[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (20) – Litter… ature?! / Liter… lături?!

[EN] Litter…ature?! Not really, as both books seemed interesting enough. [RO] Liter… lături?! Nu chiar, căci ambele cărţi păreau destul de interesante.

[EN] However, someone in Lewes (East Sussex) seemed to have had enough of them.  [RO] Totuşi, cineva din Lewes (East Sussex) parea să se fi săturat de ele.

[EN] As for the pun, here’s an anecdote that an English language tutor from the University of Sussex told me. [RO] Cât despre calambur, iată o mică anecdotă  pe care o profesoară de limba engleză de la University of Sussex mi-a spus-o.

[EN] A foreign student of hers thought that he was sending letters home...  care credea că trimite scrisori acasă… [RO] Un student străin de-al ei credea că trimite scrisori acasă…

[EN] ...while putting them not into Royal Mail post boxes, but into trash bins inscribed with the word LITTER. [RO] …în timp ce le punea nu în cutii poştale ale Royal Mail, ci în tomberoane înscrise cu cuvântul LITTER (gunoi).

[EN] The word looked like LETTER to him :-) [RO] Cuvântul părea LETTER (scrisoare)  pentru el :-)

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (5) – Sunday of Orthodoxy / Duminica Ortodoxiei

[EN] On the Sunday of Orthodoxy (spent at work – in the 12th day before closing this chapter of my life :-), I am posting other images that are speaking clearer than words. [RO] De Duminica Ortodoxiei (petrecută la muncă – în a 12-a zi înainte de a încheia acest capitol din viaţa mea :-), postez alte imagini care vorbesc mai clar decât cuvintele.
.

[EN] The 1st picture is the ‘bare’ altar of an Anglican church (in Lewes, East Sussex), while the 2nd shows the iconostasis of the Orthodox church in Edinburgh. [RO] În prima imagine este altarul ‘gol’ al unei biserici anglicane (în Lewes, East Sussex), iar a doua arată iconostasul din biserica ortodoxă din Edinburgh.
.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Worth trying in the UK / [RO] Merită încercat în UK (11)

[EN] As much as I disliked these sandwhiches, I’m recommending this vegetarian buger that I ate in Lewes [RO] Pe cât de mult nu mi-au plăcut aceste sandvişuri, pe atât recomand acest burger vegetal pe care l-am mâncat în Lewes.

[EN] The picture says it all, doesn’t it? It looks almost like a real (fatty & unhealthy) one, but it’s entirely made of vegetables. [RO] Fotografia spune totul, nu-i aşa? Arată aproape ca unul real (gras şi nesănătos), dar este făcut în întregime din legume.

[EN] This is, maybe, one of the most decent fasting food (or vegetarian) choices I found in the UK. [RO] Aceasta este, poate, una dintre cele mai decente alegeri de mâncare de post (sau vegetariană) pe care le-am găsit în UK.

[EN] I’m not refering to its (more than reasonably) good taste, but to the fact it appears to satisfy one’s hunger. [RO] Nu mă refer la (mai mult decât rezonabilul) gust bun, ci la faptul că pare să potolească foamea.

[EN] And I should add that it’s something warm, and cheaper than other choices. [RO] Şi ar trebui să adaug că este ceva cald şi mai ieftin decât alte alegeri.

[EN] As long as even little Lewes had one, I hardly imagine a British little town not having such a little fast food outlet, most often Turkish :-) [RO] Câtă vreme şi micul Lewes avea unul, cu greu îmi imaginez un orăşel britanic să nu aibă o astfel de prăvălie fast food, cel mai adesea turcească :-)

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Urme româneşti pe cuprinsul UK (2) [Romanian traces throughout the UK]

La o primă vedere, mâzgăleala din imagine (click pe ea sau aici!) – din cartea de oaspeţi a bisericii anglicane Thomas à Becket din Lewes, folosită şi de comunitatea ortodoxă din acea parte a East Sussex-ului – s-ar vrea o transcriere a pronunţiei în limba engleză (dar tot în alfabetul românesc) a numelui România…

…sau este pur şi simplu o băşcălie românească adusă şi pe tărâm britanic? Ori cumva respectivul chiar nu ştie cum să scrie numele ţării?!

Sau – ar putea zice unii cititori – “Eşti tu (adică eu) un mare cârcotaş, ce mare subiect de postat pe blog ţi-ai găsit cu chestia asta? Te apucă şi pe tine mândria naţională?”

