Ce face Fundaţia ‘Sf. Sava de la Buzău’ [What ‘St. Sava from Buzău’ Foundation does]

Cu ce anume se ocupă Fundaţia pentru Copii şi Vârstnici ‘Sf.Sava de la Buzău’ (sigla – poza 1)? Mă tot întreabă lumea de când am un onorant, dar prea puţin meritat... rol de reprezentare a ei.

Începând din această vară, un răspuns bine documentat oferă acest raport sintetizat de către Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC).

De la pagina 215 încolo sunt descrise activităţile desfăşurate sub ocrotirea Sf. Mucenic Sava de la Buzău. Multe ar fi de povestit, dar voi încerca şi eu să enumăr doar nişte activităţi-cheie.

Cel mai adecvat îmi pare a răspunde la întrebare prin cât mai puţine rânduri însoţite de imagini – sperând că acestea din urmă ar putea vorbi mai limpede decât cuvintele.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

Iată câte ceva din ceea face Fundaţia (aici: un rezumat a peste două decenii de activitate), de fapt Dumnezeu, prin mâinile şi inimile deschise şi gândurile bune ale voluntarilor:

* ajută zeci de copii din familii defavorizate (printr-o masă caldă, rechizite şi sprijin la efectuarea temelor) să poată merge în continuare la şcoală prin centrele sale de tip after school din municipiul Buzău şi din Bisoca (jud. BZ).

* oferă adăpost, hrăneşte şi consiliază (psihologic, religios, juridic) victime ale violenţei în familie, având un centru de urgenţă (poza 3) la sediul din Buzău (pozele 2 şi 4).

* îngrijeşte persoane vârstnice în trei aşezăminte din localităţi rurale aflate pe cuprinsul judeţului Buzău (BZ): Năieni, Câmpeni (poza 7) şi Ulmeni.

* dă prilejul unor copii fără posibilităţi să petreacă o săptămână de vacanţă la munte, în taberele de la Bisoca (pozele 5 şi 6), respectiv în Delta Dunării, la Maliuc (TL).

* construieşte un sat (Savaliada) unde persoane dezavantajate de toate vârstele să poată trăi o viaţă demnă, să aibă un adăpost, să desfăşoare o activitate (precum la Năieni – poza 9 sau la Ulmeni – poza 13) şi să socializeze.

* îşi asigură o bună parte din alimentele necesare aşezămintelor prin grădini de legume şi ferme zootehnice (Câmpeni şi Ulmeni) şi o stână (în apropiere de Năieni); acelaşi lucru se va întâmpla şi la Savaliadă, unde a fost deja amenajată o seră (poza 10).

* cinsteşte memoria sfinţilor români (inclusiv cei trecuţi prin închisorile comuniste – poza 11) şi a altor sfinţi foarte iubiţi între români (mai ales din Grecia şi Rusia) pictaţi în paraclisele şi sălile de masă din toate aşezămintele.

* primeşte tineri la o tabără de sculptură şi pictură la Câmpeni (poza 12 – paraclisul este în curs de pictare).

* găzduieşte (şi susţine prin donaţii de carte şi activităţi comune) o Bibliotecă de Carte Religioasă (care poartă numele Episcopului cărturar Dionisie Romano), filială a Bibliotecii Judeţene Buzău.

* organizează seri de discuţii, la ceainăria de la sediul din Buzău (poza 14) care propun publicului de toate vârstele alte teme despre cele ce contează cu adevărat (exemple: aici, aici, aici sau aici), nu trivialităţile la care suntem expuşi prin mass media.

* asigură posibilitatea dobândirii de către orfani sau tineri din familii sărace unei calificări profesionale: tâmplărie, croitorie (poza 15 – la sediul din Buzău), legumicultură şi creşterea animalelor.

* a început fiecare proiect cu un lăcaş de cult (biserică sau paraclis: Ulmeni – poza 16; Savaliada – poza 8), apoi a construit edificiul cu destinaţie socială din jurul său, căci totul se pune pe temelia credinţei ortodoxe în Mântuitorul Iisus Hristos.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

Pe cei cărora le dă Domnul gândul bun de a ne ajuta cu ceva (orice sugestie, reclamă între prieteni, vreo mică sumă sau altceva de donat, câteva ore/zile de activitate ca voluntar etc) îi invităm să ne contacteze:

Fundaţia pentru Copii şi Vârstnici 

“Sfântul Sava de la Buzău”

Buzău, Str. Bistriţei nr. 19

http://www.sfsavabz.ro/

sfsavabz@yahoo.com

dlbogdanmunteanu@yahoo.com

Tel/Fax: 0238 710 349;

Cod fiscal 5681027

Conturi la B.R.D. Sucursala Buzău (Adresa SWIFT: BRDEROBU)

RON – RO10 BRDE 100S V439 5201 1000

EUR – RO45 BRDE 100S V439 5228 1000

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (11)

[EN] “Hey, man, where did you buy that child from?” In regard to these pics taken a few days ago in Bucharest, it’s but an imaginary question, of course…

[RO] “Hei, omule, de unde ai cumpărat acel copil?” În ce priveşte aceste imagini făcute acum câteva zile în Bucureşti, este doar o întrebare imaginară, desigur...

