Showing posts with label Australia. Show all posts
Showing posts with label Australia. Show all posts

Sunday, 23 September 2012

Chestii d-astea, numai la britanici (37) [Things like these, only at the Brits]

Pentru o liră (£ 1), dintr-unele toalete publice din UK (la Londra, acum s-of fi răspândit) puteai cumpăra astfel de periuţe de dinţi, nu tocmai comestibile, dar cu siguranţă... mestecabile.

Pusă într-o biluţă de plastic, o gumă de mestecat în formă de periuţă cu mâner (Fuzzy Brush) îţi promite curăţarea dinţilor şi împrospătarea respiraţiei.


 
Interesanta idee s-a născut în Ţările de Jos (la Amsterdam), a călătorit prin Australia, dar avea să devină o afacere de succes în... Anglia. 

În 2008, cică fuseseră deja vândute 70 de milioane de bucăţi, mai ales în UK, SUA, Canada, America de Sud, Asia etc... Oare se vinde şi prin România?!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Thursday, 12 July 2012

Înfruntând canicula… [Facing the heat…]

Unii ar prefera o bere australiană sau orice bere (într-un tren din UK, precum în poza de aici – deşi nu era caniculă :-)...

Alţii aşa-zisa bere de ghimbir’, care este tot un suc carbonat (inventat în SUA)...

Sau un suc cu bucăţele de aloe şi piersică produs în Arabia Saudită (cumpărat de aici)...

O cutiuţă nu prea atrăgătoare de îngheţată comunistă nu prea dulce (la Shanghai)...

Un suc de rodii proaspăt stors, cam înecăcios faţă de cel cu chimicale care imită aşa-numitul fruct al pasiunii (la Istanbul)...

O bucăţică, prea mică pentru cât de scumpă (la € 1), de nucă de cocos (pe străzile Romei)...

Bune toate, dar eu aş zice că un suc de guava (produs de o firmă din India, probabil în Ţările de Jos) merge cel mai bine...

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Thursday, 5 April 2012

Femeile în UK (25) [Women in the UK]

La imaginea proastă a britanicelor s-a nimerit de mai multe ori să mă refer, deşi scopul declarat al serialului acesta era să pun în evidenţă lucrurile bune (câteva doar: aici, aici, aici sau aici), nu pe cele rele.

În acord cu schimbarea de politică editorială pe care o anticipam acum ceva vreme – de a face din MunteanUK mai degrabă un fotoblog – se vrea a fi şi postarea de faţă: să postez două imagini fără prea multe comentarii (de m-oi putea abţine :-)

O adolescentă cântă pe stradă (parcă amicele ei doar se amuzau, fără să fie şi ele mici artiste), pentru un bănuţ cinstit, într-o ţară unde aceast hobby rămâne hobby, adică o ocupaţie temporară, privită ca una pe deplin respectabilă.

Nu este asociată cu cerşetoria, precum în alte ţări, mai de prin părţile răsăritene ale UE. Decât atunci când, din păcate, anumiţi est-europeni vin să transforme acest obicei onorabil într-o agasantă modalitate de a-şi câştiga existenţa.

Ca simplu hobby, este vorba de easy money (bani uşor obţinuţi), căci trebuie să fie uşor şi plăcut să câştigi ceva de pe urma unui talent de la Dumnezeu. Pentru rezultate mai mari decât aplauze şi bănuţi pe stradă, probabil că trebuie mai multă muncă.

Nu ar trebui să conteze cât de mult poţi câştiga; mai importante sunt experienţa, depăşirea tracului, interacţiunea cu publicul… Din cealaltă perspectivă, a cerşetorilor, ştim bine că doar banii contează, nu şi calitatea interpretării.

Ceea ce nu înseamnă că trebuie să fi neapărat cerşetor pentru a ajunge la acoperirea unor cheltuieli sau să faci economii, îmi spunea cineva care a practicat aşa ceva într-o metropolă din Australia, în timp ce urma o facultate de drept.

