai de libertatea cuvântului sau libertate de conştiinţă? Puţini mai aveau cuvânt (azi şi mai puţini), iar conştiinţă – nici atâţia cât ceilalţi puţini…

Multora le era destul dacă puteau ciupi frânturi de libertate vestimentară. Cei care puteau ciupi, au ajuns şmecheri.

Mulţi dintre ceilalţi au ajuns buni meseriaşi, profesori, doctori, ingineri etc – pentru că nu aveau cum să iasă în evidenţă decât prin lucrul bine făcut de ei înşişi, nu prin ceva de purtat, care putea fi mai întâi cumpărat, apoi etalat.

Pe atunci, moda dezirabilă era să fii mai toată ziua prins într-o uniformă: de şoim al patriei, de pionier, de vânzător, de muncitor, de miliţian, de soldat, de membru al gărzilor patriotice sau de… artist în Cântarea României.

Parcă şi în afara contextelor oficiale, tot un soi de uniformă era şi îmbrăcămintea aşa-zis civilă – cu prea mici variaţii, anostă, uneori nu prea comodă, adesea lipsită de calitate.

La două decenii după ce am sărit pârleazul din raiul comunist, or fi încă destui care să se îmbrace uniform, cu având aparent diverse, dar în realitate foarte sărace alegeri de haine ‘made in China’.

Totuşi, există mult mai multe opţiuni, precum aceste magazine de haine englezeşti, adesea la mâna a doua (second hand), aflate cu precădere în Transilvania***, cu o singură excepţie (poza 7) – Bacău (unde am mai constatat urme britanice :-)

Dar nici stofele englezeşti par să nu aibă succes în vremurile noastre de criză, căci o prăvălie “de haine engleze”din Arad (poza 1, septembrie 2010) avea să devină “magazin chinezesc” (poza 8, septembrie 2011).

*** NOTĂ: Imaginile nelocalizate în articol au fost surprinse, în luna mai 2011, în oraşele Oradea [2], Satu Mare [3], Baia Mare [4], Odorheiu Secuiesc [5] şi Miercurea Ciuc [6].

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (17) – ‘Blogging’ doubts / Îndoieli ‘bloggăreşti’

[EN] I think it’s pretty obvious how MunteanUK has gradually turned into a ‘photoblog’. [RO] Cred că este destul de evident cum MunteanUK s-a transformat, treptat, într-un ‘fotoblog’.

[EN] This is not happening because I wouldn’t have hundreds of things to write about or the time to ‘distill’ articles. [RO] Aceasta nu se întâmplă pentru că n-aş avea sute de lucruri despre care să scriu sau timp să ‘distilez’ articole.

[EN] I can’t help it; it’s just a natural evolution… or regression?! [RO] N-am ce-i face; este o evoluţie naturală… sau un regres?!

[EN] No less than 15 of what-I-thought-to-be important articles of the past year have remained ‘barely noticed’ by my few readers. [RO] Nu mai puţin de 15 din ceea-eu-credeam-a-fi articole importante din ultimul an au rămas ‘de-abia remarcate’ de puţinii mei cititori.

[EN] On the other hand, that’s perfectly explainable: I’m not a ‘commercial blogger’, nor I will ever be. [RO] Pe de altă parte, este perfect explicabil: nu sunt un ‘blogger comercial’, nici nu voi fi vreodată.

[EN] I can’t write about the very popular petty nothings that draw hundreds of comments in the blogosphere.  [RO] Nu pot scrie despre foarte popularele meschine nimicuri care atrag sute de comentarii în blogosferă.

[EN] Nor could I change my outlook on life which is at odds with the humanist values that are so fashionable today. [RO] Nici nu mi-aş putea schimba viziunea de viaţă care este în răspăr cu valorile umaniste atât de la modă azi.

[EN] Tackling ‘hard issues’ can be tiresome and counterproductive in a world that’s permanently mesmerized by vanities.  [RO] Abordarea ‘subiectelor grele’ poate fi obositoare şi contraproductivă într-o lume mereu hipnotizată de deşertăciuni.

[EN] Therefore, I will keep posting (mainly) pictures for a while… then I’ll (very possibly) reduce the number of posts. [RO] Aşadar, voi posta (mai ales) fotografii pentru o vreme.... apoi (foarte posibil) voi reduce numărul postărilor.

[EN] I can only hope that – either through pics or words – this blog actually ‘says something’ and is not just a blister of vain glory. [RO] Pot doar spera că – fie prin vorbe sau imagini – acest blog  chiar ‘spune ceva’ şi nu e doar o băşică de slavă deşartă.

[EN] Maybe – just maybe – I will more often transgress the general ‘life in the UK’ theme, and annoy less with ‘sad truths’. [RO] Şi poate – numai poate – voi încălca mai des tema generală ‘viaţa în UK’ şi voi irita mai puţin cu ‘adevăruri triste’.

[EN] Apart from some 7,000 from the UK, I’ve got pics from the USA, China, Spain, Portugal, Italy, France, Greece, Turkey etc... and Romania. [RO] În afara a vreo 7,000 din UK, am poze din SUA, China, Spania, Portugalia, Italia, Franţa, Grecia, Turcia etc... şi Romania.

[EN] These are the countries where I took most (some 18,000) of the over 28,000 pictures that I have stored so far. [RO] Acestea sunt ţările unde am făcut cele mai multe (vreo 18,000) dintre cele peste 28,000 fotografii pe care le-am stocat până acum.