[EN] However, many treat children (either born or unborn) as… sale and shopping items. Sad stories from contemporary Romania: here, here and here.

[RO] Totuşi, mulţi tratează copiii (fie născuţi sau nenăscuţi) drept… articole de vândut şi cumpărat. Poveşti triste din România contemporană: aici, aici şi aici.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (40) – A mild winter / O iarnă blândă

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

The end of toys?! [Sfârşitul jucăriilor?!]

Among so many ‘blessings’ of contemporary civilisation, one is the steady suprimation of the beautiful toys of yore.

Children are pushed into a forever incomplete growth, and the toys they wish for are but soulless consumer goods.

They are not the little treasures they once were, cherished along the years and passed on to younger siblings or to grandchildren.

On the one hand, the replacement of healthy toys made of wood or clay with plastic versions (often but not exclusively ‘made in China’), has been taken place for decades.

Who remembers the lovely Matchbox little diecast vehicles ‘made in England’, now found only on eBay, in toy museums or in rare personal collections?

On the other hand, there’s an accelerated process of removing toys altogether from childhood and replacing them with all sorts of gadgets and video games.

Instead of simple instruments for stirring creativity and fostering intelligence, children are taught to yearn for objects that rush them into a false adulthood.

Most fashionable toys of today are devices that need electricity to work. Unplug them, and they’re a bunch of useless electronic junk!

A child can rarely break such gadgets and repair them. All that the brat can to is to cry and drive the parents mad, so that they buy another device of a newer generation.

They also run on softwares that impose prefabricated universes on children and impede their creative thinking.

Inventing new games and putting imagination at work are no longer at hand, as children are mesmerized with gadgets that apparently do everything by themselves.

It’s good to know that at least Lego is not doing too bad… But can the family owned company from Denmark reverse the tide that is taking toys out of childhood?

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (39) – Dog and child / Câine şi copil

[EN] Teach a dog not to bite, to be nice to children and how to wear sunglasses… [RO] Învaţă un câine să nu muşte, să fie drăguţ cu copiii şi cum să poarte ochelari de soare…

[EN] …and get easy money from their thrilled parents! [RO] …şi fă uşor bani de la părinţii lor încântaţi! 

[EN] Pics taken in the ‘European capital of begging’ – Brussels. [RO] Poze făcute în ‘capitala europeană a cerşetoriei’ – Bruxelles.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Confortabil, dar trist… [Comfortable, but sad…]

Scurmă printre tomberoane ori stau cu dinţii la stele, când nici gunoaiele nu le sunt pe aproape, îşi menţin silueta de teama hingherilor, fac baie numai când plouă, se încălzesc sub motoarele maşinilor recent parcate…

Mai primesc mângâieri şi smotoceli tandre de la unii copii, iar de la alţii – bâte, pietre, sticle, ba chiar petarde în urechi. Uneori, înfulecă pe săturate câte o porţie de mâncare de la cuţofili de toate vârstele. Alteori, sunt vedete de jurnal TV.

Apar în prime time, dar numai din întâmplare. Când se vorbeşte de muşcăcioşi feroce, mai mereu apar în cadru felurite potăi blajine… Se mai supără câte-un primar infectat cu electoralită, dar, altfel, sunt în voia lor şi, poate, fericiţi.

Detestaţi sincer de o majoritate mută, însă iubiţi ipocrit de o minoritate foarte vocală. Aşa sunt majoritatea patrupedelor vagaboante din România sau din lumea largă. Adesea mai preţuiţi şi mai liberi decât un om fără adăpost.

Ei sunt cei mai de jos, scursurile căţelărimii. Mai bine poziţionaţi în societatea câinească sunt cei care au stâpâni. Or duce-o mai bine sau mai rău, dar sunt ai cuiva. La vârful piramidei speciei se află privilegiaţii, precum cel din imagini (fotografiat în Franţa :-).

Oare pentru că ar fi un specimen de elită, care să ateste teoriile de sorginte darwinistă sau pentru că ar fi crescut într-o haită meritocratică îl găsim cocoţat acolo unde nici miliarde de prieteni bipezi de-ai săi nu-şi permit să viseze?!

