About public transport in the UK (20) [Despre transportul în comun în UK]

Although there surely are ‘rivals’ all over Europe – especially in Germany (in Frankfurt etc) – the unofficial title ‘catherdal of train stations’ is probably well deserved by London’s St. Pancras International.

My pics don’t even catch the beautiful Victorian architecture of the main frontage… only the inside of this magnificent building, which has been the British terminus of the Eurostar since 2007.

The former ‘home’ of the Eurostar was Waterloo Station, an equally beautiful building, however, bearing a name deemed ‘offensive’ to the French ego. Today, the French Border Police can legally operate within St Pancras Int’l :-)

In multicultural London – where the French community is sizeable, while there are posters in Polish in bus stations – it’s natural that St. Pancras Int’l is a bit bilingual (pics 6 + 8).

Well connected to the big London Underground (1) and to all London’s airports, St. Pancras Int’l won’t spare people of hearing/seeing constant ‘terrorist warnings’ (2).

Apparently, the huge open space (7) makes it rather difficult for terrorists to hide, and the security checks are somewhat similar to those carried out in airports.

It’s hard to say whether the post-July 2005 bombings panic was considered when switching from Waterloo Station. Nevertheless, St. Pancras Int’l is not too big.

It can barely fit some of the people queuing because of chronic the delays of that are plaguing the Eurostar all year round, irrespective whether a ‘Big Freeze’ is taking a heavy toll on airports or not.

Travellers can at least enjoy a breathable air in summer or take cover from the rain and snow under the spectacular trainshed which truly resembles the dome of a cathedral.

Instead of an altar or iconostasis, corporate people from all over Europe (rushing to do business in the City of London) can’t miss the big clock (9 + 10) reminding them the religious precept ‘time is money’.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (28) [Things like these, only at the Brits]

Eu unul n-am mai văzut aşa ceva decât în UK, ba şi pe unde am umblat în acestă ţară nu am remarcat decât în Brighton – un fast food vegetarian.

Despre care zice netu’ că oferă un meniu foarte generos, dacă avem în vedere oferta vegetariană destul de limitată, în general, chiar şi în restaurante mai fiţoase.

Meniul include salate de tot felul, hamburgeri vegetarieni, cu sau fără brânză (nu ştiu dacă autentică sau de soia), falafel, ba încă şi hot dogs vegetarieni, supă, ciuperci, inele de ceapă, spanac, plăcintă de casă vegetariană.

Apar însă şi dubioasele, adică puţin sănătoasele oferte de... cartofi prăjiţi. Dar dacă păcătuieşti împotriva propriului corp, te poţi amăgi că îţi speli păcatele cu achiziţionarea unor produse Fairtrade (ceai tipic britanic şi cafea).

Spre dezamăgirea cititorilor mei, e cazul să admit că n-am gustat astfel de produse, însă nu descurajat de opinia că “nu sunt neapărat rapide sau ieftine, dar îşi merită banii”. Că doar nici la Starbucks, nici în Eurostar nu găsisem nimic ‘vegetarian şi ieftin’.

Şi nici din vreo alergie la numele Red Veg – de ce red/roşu şi nu altfel, de ce nu altă culoare?! Cu toate că nu-mi pot ascunde bănuiala că patronii ar putea avea legături cu comuniştii din UK.

Evident că, după politic incorecta mea opinie, toţi aceşti ‘roşii’, ecologişti, stângişti, politic-(hiper)corecţi cam intră în aceeaşi oală :-(

Dar nu am nici o explicaţie de natură financiară, nici una ideologică. Pur şi simplu, mi-a scăpat din vedere şi am uitat să gust aşa ceva, deşi aş fi fost foarte interesat.

Aşadar, cu părere de rău, nici nu pot preciza dacă Red Veg ofertă variante bune ca mâncare de post, nici dacă este ceva care merită încercat sau nu merită încercat în UK.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Not worth trying in the UK / [RO] Nu merită încercat în UK (8)

[EN] Among the things that are really not worth doing in the UK (are they worth doing anywhere else?!) I would also count buying snacks from trains, be them commuter trains or the famous Eurostar. [RO] Între lucurile care chiar nu merită făcute în UK (oare merită făcute oriunde altundeva?!) aş enumera cumpărarea de gustări din trenuri, fie ele de navetişti sau celebrul Eurostar.

