Ortodoxia în Scoţia (9) [Orthodoxy in Scotland]

Văd că a devenit un obicei, căci, pentru a treia oară în ultimii trei ani, de ziua Sfântului Apostol Andrei – ajunul Zilei Naţionale a statului secular şi, practic, Ziua Naţională după calendarul Bisericii Ortodoxe Române – mă duce gândul şi la Scoţia.

Probabil că, de data aceasta, mă găsesc sub influenţa unei ştiri de la Glasgow (de unde sunt imaginile de faţă), unde nu doar că se încheagă pe zi ce trece parohia care are o biserică din ianuarie 2009, dar acum are şi o… bibliotecă românească.

Socot că unii cititori or zâmbi deja ironic, referitor la o “ştire de sfârşit de secol 19, publicată pe un blog de secol 21” – cam din vremile apuse de când, eroi populari ca Badea Cârţan vedeau într-o carte şi hrană pentru suflet, şi armă politică.

În zilele noastre şi în multiculturalul Glasgow, cele 4,000 de volume din Biblioteca “Ioan Alexandru” nu mai pot avea statutul de armă de afirmare naţională. Românii pleacă înspre UK şi se întorc cum binevoiesc, fie şi cu unele restricţii pe piaţa muncii.

Trăim în alte vremuri, când nimeni nu este deznaţionalizat cu forţa. În zilele noastre, există alt risc, acela al dezumanizării într-o lume goală de rost, secularizată, narcisistă, în care nu contează decât un hedonist ‘aici şi acum’. Riscul nu este mai mic în România decât în UK.

Însă, poate că o bună parte a cărţilor va fi o hrană duhovnicească celor care, de-abia pe tărâm britanic, au aflat ce nonsens este românitatea fără credinţa ortodoxă. Sper că or fi fiind cât mai mulţi din aceştia şi la biserica românească din Glasgow.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la /For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Din viaţa studenţească (1) – Un flirt la bibliotecă [Student life – A flirt in the library]

La bibliotecă ar trebui să te duci anume cu cineva şi, poate, chiar să te întâlneşti cu cineva. Totuşi, din umila mea experienţă, parcă nicăieri ca într-o bibliotecă n-am văzut mai mulţi oameni singuri.

Ba încă aflaţi într-o stare de inabordabilitate cvasiabsolută, ascunşi sub o carapace care nu are nicio legătură cu deschiderea sufletească pe care ar trebui să ţi-o dea lectura.

Poate acesta este un efect nefast al faptului că, de prea multe ori, tinerii citesc ceva categoric naşpa la bibliotecă (excepţie - am văzut aici o fată cu o carte ce părea chick lit după coperta roz :-). Sau poate aşa sunt eu, un ratat absolut în a atrage atenţia vreunei fete într-o sală de lectură.

Unde altundeva, dacă nu într-o bibliotecă, ar trebui să fie privit mai cu îngăduinţă un flirt între studenţi? Că doar, altfel, e plină lumea de locuri unde "nu se cade aşa ceva" şi de oameni care te spintecă printr-o privire de parcă ei n-au fost niciodată tineri.

Mare scârbă mi-e de mine însumi când simt în mintea mea vreun asemenea gând de judecare a tinerilor, deşi poate nu am mai mult de 5-7 ani faţă de ei. Dar mă şi bucur nespus cât nu-mi dau târcoale asemenea gânduri, ca atunci când am făcut poza de mai sus.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Studentul nostru, stăpânul nostru (3) [Our student, our master]

Unii nu au chef de nicio interacţiune cu cei din jur când citesc. Alţii nu au parte de binecuvântarea unei lecturi palpitante, când simţi nevoia să-ţi roteşti privirea împrejur, ca gest de control destul de des, cum te-ai ciupi să vezi dacă nu visezi.

Altora nu le place, cum îmi place mie, să observe cum sunt oamenii când citesc/învaţă (eu aş fi vrut să mă pot vedea pe mine însumi citind).

Toţi aceştia se pot retrage în Silence zones - plasate în colţurile fiecărui etaj, ferite de mesele cu computere, de centrul de copiere şi de forfota din apropierea scărilor.

Totul pentru binele studentului pe aici - măcar să scoată vreun folos din această recluziune închinată studiului. Că doar nu toţi cei care intră la o facultate în UK se omoară cu învăţatul, ce credeaţi?