Toată aprecierea pentru acest tip de ocupaţie (street busking) şi pentru feţele normale ale tinerelor din poze, dar în spatele lor se vede alt tip de imagine, a femeii-obiect, femeia-zeiţă a erei noastre consumiste. Că aşa-i în viaţă, unii cu munca, alţii cu succesul…

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Friday, 6 January 2012

Femeile în UK (24) [Women in the UK]

Nu se îmbracă (sau ar fi trebuit să spun dezgolesc?! – că aceasta se petrece cu atâtea alte fete, inclusiv în România) pentru a atrage atenţia unor amorezi, fie ei şi unii pasageri.

Nici nu se vopsesc sau poartă bijuterii (sau poate nu e un nume potrivit pentru chestiile acelea?!) care să aibă, măcar la o primă vedere, vreun efect de înfrumuseţare.

De fapt, parcă scopul ar fi cu totul altul – să scandalizeze. Numai că efectul nu se mai produce în UK, unde aproape nimeni nu se mai miră de ciudăţenii, nu mai întoarce capul, nu mai strâmbă din nas, darămite să şuşotească ceva.

Că o fi un soi de politeţe (British Civility) a celor care îşi văd de treaba lor (mind their own business) sau o atotcuprinzătoare diferenţă – nu ştiu. Dar aş fi curios să aflu :-)

Este imposibil să nu remarci cât de indiferentă rămâne lumea pe străzi la mesajele vizuale pe care vor să le transmită unele adolescente din UK, care n-ar avea nicio şansă de a rămâne neremarcate în România.

De la un Uite-o şi p-aia...” până la “Vai, tinerii din ziua de azi…” ori “Aşa ceva, pe vremea mea…”, fluierături, priviri încruntate sau zeci de capete întoarse, efectul ar fi garantat la noi.

O veritabilă atragere a atenţiei s-ar produce în România, faţă de Marea Britanie, însă tot nu ar însemna ceva care să merite efortul celor care or fi investit timp, bani, răbdare etc în a-şi modifica înfăţişarea în felul respectiv.

Mă rog, poate unii (unele) poate chiar aceasta vor să primească – aversiune – şi să consume drept hrană a sentimentului da, chiar sunt altfel, am ceva de spus” toate privirile şi gesturile dezaprobatoare primite când ies în lume.

Din păcate, aproape nimeni şi aproape niciodată nu stă de vorbă cu ciudaţii, pentru a afla dacă au ceva de spus, cum or crede mulţi despre ei înşişi. Înfăţişarea este al lor Speakers’ Corner.

De câteva ori – din curiozitate tipic românească, jurnalistică sau pur şi simplu ca defect personal – m-am angajat în câte o mică pălăvrăgeală (chat) cu astfel de personaje.

De fiecare dată am înţeles că, dincolo de înfăţişarea scandaloasă, persoanele respective voiau să transmită ceva, căutau ceva, deşi nu ştiau ce anume. Şi ciudăţenia aspectului exterior nu este neapărat un semn de instabilitate psihică sau devianţă socială, cum adesea socotim.

Ba dimpotrivă. De mai multe ori am văzut tinere cu aparenţă de fete respectabile moarte de bete sau care te lăsau mut de cât de inteligente :-) erau. În acelaşi timp, cu astfel de ciudate, parcă aveai ce vorbi.

Iar gheaţa se sparge simplu. În loc de o grimasă (care uneori îţi vine involuntar), pune-ţi pe faţă un zâmbet (numai la filmări cu încetinitorul se pot face diferenţieri între zâmbetele sincere şi cele forţate!) şi spune ceva de genul:

Ce culoare [ori altă chestie] interesantă!”, sau “Cum ţi-ai făcut părul aşa?”, sau “Ce vrea să reprezinte…?” sau “Împotriva a ce protestezi?”.