[EN] A few reasons for my anti-recommandation are: 1) the rage of products at one’ choice didn’t seem very diversified; 2) portions (packages) were rather small; and 3) like in Romania, there’s no guarantee everything on the list is available. [RO] Câteva motive pentru anti-recomandarea mea sunt: 1) gama dintre care să alegi produsele nu părea foarte diversificată; 2) porţiile (ambalajele) erau mai degrabă mici; şi 3) la fel ca în România, nu există nici că tot ce apare pe listă este disponibil.

[EN] And if hunger could leave aside any considerations about the tastless stuff on sale, the lists of prices should be enough to discourage from buying :-( [RO] Iar dacă foamea ar lăsa deoparte orice consideraţii despre chestii fără gust la vânzare, listele de preţuri ar trebui să fie suficiente pentru a descuraja de la cumpărat :-(

[EN] Romanians can easily note that few things cost under 5 lei (one pound)... Click on the second, third, and fourth pictures (for larger images) to convince yourselves! [RO] Românii se pot convinge cu uşurinţă că puţine lucruri costă sub 5 lei (o liră)... Daţi click pe cea de-a doua, de-a treia şi cea de-a patra fotografie (pentru imagini mai mari) pentru a vă convinge!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (12) [Things like these, only at the Brits]

Poate deloc întâmplător, tocmai pe meleaguri bretone mi-am amintit că neapărat trebuie să mai semnalez încă ceva tipic britanic. Nu cred că există oraş în UK care să nu aibă măcar un pub cu numele de Waterloo, dacă nu chiar o stradă întreagă...

....însă chiar că este întâmplător că, pentru o a treia postare consecutivă, pomenesc de Glasgow (un oraş minunat despre care voi mai avea multe de scris), unde am surprins imaginea de mai sus. Apoi, desigur că nu puteam să nu găsesc şi în Edinburgh*** un local similar pe care să-l fotografiez.

Se pare că britanicii nu ratează nicio ocazie de a le reaminti francezilor de celebra înfrângere finală a lui Napoleon Bonaparte. De pildă, Margaret Thatcher, care l-a primit cândva pe François Mitterand într-o sală cu un imens tablou al bătăliei din nefasta zi de 18 iunie 1815.

Nu ştiu cât ţine aceasta de aroganţa britanică, dar am observat că, atunci când se iveşte ocazia în discuţii prieteneşti, nici americanii nu se dau înapoi de la a-i lua peste picior pe britanici, stră-stră-stră... nepoţii celor daţi afară din Lumea Nouă între 1775-1783. Cât despre un scoţian, probabil că nu trec 24 de ore din viaţa lui în care să nu găsească o bârfă sau glumiţă ori numai să strâmbe din nas faţă de ceva legat de englezi.

Vreme de peste un deceniu, dacă plecai din Paris cu Eurostarul către Londra, coborai în... Gara Waterloo. Nu că n-ar fi o gară frumoasă şi aceea, dar din noiembrie 2007, Eurostarul ajunge, în ceea ce a fost numită “catedrala gărilor” – St. Pancras International.

Cu siguranţă, motive pragmatice or fi stat la baza deciziei, pe care am fi naivi să o luăm drept încă un semn de Entente Cordiale. Multe furtuni vor mai tulbura Canalul până ca cele două state vecine şi prietene să fie pe aceeaşi lungime de undă. Sunt curios de cum va fi în 2015, la aniversarea a 200 de ani de la bătălie, însă şi dacă ţara unde se vor ţine festivităţile se va mai numi Belgia.

*** NOTĂ: Oraşul din lume unde – cel puţin la momentul la care adaug observaţia aceasta (13.03.2009) – probabil că mă simt cel mai acasă dintre toate marile oraşe ale lumii în care m-a binecuvântat Dumnezeu să ajung.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]