Iată-l la volanul unei Toyota. Şi nu orice Toyota, ci una D-CAT – indicativ pe care l-am putea traduce, şugubăţ, printr-o referire la faptul că este deţinută de vreo ‘pisi’ :-) Care stăpână, după câte se părea, şi-a lăsat ghemotocul lăţos foarte comod, dar... trist.

Viaţă de câine. De ce el şi nu altul? Poate că Bubico din imagine ar fi lăsat cu drag scaunul Toyotei, pentru a fugări vreo mâţă, şi ar fi renunţat la programarea la coaforul canin, pentru pentru a se bălăci într-o baltă.

Tot astfel, “De ce nu şi eu?”, se întreabă omul, dar din cealaltă perspectivă – atunci când tânjeşte la un fotoliu călduţ, cât mai confortabil, mai plăcut, mai sus pus şi generator de cât mai multă invidie în jur.

Să nu mai tragă din greu, ca un câine – iată visul omenirii contemporane! Să scape de greu, pentru mai uşor. Facilul şi confortabilul este binele suprem, iar tot ceea ce se dobândeşte cu greu este desfiinţat ca o iluzie care nu merită efortul depus.

Toate privilegiile costă multă libertate şi, negreşit, dincolo de zâmbetele şlefuite de machiaj în reviste, ele sunt o sursă de tristeţe. Una câte una, înlesnirile progresului se prind ca lipitorile de noi şi ne storc de cele autentic omeneşti din noi.

În sine, nu-i nimic rău să visezi la mai bine, numai că, în lumea de azi (care adesea “zice răului bine şi binelui rău”), mai binele este duşman de moarte al binelui. Nimeni n-a murit de rău sau de bine, dar mulţi gustă prematur moartea în goana după foarte bine, mult mai bine, cel mai bine… 

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (37) – A quote on happiness / Un citat despre fericire

[EN] The meaning of life lies not in hedonism, going shopping, political utopias, nor in intellectual or material wealth – irrespective of how many think otherwise. [RO] Sensul vieţii nu stă în hedonism, mersul la cumpărături, utopii politice, nici în bogăţie intelectuală sau materială – indiferent câţi ori gândi contrar.

[EN] Even the child John Lennon seemed to share such healthy outlook on life – he knew what truly matters. [RO] Până şi copilul John Lennon părea să împărtăşească o astfel de perspectivă sănătoasă asupra vieţii – ştia ce contează cu adevărat.

[EN] I may not be a fan of The Beatles, nor find Lennon to be a model, but I admire any words of wit of his: [RO] N-oi fi fan eu al The Beatles, nici nu l-oi găsi pe Lennon a fi un model, dar admir orice vorbe de duh ale sale:

[EN] “When I was 5 years old, my mother always told me that happiness was the key to life. [RO] “Când aveam 5 ani, mama îmi spunea mereu că fericirea este cheia vieţii.

[EN] When I went to school, they asked me what I wanted to be when I grew up. [RO] Când m-am dus la şcoală, m-au întrebat ce voiam să mă fac când cresc mare.

[EN] I wrote down ‘happy’. They told me that I didn’t understand the assignment, and I told them they didn’t understand life.” [RO] Am scris ‘fericit’. Ei mi-au spus că nu am înţeles cerinţa, iar eu le-am spus că ei nu înţeleg viaţa”.

[EN] It’s so sad that people like Lennon and countless others haven’t ever found out what happiness is and where it can be found… [RO] Este atât de trist că oameni precum Lennon şi nenumăraţi alţii nu au aflat vreodată ce este fericirea şi nici unde poate fi găsită...

[EN] Sadder still, very few are even those baptised in the name of the Holy Trinity who find the answer before death. [RO] Mai trist, foarte puţini sunt chiar cei botezaţi în numele Sfintei Treimi care găsesc răspunsul înainte de moarte.

[EN] When people realize it, it’s too late to do anything about attaining genuine happiness, in Risen Christ. [RO] Când oamenii îşi dau seama de aceasta, este prea târziu să mai facă ceva pentru atinge fericirea veritabilă, în Hristos Cel Înviat.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (33) – Tasteless fruits / Fructe fără gust

[EN] As perfectly rounded as wax fruits, but often tasting like moist cardboard. [RO] La fel de perfect rotunjite precum fructele de ceară, dar adesea având gust de carton umed.

[EN] Strawberries, kiwis and grapes... all with the same imprecise taste. [RO] Căpşuni, kiwi şi struguri... toate cu acelaşi gust imprecis.