Aproape sigur şi aproape mereu vei avea parte de răspunsuri. În primul rând, chipul aparent fioros (din cauza decoraţiunilor bizare) din faţa ta se va însenina, uimit de întrebare şi de faptul că cineva chiar vrea să audă mesajul pe care – repet! – nici persoana respectivă nu-l ştie, nu şi l-a structurat încă în minte.

Pare jalnic ca, în lumea civilizată în care pretindem că trăim, să ai ceva de zis prin culori fistichii în păr ori prin nu doar unul (ci 3-4-5-etc) belciuge în nas, buze, urechi, sprâncene… Adică într-o manieră de comunicare specifică mai degrabă aborigenilor din Australia.

Este încă şi mai dureros că mulţi dintre semenii noştri au nevoi de astfel de caraghioase abţibilduri în a se adresa lumii din jur şi sigur nu ştiu de minunea “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”.

Totuşi, poate tocmai ei sunt leproşii cu care ar sta astăzi la masă Mântuitorul (nemascat, nedeghizat, la a Sa Epifanie). Sunt cei care poartă o autoindusă lepră, pe care nimeni nu le-o va da jos cu forţa sau cu predici, ci, poate, cu zâmbete şi curiozitatea de a-i întreba “ce vrei să zici?”.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Monday, 4 July 2011

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (9)


[EN] After the Great Depression (1929-1933), the world would never be the same – in less than a decade, World War Two (WWII) erupted. [RO] După Marea Depresiune (1929 -1933), lumea nu avea să mai fie niciodată aceeaşi – în mai puţin de o decadă, a izbucnit Al Doilea Război Mondial (WWII).

[EN] A wacky parallel, some would say… Still, since 2008 (= 1929?!) most certitudes of our civilisation have been steadily faltering… [RO] O paralelă nebunească ar spune unii… Totuşi, din 2008 (= 1929?!) cele mai multe dintre certitudinile civilizaţiei noastre au început constant să se clatine…

[EN] No economic model seems workable anymore, and the flag bearers of civilisation (the USA & the EU) are frail and unable to lead the world towards the once promised ‘prosperous future’. [RO] Niciun model economic nu mai pare funcţional, iar port-drapelele civilizaţiei (SUA şi UE) sunt fragile şi incapabile să conducă lumea către ‘viitorul prosper’ promis cândva.

[EN] China is a strong country which may even grew stronger, but not a role model; it’s a giant with feet of clay, vulnerable to global economic turmoil and plagued by huge social disparities. [RO] China este o ţară puternică ce ar putea deveni şi mai puternică, dar nu un model de urmat; este un gigant cu picioare de lut, vulnerabil la turbulenţe economice globale şi afectat de disparităţi sociale uriaşe.

[EN] Even countries apparently spared from direct hits of the global crisis (albeit not of other structural problems) faced tough warnings… [RO] Chiar ţări aparent ferite de lovituri directe ale crizei globale (deşi nu de alte probleme structurale) au primit avertismente dure…

[EN] …severe forest fires (Russia), devastating floods (Australia), a large earthquake + tsunami (Japan) or a ‘beheading of leadership(Poland). [RO] …severe incendii de pădure (Rusia), inundaţii devastatoare, un mare cutremur + tsunami (Japonia) sau o ‘decapitare a conducerii’ (Polonia).

[EN] Like in the 1930s, countries began to slide, one by one, into internal chaos or fall under the boots of occupying forces… Ethiopia (1935), Spain (1936), China (1937), Austria (1938), Czechoslovakia (1939). [RO] Precum în anii `30, ţările au început să alunece, una câte una, în haos intern sau să cadă sub cizmele forţelor de ocupaţie... Etiopia (1935), Spania (1936), China (1937), Austria (1938), Cehoslovacia (1939).

[EN] Back to our days: Greek 1st bail out (May 2010), Irish bail out (November 2010), Portuguese bail out (May 2011), and… the 2nd Greek bail out (September 2011?!). [RO] Înapoi în zilele noastre: primul împrumut pentru Grecia (mai 2010), împrumutul irlandez (noiembrie 2010), împrumutul portughez (mai 2011) şi… al doilea împrumut pentru Grecia (septembrie 2011?!).