Ceea ce vreau să spun este că rămâne o absurditate a avea pretenţia de la britanici să ştie măcar care este capitala României, atât vreme cât ai noştri conaţionali, ori că o fac la mişto, ori că într-adevăr habar n-au – se apucă să stâlcească numele ţării pe unde îl scriu.

Este pur şi simplu o ipocrizie tipic românească (mai ales că din aceea britanică cred că am oferit destule exemple pe blogul acesta) a crede că străinii ne văd mai răi decât suntem, pentru că aşa sunt ei: încrezuţi, autosuficienţi, veninoşi, plini de prejudecăţi, inculţi, etc.

Din nefericire, străinii ne văd exact aşa cum ne arătăm noi... Nu vreau să zic că ne-or vedea neapărat cum suntem (asta-i o lungă poveste şi numai Dumnezeu ne ştie cu adevărat!), ci ne percep exact cum reuşim să ne construim imaginea – care începe chiar şi de la aceste aspecte aparent nesemnificative, de la cum îşi scriu românii numele ţării prin cărţile de oaspeţi, în diferite locuri pe unde ajung.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (5)

[EN] On the eve of this blog’s anniversary (tomorrow, on January 15th, MunteanUK is one year old :-), I’m posting a few pictures of a provincial (but with a glorious history) town in East Sussex. [RO] În ajunul aniversării acestui blog (mâine, pe 15 ianuarie, MunteanUK face un an :-), postez câteva poze ale unui oraş provincial (dar cu o istorie glorioasă) din East Sussex.

[EN] I liked these cute UK houses the moment I saw them, just because they looked so different from all the places I had been to before. [RO] Mi-au plăcut aceste drăguţe case din UK de când le-am văzut, doar pentru că mi-au părut aşa de diferite de toate locurile prin care fusesem înainte.

[EN] “Its no big deal, why would you call some houses ‘wonders’?,” many people could say... I’m not saying that they are architectonic masterpieces, but I liked the feeling of comfort they induced when walking past them. [RO] “Nu-i mare lucru, de ce le-ai spune ‘minunăţii’ unor case?”, ar putea să întrebe unii oameni. Nu zic că sunt capodopere arhitecturale, dar mi-a plăcut sentimentul de confort indus când te plimbai pe lângă ele.

[EN] The pictures in this fifth episode were taken in… [RO] Fotografiile din acest al cincilea episod au fost făcute în... – Lewes, East Sussex.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ortodoxia în East Sussex (4) [Orthodoxy in East Sussex]

Cât de repede (cam în 15 minute) se poate schimba chipul unui sălaş de-al anglicanilor într-o biserică ortodoxă, m-am lămurit în Lewes...

...un orăşel tipic englezesc (o postare despre localitatea aceasta– aici), situat la vreo 16 km nord-est de Brighton, cu numai 16,000 de locuitori.

În biserica Thomas à Becket – pe care credincioşii anglicani nu o ocolesc defel şi unde poate că s-ar potrivi mai puţin eticheta de secularism, din păcate valabilă în atâtea alte locuri în UK – reuşesc să se închine lui Hristos şi câteva zeci de ortodocşi.

Dar nu doar obiectele de cult ar putea crea vreo diferenţă, fără să existe o mică parohie ortodoxă (circa vreo 20 de oameni în consiliul parohial, vreo 25-30 alţii care vin la biserică regulat şi poate tot atâţia care vin sporadic), care reuşeşte să aibă parte de o Sfântă Liturghie măcar 2-3 duminici pe lună.

În prima miercuri din Postul Mare, am luat parte la o minunată seară dedicată Canonul Mare al lui Andrei Criteanul şi Rugăciunii Sf. Efrem Sirul.

Cârcotaşii ar putea găsi noduri în papură, căci negreşit totul a fost mai scurt şi “nu chiar la noi”, mai ales nu ca în locul în care mi-e drag să mă întorc (dar nu ştiu dacă e cuviincios să-i fac reclamă pe blog).

În orice caz, păcătosul de mine dau mărturie nu numai că era vorba într-adevăr de fraţi ortodocşi, care ţin de Exarhatul pentru Parohii de Tradiţie Rusească din Europa de Vest al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol), dar şi că preotul s-a străduit să citească toate rugăciunile cu atâta luare-aminte, suficient ca să mai îmi adauge un motiv să mă simt acasă în UK.