Sertăraşelor de mai sus li se spune "cuiburi de porumbel"(Pigeon holes), unde studenţii din primii trei ani (undergraduates) primesc de la profesori diferite notificări, bibliogafii, materiale de citit sau îşi lasă lucrări, încât să nu umble după cadrele didactice pe-te-miri-unde.

Ce prost e asta (eu), ar zice unii – păi aşa ceva avem şi prin facultăţile româneşti!

Avem şi nu prea... sau ar putea să le spună mai degrabă "cuiburi de şobolan" (Rat holes), unde mai degrabă se pierd hârtii importante - o spun ca Stan Păţitul din poveste. Apoi, cum adică, un ditamai dr. prof. univ..., să folosească el o căsuţă poştală improvizată ori să-şi dea mobilul oricui?

Da, pe vremea primei mele studenţii (1998-2002), la noi studentul era o cantitate statistică, care poate căpăta privilegiul de a primi telefonul profesorului, dar ăsta nu putea fi un drept, cum se arată a fi pe aici.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Studentul nostru, stăpânul nostru (2) [Our student, our master]

Aici este paradisul tocilarilor sau al celor care călătoresc prin lume cu creionul pe hărţi, cum făceam şi eu odinioară, sau al romanticilor nătărăi (tot ca mine :-), care sunt în cel mai mare pericol să se îndrăgostească atunci când văd o fată citind. N-or fi mai mult de trei ani de când aveam încă BCU-ul din Bucureşti drept etalon în materie de servicii pentru studenţi.

Iată că de-abia acum, ajuns prin voia Domnului la a 12-a ţară vizitată, pot spune iarăşi că viaţa bate filmul imaginaţiei noastre. Am găsit ceea ce vedeam numai în filme, o bibliotecă deschisă noaptea, pe când, la BCU, şi dacă aţipeai puţin cu fruntea pe o carte (fără să sforăi neapărat :-), venea o bibliotecară să te trezească. Politicos, ce-i drept, dar cu o motivaţie stupidă, cum că "aici e bibliotecă, nu se face aşa ceva".

Uite că, într-o ţară normală, se poate dormi la bibliotecă. Dimineaţa, studenţii sunt la cursuri, după-amiaza - la muncă (deşi aud că imigranţii ilegali le-au furat cam toate slujbele studenţeşti - merită investigată pista asta!), astfel că numai noaptea ar fi vreme de învăţat.

Poate tocmai de aceea se uită mulţi la economia britanică precum ne uităm după Lună ori cu ciudă (poate şi a celor care se tot laudă cu olimpici şi supradotaţi!) către lista de laureaţi Nobel din UK. Şi uitaţi-vă la ea, că nu-s acolo nume străine, ci d-astea cu rezonanţe celtice şi anglo-saxone!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Studentul nostru, stăpânul nostru (1) [Our student, our master]

Ştiu că mulţi – din cei ce au avut parte de vreo bursă Erasmus ori au studiat sub altă formă prin lumea largă - ar putea râde de mine pentru postarea de faţă.

Însă pentru toţi ceilalţi care, la fel ca mine, habar n-ar avea la ce servesc dispozitivele fotografiate (self-issue/return machines), nu pot să mă abţin a nu le spune.

Acolo, doar cu legitimaţia de student, poţi (şapte zile pe săptămână, cu o mică pauză de câteva ore duminica!) să-ţi împrumuţi singur cărţile ori să le restitui.

Mai mult, un serviciu special (bookdrop) îţi permite să restitui o carte din afara bibliotecii în timpul nopţii.

Ce să mai zic de cărţile pe care trebuie să le laşi doar pe anumite cărucioare (ca în a doua imagine), nu să le repui pe raft ori să le predai unui custode?

Sau ce-ar fi de zis în legătură cu nenumăratele terminale pentru consultarea cataloagelor, de zone cu computere separate (PC clusters) unde poţi sta pe net cât vrei, de imprimante, scannere şi copiatoare (pe care ai dreptul să le foloseşti singur)?!

Ba încă, cum vă par de aşa-numitele zone de tăcere (Silence zones) unde se pot retrage cei care nu suportă nici băzâitul muştei când studiază, de ieşirile de incendiu pentru scaune cu rotile sau să ai acces la de un fel de bancomate de unde cumperi credite pe care să le cheltui la copiat şi printat?

Asta după ce ţi-ai consumat creditul iniţial (de vreo £ 50), căpătat la înscriere de orice student.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]