[EN] Irrespective of some sighs of relief, the attempt to cure Greek debt crisis with more indebtedness is no solution; it’s total madness. [RO] Indiferent de unele oftaturi de uşurare, încercarea de vindecare a crizei datoriei greceşti cu mai multă îndatorare nu este o soluţie; este nebunie totală.

[EN] Greeks would never be able to repay their huge debt (some 350 billion euros), even if all of them were sold into slavery. [RO] Grecii nu vor fi niciodată capabili să îşi restituie uriaşa datorie (circa 350 miliarde euro), chiar dacă toţi ar fi vânduţi ca sclavi.

[EN] Therefore, all these ‘emergency solutions’ (bail outs) only buy time – but will today’s leaders know what to to with the little time thus gained?! [RO] Aşadar, toate aceste ‘soluţii de urgenţă’ (împrumuturi) doar cumpără timp – dar vor şti liderii de azi ce să facă cu puţinul timp astfel câştigat?!

[EN] Cures tried so far only led to pitting Germans against Greeks, debtors against creditors, the ‘lazy (?!) PIIGS’ against ‘hard working (?!) Europeans’, sovereign states against eurocrats, and Greeks against everyone… [RO] Leacurile încercate au dus doar la a-i strâni pe germani împotriva grecilor, pe debitori împotriva creditorilor, pe ‘leneşii (?!) PIIGS’ contra ‘harnicilor (?!) europeni’, pe statele suverane contra eurocraţilor, iar pe greci împotriva tuturor...

[EN] Be them socially and politically painful, aren’t there any viable solutions? What can save Greece? Is the EMU living its final years? [RO] Fie ele dureroase social şi politic, nu există soluţii viabile? Ce poate salva Grecia? Îşi trăieşte EMU ultimii ani?

[EN] Tragically, instead of welding the european dream’, the common currency appears very close to shattering the EU. If the euro were unsavable, could the EU be still preserved? [RO] În mod tragic, în loc să sudeze ‘visul european’, moneda unică pare foarte aproape de a sfărâma UE. Dacă euro ar fi de nesalvat, ar putea fi  UE încă salvată?

[EN] How would a post-EMU or post-EU Europe look like? I’d say that such a ‘new Europe’ would be as frightening as the ‘old Europe’ of the 1930s. [RO] Cum va arăta o Europă post-EMU sau post-UE? Aş zice că o astfel de ‘nouă Europăar fi la fel de înfricoşătoare ca vechea Europă’ a anilor `30.

[EN] The proposed readings: / [RO] Lecturile propuse:

[EN] 1) As a scary memento, some extraordinary pictures from the decade before WWII, and from the first months of WWII.
[RO] 2) Ca un memento înfricoşător, nişte imagini extraordinare din decada de dinainte de WWII şi din primele luni ale WWII.
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
[EN] 3) Effects of the Greek debt crisis upon the euro (+ here, herehere, here) and how they can lead to the break-up the Eurozone (+ here, here, here). 
[RO] 4) Efectele crizei datoriilor greceşti asupra euro (+ aici, aici, aici) şi cum pot duce la spargerea Eurozonei (+ aici, aici, aici).
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
[EN] 5) About how imminent a Greek default is (+ here, here) and how Greece is losing sovereignty (+ here, here)
[RO] 6) Despre cât de iminent este un faliment grecesc (+ aici, aici) şi cum Grecia îşi pierde suveranitatea (+ aici, aici).
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
[EN] 7) How indebted are EU countries (+ here) and what (or who) is next (+ here) after Greece?
[RO] 8) Cât de îndatorate sunt ţările UE (+ aici) şi ce (sau cine) urmează (+ aici) după Grecia?
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
[EN] 9) Why monetary unions fail (+ here).
[RO] 10) De ce eşuează uniunile monetare (+ aici).
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
[EN] 11) How true are the laziness & inefficiency’ of the Greeks (as media campaigns pretend) or are there systemic flaws of the Eurosystem?
[RO] 12) Cât sunt de adevărate Lenea şi ineficienţa’ grecilor (după cum pretind campanii media) sau există defecte sistemice ale Eurosistemului?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Wednesday, 22 June 2011

