Femeile în UK (18) [Women in the UK]

Nu ştii de unde vii şi încotro te duci. Toate zilele sunt sufocant de identice. Aceeşi corvoadă, aceeaşi legănare de frunză spulberată de vânt, între ‘muncă’ şi ‘distracţie’ – cele două feţe ale aceleiaşi sclavii în paradisul corporatist.

Totuşi, “eşti la jumătate de oră de tine însăţi mai încrezătoare” li se promite femeilor care îşi petrec săptămâni (luni, ani?!) din viaţă prin staţiile sau garniturile de metrou din Londra.

Odată ce ai un prieten de nădejde care a împlinit jumătate de veac (deşi este un ucigaş ascuns), odată ce poţi să scapi atât de uşor de povara unui copil, parcă tot îţi mai lipseşte ceva.

Ce ţi-ar mai trebui, ca să fii liberă şi (aparent) fericită? Ce lume de coşmar! Poţi să tinzi către toate, către orice, dar nimic nu înseamnă nimic, câtă vreme eşti nemulţumită de tine. De cum arăţi, nu de defectele sufleteşti în care de complaci.

Iată însă că, numai printr-un apel telefonic gratuit (un număr care începe cu 0800... ) ai soluţia: “un nou trup, un nou zâmbet, o nouă înfăţişare”.

“Ridicarea încrederii tale cu 200 de tratamente de chirurgie estetică” – ce simplu, ce frumos, dar ce uriaşă minciună! Şi Roma antică sau alte mari (?!) civilizaţii, pe cât preţuiau trupul mai mult, pe atât mai putrede erau sufleteşte.

Ce zadarnică investiţie – că doar numai primul telefon este gratis, nu şi vreuna din cele 200 de ‘soluţii de fericire’ – şi ce crută sclavie la stăpânul trup!

Toată strădania pentru nerecunoscătorii viermi, pentru care, foarte probabil, nu este deloc mai gustos ‘noul trup’ faţă de cel de dinainte a ne fi ‘ridicat încrederea’ cu ajutorul bisturiului!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la /For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (8) Women in the UK

O imagine considerabil mai critică asupra femeilor din UK decât cea din serialul meu apare astăzi în The Daily Mail, dar nu pot să nu atrag atenţia asupra ei. În mare măsură, observaţiile făcute de această rusoaică care a visat de la 13 ani să trăiască în UK (şi, per ansamblu, iubeşte această ţară ca mine de mult!) au oarece valabilitate în cazul multor britanice, dar nu ar trebui absolutizate.

Într-adevăr, vezi destule femei care habar n-au să se îmbrace, care parcă au o alergie la pieptene, care îşi brutalizează părul prin felurite culori fistichii, care îşi distrug pielea adaptată climei de aici prin excesul de bronzare artificială şi care beau de sting...

Poate aici ar trebui căutat răspunsul la întrebarea cu care am pornit la începerea serialului – de ce sunt atâtea tinere splendide în UK, dar de la o vârstă se urâţesc? Nu cumva alimentaţia haotică şi superficială (aici sunt 100% de acord cu opinia rusoaicei), beţiile, fumatul, avorturile, promiscuitatea, hedonismul absolut sau pur şi simplu neglijenţa în a se îngriji au un rol considerabil?

Totuşi, râmân la convingerea mea că omul găseşte ceea ce caută. Iar atenţia mea nu este atrasă de frumuseţea fabricată (de farduri şi operaţii estetice) care ascunde viciile. Şi dacă nu frecventez locurile unde se găsesc asemenea femei care să mă şocheze (nu că aş fi eu prea uşor impresionabil... :), desigur că ceea ce găsesc eu nu sunt britanice doar frumoase, dar şi simpatice şi interesante ca persoane, indiferent că refuză ori acceptă să fie fotografiate.

Din ultima categorie, iată o englezoiacă (mamă a doi copii, de opt şi cinci ani), care mi-a părut să infirme trăsăturile descrise de imigranta rusoaică. Pentru că am încercat mereu să protejez identitatea celor despre care scriu, n-am să spun nici ce serviciu are, nici la ce echipă de fotbal are un abonament (season ticket), tocmai alta decât cea la care este abonat soţul, ceea ce duce la dese “meciuri” în familie.

Oricum, aşa arată o femeie normală din UK care merge constant pe un stadion civilizat, lucru pe care, din nefericire, mă îndoiesc că îl pot face multe femei din România.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]