A glance into the depths of Romania: The Sunday of Romanian Saints [O privire către străfundurile României: Duminica Sfinţilor români]

Right after typing on Google ‘Romanians are…’, the first word suggested by the search engine’s (most often politically incorrect) autocomplete automated system was (to my pleasant surprise!) ‘Dacians’. 

There was no surprise though about the other suggestions… criminals, racist, thieves etc. As if that’s all there is to say about Romanians :-(

Use the Romanian language and type ‘Românii sunt…’ and you’ll find even much worse epithets, as before being looked down upon by foreigners, it is us that fiercely hate ourselves!

Nevertheless, irrespective of real or imaginary shortcomings, Romanians have been and most likely still are a nation who gives birth to Saints.

This isn’t the merit of those who happen to be called Romanians today, but a result of the successful spiritual warfare to preserve the right faith that our ancestors waged throughout the centuries.

On the Sunday of Romanian Saints, I dare suggesting to all Orthodox believers in the world a few of those to whom I pray, though not as often and as intensely as I should. 

They are some of the greatest Romanian Saints, yet surely not the only ones. Hierachies among Saints (as friends of our Lord Jesus Christ) are probably impossible to establish.

St. Stephen the Great (pic 2) is the one thanks to whom our contemporary (rather Antichristic) Europe exists. Had he, by the grace of the Lord, not stopped the advance of the Ottoman Turks in the late 1400s, Europe would have not been as we know it today.

He wasn’t just a brilliant statesman and military commander, but a most devout Orthodox Christian, who lived in humbleness and repentance, and who built some of the most beautiful churches and monasteries in the world.

St. Sava from Buzău (pic 3), also known as Sava the Goth, is a martyr from the late fourth century A.D., who was tortured and drowned for not renouncing his faith in Christ. He protects all the country, especially Buzău (BZ) county where he lived.

St. Calinic from Cernica (pic 4) was a providential Holy Hierach whose ascetic life and divine wisdom stood against the poisonous wave of secularism which could have all but obliterated the substance of Romanian Orthodoxy in the second half of the 19th century.

The Holy Martyrs Brâncoveni, Voivode Constantin with four sons (pic 5) and advisor Ianache (missing in the pic) were beheaded in Istanbul on August 15, 1714, because none of them were willing to relinquish their faith.

Voivode Constantin’s words “I have been born in it and I have lived in it, it is in my faith that I shall die. I have filled the land of my country with Christian churches and now, you would have me worship in your Turkish djamies?” keep rippling over the centuries.

Similar confessions of faith were made in Communist prisons, by thousands of people (pic 1), some of whom are undoubtely Saints, long before any earthly authority ever acknowledges their sainthood.

Sadly, not all Romanians are aware of how powerful these Saints are. If only other Orthodox believers from around the world would discover them and pray to them, as they are no less holy and able to work wonders than famous Greek and Russian Saints!

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Îngheţată olandeză?! [Dutch ice cream?!]

Dacă pe la Bacău circulă o maşină de îngheţată londoneză, în Bucureşti am prins în poză, deja de două ori, o maşină de îngheţată... olandeză – care îi  va atrage pe mulţi copii.

Nu ştiu încă ce gust are, dar sper că nu unul la fel de imposibil precum limba în care apare inscripţia Het Droomijsje, adică ‘visul de gheaţă’, potrivit Google translate.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (21)

** [1] ** [EN] Thanks to Google, many are those who land on MunteanUK looking for information about life in... England (rarely Scotland or the UK in general). [RO] Datorită lui Google, mulţi sunt aceia care aterizează pe  MunteanUK căutând informaţii despre viaţa în... Anglia (rar Scoţia sau UK în general).

** [2] ** [EN] What they find here is rather scarce and irrelevant, while many of my views are surely unpopular. [RO] Ceea ce găsesc aici este mai degrabă sporadic şi irelevant, în timp ce multe dintre părerile mele sunt sigur nepopulare.

** [3] ** [EN] In order to atone for creating false expectations, I selected these websites – click on the five figures on the left! [RO] Pentru a-mi ispăşi crearea de aşteptări false, am selectat aceste siteuri – click pe cele cinci cifre din stânga!

** [4] ** [EN] They answer to most questions on the ‘Romanians in the UK’ topic, with lots of honestly reported experiences. [RO] Ele răspund la cele mai multe întrebări pe subiectul ‘români în UK’, cu multe experienţe onest relatate.

** [5] ** [EN] The only warning I give is that the outlook on Great Britain is – take it both for the better or the worse of the meaning – very Romanian. [RO] Singurul avertisment pe care îl dau este că perspectiva asupra Marii Britanii este – luaţi-o deoportivă în sensul mai bun sau mai rău al înţelesului – foarte românească.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Novlimbă: pot oamenii să-şi ‘reîncarce’ bateriile şi să fie ‘deştepţi’ precum computerele? [Newspeak: can people ‘recharge’ their batteries and be ‘smart’ like computers?]