Aşteptând încă revoluţia mondială... (8) [Still waiting for the world revolution…]


Indiferent de cum s-o fi văzând el însuşi, s-au găsit destui care să îl considere erou’ (al luptei pentru accesul la informaţii), deschizător de drumuri’ (înspre o altă lume, în care guvernele să fie obligate la mai multă transparenţă), un revoluţionar’, un vizionar’…

….ba poate chiar un viitor martir’, dacă ar fi să le dăm crezare avocaţiilor săi, care se tem că, odată ajuns în mâinile Unchiului Sam, clientul lor ar fi torturat, executat sau ucis mişeleşte în puşcărie.

Acesta este Julian Assange*** – hackerul australian ale cărei furtuni în pahare cu apă, oricâtă rezonanţă planetară or fi părând să aibă în această epocă a tehnologiei informaţiei, tot nu au stârnit adevărate revoluţii.

Zicea Andy Warhol, în viitor, oricine va fi faimos pentru 15 minute”, iar acel viitor pe care îl trăim noi acum părea să se confirme şi în cazul lui Assange. Iată, totuşi, că faima acestuia a ţinut ceva mai mult, cam cât iarna 2010/2011.

Au venit revoluţiile arabe, cutremurul din Japonia, războiul din Libia, astfel că despre  ‘martirul’ de la Londra s-au auzit tot mai puţine. Aura lui revoluţionară păleşte cu fiecare zi petrecută în vila cu zece dormitoare...

Revoluţionarului – celui de modă veche vreau să zic, de secol 19 şi 20 îi şade bine cu chinul, cu hăituiala, cu clandestinitatea, cu austeritatea şi asceza chiar, ci nu cu reşedinţele de lux.

Ceea ce nu i-a împiedicat pe fani să atragă atenţia, când s-au împlinit şase luni de arest, asupra “condiţiilor excesive şi dezumanizante de detenţie” şi să se plângă că eroul lor este vânat de camere de supraveghere (CCTV), ceea ce avea să se dovedească o exagerare.

Erau doar camere de monitorizare a traficului. Însă nicio exagerare nu-i de lepădat în aceste vremuri, când nimic, oricât de gogonat ar fi, reuşeşte să scoată oamenii din lumea revoluţiilor virtuale, în cea a revoluţiilor cu distrugeri şi moarte.

Revoluţionar mondial şi violator (încă neconfirmat în ambele privinţe), un (aparent) paria cu prieteni bogaţi (care i-au plătit cauţiunea), cinic şi narcisist, hedonist şi amoral, idealist şi calculat – pentru care unii ar face moarte de om, pe când alţii au cerut asasinarea lui.

Nicidecum imaculat, dar nici vrednic de a fi dat în mâinile Unchiului Sam, în fruntea unei entităţi nedemocratice (WikiLeaks) care serveşte idealuri democratice (?!)... cu mii de poveşti pe seama lui, care mai de care mai năstruşnice.

Nicicând nu se poate spera la o revoluţie mondială (fie ea definită troţkist sau altcumva) fără exagerări şi minciuni. Oricât de adânci ar fi cauzele reale ale revoluţiilor (definite ulterior de istorici) fără ‘scântei de exagerare’ nu se poate face vreo revoluţie.

Dezvăluirile WikiLeaks s-au dovedit a fi o făsâială. În urma căreia, Uncle Sam n-a ieşit prea şifonat. Ba chiar este demn de admirat: n-ar fi bine ca şi România să aibă diplomaţi atât de talentaţi în a trage de limbă pe toată lumea din jur şi a descrie atât de plastic evenimente şi personaje?

