
"
Doar n-o să-l foloseşti drept exemplu al încălzirii globale", mi-a spus un localnic (probabil un îngrijitor din campus) când mă apropiam, fascinat, să fotografiez acest pom înflorit în ianuarie, lângă clădirea în care locuiesc.
Nici el n-a ştiut să-mi spună ce copac este - din câte am înţeles, adus din Singapore în memoria cuiva mort pe aici. Însă e uimitor cum florile lui nu s-au scuturat nici după o zi cu vreo 3-4 ploi torenţiale (
showers), urmate de încă cel puţin alte 20 de ore cu ploi mărunte.
Desigur că, tot admirând florile, n-am putut să nu intru în vorbă cu respectivul. I-am zis că sunt convins şi eu de încălzirea globală ca
fenomen în desfăşurare, dar că sunt sceptic vizavi de toată
isteria legată de ea, cum că omul ar putea să o preîntâmpine prin acţiunile sale. "
Nu ştiu alţii ce cred, dar eu cred în Dumnezeu şi că totul este în mâna Lui", i-am spus.
Interlocutorul mi-a replicat, cu un
calm britanic fără cusur: "
Eu nu cred într-un dumnezeu, eu sunt un umanist şi cred că putem face ceva". Şi eu sunt perfect de acord că putem şi trebuie să facem ceva, dar n-am mai avut vreme să-i explic că nu trebuie să facem din strădaniile noastre dumnezeul nostru, căci a trebuit să plece.

Oricum, scurta noastră conversaţie a fost caldă aşa cum sunt razele astea ivite după ploaie, înviorătoare de parcă nu ai mai fi văzut Soarele de 7-8 zile, lucru foarte posibil la Bucureşti, dar nu cred că şi aici.
Din păcate, aşa cum nici cei care distrug planeta prin egoismul lor nu înţeleg că e creaţia Lui Dumnezeu şi, inevitabil, cândva vor da socoteală pentru asta, la fel - nici cei care vor să
o salveze (şi eu nu pun la îndoială sinceritatea nimănui) nu înţeleg că nu o pot salva excluzându-L din ecuaţie pe Însuşi Creatorul ei.
În mod sigur, aceasta e una dintre rănile care îţi atrag atenţia imediat pe chipul acestei superbe ţări - secularismul ei. La
ultimul recensământ (2001), 71 la sută dintre britanicii ziceau că sunt creştini, dar, de fapt, 66 la sută nu au nicio relaţie constantă cu vreo biserică sau altă instituţie religioasă.
Totuşi, nimeni nu trebuie judecat pentru necredinţa lui, căci de la orice om pe lume - făcut după asemănarea Celui Căruia Îi întoarce spatele - ai mereu câte ceva de învăţat. Multe naţiuni ar putea lua în foarte multe privinţe din
cele bune ale britanicilor, pe care de-abia le descopăr la ei acasă.
[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]