[EN] Appealing colours, absent flavours, disappointing tastes. [RO] Culori atrăgătoare, arome absente, gusturi dezamăgitoare.

[EN] The same industrial fruits in London, as in Washington DC, Paris or Istanbul... [RO] Aceleaşi fructe industriale la Londra, precum în Washington DC , Paris sau Istanbul...

[EN] (A pleasant exception – the fruits I ate in Portugal’s capital, Lisbon.) [RO] (O plăcută excepţie – fructele pe care le-am mâncat în capitala Portugaliei, Lisabona.)

[EN] No wonder that today’s children don’t like fruits. [RO] Nu-i de mirare că nu le plac fructele copiilor de azi.

[EN] They are more likely to see cloned mamouths in their lifetime than the good fruits of yore. [RO] Mai probabil vor vedea mamuţi clonaţi în timpul vieţii lor decât fructele bune de odinioară.

[EN] Not knowing what they are missing, they may be happy to live in these progressive times. [RO] Neştiind ce pired, or fi fericiţi că trăiesc în aceste vremuri progresiste.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (35) [Things like these, only at the Brits]

Cică “hrănirea porumbeilor nu este permisă”, avertiza un sobru panou din Kensington Gardens (Londra), unul dintre cele opt parcuri administrate de Royal Parks.

Ba mai şi avertiza că vandalizarea panoului este un delict...

Dar porumbeii nu arătau deloc flămânzi, iar copii (sau părinţi) sancţionaţi pentru încălcarea interdicţiei nu am văzut.

Nu că n-or fi fost, căci ori este posibil în Statul dădacă.

Royal Parks merită toată lauda pentru îngrijirea parcurilor, dar interacţiunea copil-porumbel parcă este o ultimă fărâmă de firesc în lumea noastră artificială.

Şi sunt tot mai puţini copiii ce lasă jocurile video pentru parcuri...

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Îngheţată olandeză?! [Dutch ice cream?!]

Dacă pe la Bacău circulă o maşină de îngheţată londoneză, în Bucureşti am prins în poză, deja de două ori, o maşină de îngheţată... olandeză – care îi  va atrage pe mulţi copii.

Nu ştiu încă ce gust are, dar sper că nu unul la fel de imposibil precum limba în care apare inscripţia Het Droomijsje, adică ‘visul de gheaţă’, potrivit Google translate.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

The Holy Fire [Sfânta Lumină]

The orthodox around the world have just celebrated Pascha again, offering to millions of fellow irreligious citizens (either baptised or not) a longer weekend, suitable for binge drinking, partying and senseless amusement.

What spiritual significance?! To most people, Pascha means no more than a suplimentary day off, thus an opportunity to ‘feel good’ like any other. Or, maybe, not to feel so good at all…

The happy few took off to various exotic holiday destinations, while many had to endure depressive family reunions, as fewer and fewer families these days are ‘little churches’ – as they should be, according to Orthodox teachings.

Instead of experiencing the joy and meaningfulness of life brought by Christ within their families, children only learn that life is all about drinking, eating and having fun.

The ‘Easter Bunny’ part may have been enjoyable, for the few children whose parents afford presents. The rest must have been a relatively unpleasant experience consisting in watching how adults ‘have fun’ – chatting senselessly between meal courses, ‘relaxing’ between a glass of drink and a cigarette…

Forced by tradition and by a rainy weekend, families stayed together, but rare where those were a genuine togetherness existed. Without being together in Christ, the reunion of empty hearts around tables full of delicacies can be but burdensome.

Instead of the Lord, most families shared their intimacy with ‘lord-television-set’, cursing the rain, although it was a real bliss for the thirsty soil that bears us all and of which we expect food.

Among the insipid ‘Happy Easter’ messages, televisions may have inserted pale references to a politically correct Christ, air some tear-jerking reportages, whilst most of the time they probably offered the usual tasteless entertainment.

That was Easter for many… While in churches was the real Pascha, and especially in Jerusalem, where God’s Holy Light appeared again on Holy Saturday.

Every now and then – and especially during each Great Lent – ‘wise’ people thirsty of Andy Warhol kind of ‘fame’ attempt to bury Christianity with their ‘scientific’ discoveries.

Over and over again, their wisdom is humbled by the fact that Christ is Risen, and one piece of evidence in support of this ‘mad claim’ that couldn’t be disapproved for two millennia is the fact that the Lord’s Holy Fire descends from heavens every year, only for the Orthodox Pascha.

Unlike doubtful ‘apparitions’ at various papist shrines and in spite of being subjected to criticism, this miracle has been attested, year after year, for the last 900 years – read more about it: here, here, here, here, and here.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]