[EN] For now, apart from a self-portrait, the others are four pics form the Scott Monument in Edinburgh… [RO] Pentru acum, în afară de un autoportret, celelalte sunt patru poze de pe Scott Monument din Edinburgh…

[EN] …taken on the day when I discovered how powerful is the zoom of my by-now-outdated camera (Panasonic Lumix DMC-FZ8). [RO] …făcute în ziua când am descoperit ce puternic este zoom-ul de-acum-învechitului meu aparat (Panasonic Lumix DMC-FZ8).

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (23) [Women in the UK]

Dacă aş spune că nu este decent, mi se poate arunca în faţă un “bigotule”, cu toată furia feministă contra care cuiva care atentează la sacralizatul adevăr secular al vremurilor noastre – “fac-ce-vreau”, în speţă “mă-îmbrac-cum-vreau”.

De aş zice că nu este estetic, mi s-ar putea reproşa că-s un “pervers neruşinat”, care vrea să sugereze că ar putea exista şi o variantă estetică a ipostazelor surprinse de cele două imagini.

Adaug însă şi precizarea că era într-un 4 aprilie, respectiv 7 martie, aşadar cât de caldă putea să fie vremea în UK, aşa încât să simţi nevoia de răcorire?

Aş mai putea zice şi că nu este sănătos (pentru muşchii spatelui, rinichi, vezica urinară, ovare etc), caz în care prevăd că aş fi înfruntat cu replica “da’ ce te roade grija?” sau cu acuzaţia că nu pricep eu cum stă treaba cu moda, că doar “aşa se poartă”.

Poate fi o consolare faptul că doar din întâmplare am făcut pozele în UK, dar putea fi oriunde altundeva în lumea noastră aşa-zis ‘civilizată’?

E drept, n-o fi ceva demn de interdicţii severe, precum fumatul, dar nu-i o supidă modă care să îngrijoreze orice Stat dădacă?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Dumnezeii din plase [The gods from the bags]

Dacă unul dintre aşa-numiţii cinci stâpli ai Islamului este Pelerinajul la Mecca, probabil că un atare stâlp al consumismului (noua religie universală a secolului al 21-lea) este să ajungi, o dată în viaţă, fie şi doar în câteva dintre cele peste 300 de magazine de pe Oxford Street din Londra.

Ce oi fi căutat eu acolo, pe această cea mai lungă arteră comercială din Europa (2,5 km), tocmai cu câteva zile înainte de sfârşitul perioadei de reduceri?!

Nici nu-i de mirare că o draguţă franţuzoaică s-a uitat la mine ca la unul taman picat din Lună, când m-am mirat de răspunsul ei că se află în vacanţă la Londra chiar acum, la sfârşit de ianuarie.

"Dar este perioada soldurilor...", mi-a spus ea, nicidecum cu dispreţ, ci cu toată compasiunea cuvenită unui nefericit ca mine, care nu-şi dă seama de cel mai evident lucru din lume. Doar că dintr-o altă lume, care nu va fi niciodată şi lumea mea.

Prins într-un puhoi pestriţ de oameni de toate rasele (şi cei mai mulţi nu păreau deloc a fi dintre aceia groşi la pungă!), m-am simţit drept singurul care se plimba în scop turistic, probabil cum s-ar simţi un ateu prins în mijlocul unei procesiuni religioase.

Mulţumesc Domnului că n-am avut niciun sentiment de dispreţ sau judecare a celor printre care mă aflam. Ba dimpotrivă, uimit de ceea ce vedeam, mă tot minunam de zarva specifică acestui bâlci al deşertăciunilor.

Nicio clipă n-am fost încântat ori prea curios de vreunul dintre dumnezeii aceia de pus în plase, ci numai de oameni: de veşnica grabă care nu exclude politeţea de la orice coadă, de limbile (multe slave) vorbite, de frânturile de discuţii prinse, de cum se îmbracă lumea, de ce se cumpără....

...sau, mai ales, de atâtea fete aflate în aşteptatea iubitului, cu toată starea lor oarecum tensionată fiind stinsă apoi într-o îmbrăţişare...

Ca urmare a acestor Sales/Clearouts, o pereche de cizme de damă ajunge să coste £ 6 (de la £ 20) , iar o pereche de pantofi bărbăteşti - £ 7 (de la £ 25). Costumele, dar nu atât de frumuşele, încât să atragă atenţia fiţosului de mine, pot scădea de la £ 699 la £ 349. Unele de-a dreptul urâte puteau fi cumpărate şi la un preţ de numai £ 100.

Alte preţuri, probabil bune, la câtă clientelă feminină roia în jurul standurilor: un hanorac de damă - £ 10, o şepcuţă - £ 4, un tricou - £ 8 şi pantaloni de toate modelele şi culorile - £ 15.

Vai de bărbatul care nu s-a orientat să cumpere ceva frumos şi ieftin acum, căci imediat vor apărea oferte peste oferte legate de Valentine's Day, dar sigur la preţuri mai piperate!

Şi măcar de ar fi ca în anunţul de mai jos – Dragostea nu e scrisă pe o hârtie, e înscrisă într-o inimă şi acolo va rămâne pentru totdeauna – însă mă tem ca nu cumva şi dragostea să fie înscrisă pe cardul bancar pe aici.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]