“Dacă nu am avea vicii, am fi nişte roboţi”, încuviinţa cineva vorba de duh a unui amic pe un oarecare blog – căruia nu aş avea de ce să-i fac reclamă.  

După o asemenea mostră de înţelepciune a vremurilor noastre, n-ar trebui să fie de mirare  ce venea scris în rândurile ulterioare. Bloggeru’ îşi cam mângâia cu vorbe dulci viciile (cafeaua, fumatul, dependenţa de net), ca pe nişte foarte dragi, nespus de paşnice şi complet nevinovate pisicuţe…

Cu toţii avem astfel de animale de companie, mult mai vinovate decât ne închipuim, dar n-aş vrea să intru acum în detalii despre vicii şi păcate. Mai ales că de dependenţa de net – mai puţin aceea de Facebook, ceea ce nu poate fi circumstanţă atenuantă :-) – sufăr şi eu.

Aş vrea numai să strâng puţin de buba acestor exprimări foarte curente în ultima vreme, care compară omul cu neînsufleţite creaţii de-ale sale.

S-a umplut lumea de exemple ale acestei orwelliene novlimbi (Newspeak). Ori că ne referim la română, ori la engleză (cele două limbi cu statut oficial egal pe MunteanUK :-), din ce în ce mai des observ cum măsura omenescului a devenit prestaţia unei maşinării.

Tot omul obosit vrea să ‘îşi reîncarce bateriile’, iar de se găseşte vreunul care îşi mai pune mintea la contribuţie – fără ca doar să regurgiteze ceva din informaţiile preasamblate şi preambalate cu care s-a îmbibat, inevitabil, din lumea din jur – se zice că este ‘deştept precum un computer’.

Iar despre un prichindel care era pe calea înfiripării unei culturi generale, deşi nu ajunseze nici măcar în clasa a patra, colegii mi-au spus că “el este Google-ul clasei”.

A crede că Google poate avea vreun soi de virtute în sine, pentru că ‘ştie’ multe,  a socoti că un computer, oricât de performant, este ‘deştept’ de unul singur îmi pare la fel de stupid precum a crede că un om poate trăi numai din ‘reîncărcări’ ca o maşinărie.

A compara omul cu aceste născociri neputincioase (de nu ar fi puse în funcţiune tot de voinţa omului şi de nu s-ar fi creat prin strădaniile sale, dar mai ales cu îngăduinţa Făcătorului tuturor celor văzute şi nevăzute) este lipsit de sens.

Fiecare om este infinit mai mult decât un robot şi ceea ce îl umanizează nu sunt viciile (ci dimpotrivă: răstignirea lor!), iar ceea ce ne încarcă nu sunt cele la care râvnesc cei mai mulţi dintre pământenii zilelor noastre…

…mai mult somn, mai multă şi mai bună mâncare şi băutură, mai mulţi bani, mai multă faimă, mai mulţi prieteni (pe Facebook?!), mai multe cărţi citite, mai multe filme văzute, mai multe călătorii, nenumărate tipuri de distracţii şi plăceri ori alte felurite ‘experienţe’ irelevante în veşnicie.

Orice baterie reîncărcabilă (acumulator) are un ciclu de viaţă, la capătul căruia nu mai este posibilă vreo reîncărcare. Nouă, tocmai când ni se opreşte maşinăria (trupul – singurul în ale cărui pofte şi în a cărui bunăstare am investit), ni se vădeşte omul din noi.

De-abia când bateriile (burdihanele, urechile nesătule, ochii mereu doritori să vădă, dar şi cotloanele cu gânduri şi amintiri din creier) se golesc definitiv, omul este liber să fie el însuşi.

Dar mulţi n-or mai putea să fie, nu pentru că ar exista ‘nefiinţa’ unde se duc morţii (cum pretinde altă odraslă a novlimbii), ci pentru că bateriile sufletului, cele cu care trecem dincolo de moarte, vor fi goale.

Mai toate dintre ‘hainele care îl fac pe om’ – după cum zice o proastă vorbă omenească mai veche de inventarea bateriilor, a roboţilor sau a computerelor – vor cădea atunci de pe noi ca frunzele uscate de pe arbori.

Despuiaţi de amăgitorul frunziş, cei acum mereu grijulii să nu ne lăsăm bateriile neîncărcate vom spune şi noi “mă tem, căci sunt gol”, precum odinioară Adam. Însă teama de atunci a celor trăitori în netemere de Dumnezeu în vremea acestei vieţi nu va mai fi de vreun folos.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]