Căci, chiar dacă sunt şi nenumărate alte motive lumeşti pentru care mă simt atât de acasă în ţara aceasta, aceasta se datorează întâi şi întâi faptului că există viaţă ortodoxă pe aici.

Ba chiar – şi asta numai Dumnezeu ştie cum de se poate întâmpla, poate tocmai pentru a da de ruşine avântul atâtor ecumenişti – tot mai mulţi oameni (nu neapărat numeric, ci mă refer la multe locuri din UK, cu multe şi diferite istorii de viaţă, de la anglicanism, până la ateism) Îl găsesc pe Hristos acolo unde se află cu adevărat, în Biserica Ortodoxă.

Poate m-am simţit acasă şi pentru că avusesem a doua oară ocazia să aud slujind şi să vorbesc cu acelaşi preot ortodox din UK care se întâmplă să fie chiar englez, pe când majoritatea preoţilor din UK provin din ţări majoritar ortodoxe.

Slujitorul Domnului are un job part-time pentru a se întreţine, dar mulţumeşte bunăvoinţei fraţilor anglicani că are unde. Iar fraţi îi sunt, pentru că toţi suntem oameni făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar nu pentru că i-ar recunoaşte cumva fraţi în credinţă – mare rătăcire ecumenismul ăsta!

În privinţa altor motive pentru care mă simt acasă în UK, cu voia Domnului voi mai tot scrie pe blog sau ele reies deja din tot ce am scris.

Este minunat într-o ţară unde parcă nu se vorbeşte aşa de urât pe străzi şi nu se circulă atât de haotic precum la Bucureşti, nu ţipă oamenii unii la alţii, nu se sună din claxoane de plictiseală sau pentru intimidarea celor cu lămâie galbenă în parbriz, nu se dă buzna peste rând (dacă o face cineva, de regulă nu este vorba de britanici de baştină), ba nici nu ai de ce să-ţi lustruieşti pantofii în fiecare zi, nici când plouă…

Dincolo de acestea, important este că, în această postare, am menţionat motivul esenţial pentru care “da, mi-ar plăcea să trăiesc aici”. Dar să las în voia Domnului ce şi cum va fi, căci nu întotdeauna este important în viaţă doar ceea ce ne-ar plăcea…

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (1) [Women in the UK]

Una dintre prejudecăţile cu care se urcă în avion multă lume care pleacă înspre UK este aceea că femeile de acolo sunt: 1) urâte şi/sau grase + 2) uşoare. Pe cea de-a doua ipoteză nu am de gând să o "verific" amănunţit, însă cred că sunt pe cale să renunţ la orice idei preconcepute (şi culmea, formate citind zi de zi ediţiile online ale câtorva ziare britanice!) în privinţa celei dintâi, după numai câteva zile.

Certitudini. 1) Femeile britanice sunt mult mai frumoase decât cele din sudul Europei (refuz să dau nume de ţări) + 2) Procentul de grase şi graşi pe străzile din Brighton nu pare mai mare ca în România decât, poate, cu vreo 3-5 la sută din totalul trecătorilor.

Ipoteză de lucru. Luna trecută, un jurnalist britanic (Ted Safran) a stârnit furia multor conaţionale criticate că nu se prea îngrijesc de la o vârstă încolo, ba că nici nu îşi educă fiicele în acest sens. El comenta paradoxul că, până la 20 de ani, între britanice găseşti unele dintre cele mai frumoase femei din lume, în timp ce, după 30 – multe dintre cele mai urâte. Este o ipoteză interesantă, înclin să subscriu la ea, dar e prea devreme pentru opinii ferme.

Marea problemă este că, într-o societate atât de secularizată precum cea britanică, frumuseţea e aproape exclusiv o marfă şi nu ştiu câtă lume mai poate fi uimită de frumuseţea unor chipuri absolut obişnuite (vezi această imagine a unei drăguţe adolescente din Lewes) şi de discuţia simplă pe care o poţi avea cu o fată, fără să te gândeşti la ceea ce “experţi” peste “experţi” ne mint că e “firesc” ca toată lumea (şi cu precădere bărbaţii) să se gândească non stop.

Pentru cine caută detalii picante, n-are nevoie de blogul meu. Pentru cine vrea confirmarea că în UK există multă frumuseţe naturală şi politeţe (da, vânzătoarele de toate vârstele parcă zâmbesc mai mult decât în România!) – sper să mai am ce povesti.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]