Şi atât de mare a fost făsâiala aceasta, încât mă gândesc că scopul lor nu are legătură cu dezvăluirile în sine, ci cu propulsarea lui Assange la rolul de ‘revoluţionar mondial’, pentru care destui fanatici ar fi gata să arunce lumea (internetului şi nu numai) în haos.

Închis sau liber, dar cu siguranţă în carne şi oase, autentic, acest Assange – pe care unii să-l adore, iar alţii să-l urască, la fel ca pe Osama bin Laden – este un activ de mare valoare’ în zilele noastre când oricine poate fi ‘revoluţionar’, dar arareori pentru mai mult de 15 minute.

Pentru cine şi pentru ce va servi (conştient sau nu) Assange– să-i las pe cititorii mei (care şi câţi or mai fi) să îşi dea cu părerea. Eu doar îmi exprim scepticismul ca atâta tam-tam cu WikiLeaks nu se prea poate să fi fost creat doar pentru fâsâiala de până acum.

*** NOTĂ: Am creat imaginea cu ajutorul acestui site.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Tuesday, 19 April 2011

Parcuri prietenoase, un motiv pentru a-ţi fi dor de Londra [Friendly parks, a reason to miss London]

Deşi cu punerea în aplicare (enforcement) a reglementărilor stricte de orice fel nu stăm prea bine şi mai sunt destule fericite excepţii, în mai toate parcurile din marile oraşe ale României atingerea ierbii face obiectul unei interdicţii (ban/prohibition). 

Ca un absurd tabu (taboo), asemănător celor păstrate din generaţie în generaţie de aborigenii din Australia sau alte popoare din Oceania sau Africa), nu ai voie să calci iarba, deşi nimeni nu ar putea explica exact de ce. 

Ori găseşti scris Nu călcaţi iarba!” (Don’t walk on the grass!), ori există gardieni, paznici, vistavoi, caralii etc care să îţi spună, mai politicos sau bădărăneşte, că nu e voie” (it’s not allowed to). 

În mod stupid ridicaţi la rang de badigarzi’ (bodyguards) în limba română vorbită a zilelor noastre, personajele acestea nu au un echivalent prin parcurile din Londra. 

Acolo este fixaţia de dată recentă cu fără poze ale poliţiştilor’ (No photos of Bobbies), dar iarba este la… liber. 

Nu, desigur că nu iarba de fumat (pot, grass, weed), ci aceea de... călcat cu tălpile, spinarea sau pulpele întinse la soare.   

Cum vine primăvara, chiar de nu este prea mult soare (ar fi stupid să-l aştepţi într-o ţară ca în UK), britanicii ies la/pe...iarbă.

Lipsite de interdicţii mi-au părut şi parcurile din Roma, dar fenomenul este de masăîn Londra, deci şi unul dintre motivele pentru care să-ţi placă această metropolă. 

Poate de aceea, melancolic fiind, oi şi fi simţit nevoia unei mici lecţii de limba engleză în paranteze, precum în altă postare :-)

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Monday, 14 February 2011

About public transport in the UK (18) [Despre transportul în comun în UK]

This situation may not be unique for Britain; it may be familiar in other countries where Romanians would like to emigrate to.

It’s very likely that they are mainly European countries, although such precision is possible in the USA, whilst it is not uncommon in Australia, irrespective of the huge distances.

But I loved the way buses in Brighton, and in London as well, came on time with utmost precision, and the fact that you knew exactly how many minutes you were supposed to wait.

Buses in Glasgow were also fairly punctual, but I haven’t noticed any electronic billboards like in London, and surely not in some the remote areas of the city that I had been to.

I would have surely needed them, in order to know the number and destination of the arriving bus. Otherwise I had to ask a Glaswegian-speaking driver three times what bus it was, and still not be sure if I understood well :-(

This is a truly ‘good Brit example’… If only other things in today’s British society were as precise as buses coming right on schedule!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]