Femeile în UK (19) [Women in the UK]

Banalele, dar şi stupidele ‘concursuri de miss’ – zice-se, uneori, pe româneşte, deşi în engleză li se spune ‘beauty contests’ – au adversari unde te-ai aştepta mai puţin, inclusiv la University of Sussex (US), unde studentele sunt net majoritare.

De data aceasta, la originea protestului ilustrat de acest afiş nu stau ‘creştinii’ de la US, adesea consideraţi primii suspecţi de orice deranjantă şi neadecvată mustrare, în lumea politic corectă unde fiecare trebuie lăsat să facă ce vrea.

Şi nu doar să nu fie discriminat, dar să nu cumva să i se spună de către altcineva că nu este de acord şi că priveşte drept un păcat sau, pur şi simplu, drept o mare stupizenie o anumită alegere de viaţă (life choice).

Autoarele mesajului provin de la o mişcare feministă. Da, mă refer acea specie de femei care par să nu savurează nimic pe lumea aceasta decât a strâmba din nas la ceva.

Nu suportă să fie trimise să facă vreun doctorat la cratiţă, nici să nu fie ‘stapâne pe trupul lor’ şi să nu avorteze de câte ori vor. Mai nefeminine decât feministele acestea, mai rar găseşti, totuşi, de data aceasta, sunt şi eu de acord cu mesajul lor!

Pentru că acesta este un serial în limba română, deschis şi celor care nu-s bilingvi, iată traducerea:

ANTI-concursul de frumuseţe MISS BRIGHTON AND SUSSEX UNIVERSITY. Trupul tău este un câmp de bătălie. Un concurs de frumuseţe la Universităţile Brighton şi Sussex va fi ţinut luni (...) Credem că este ruşinos că astfel de lucruri se mai pot petrece.

Aceste concurente(,) [sic! – nici în engleză nu se pune virgulă între subiect şi predicat!] doar întăresc ideea că femeile, fie studente la universitate sau nu, există pentru a te uita la ele, pentru plăcerea privirii şi distracţia publicului masculin şi că ele trebuie să concureze una cu alta pentru a fi cea mai admirată.

TOATE VALORĂM MAI MULT DECÂT ACEASTĂ IDIOŢENIE DE TÂRG DE VITE, exclamă semnatarele: Sussex Women’s Group – afliliat la o reţea universitară de promovare a asasinării nenăcuţilor ca drept legitim.

Pe lângă acest afiş-protest venit dintr-o sursă care rămâne, pentru mine, de aceeşi subţirime morală precum multe aşa-zise ‘instanţe morale’ din UK, aş adăuga părerea despre aceste ‘concursuri de frumuseţe’ a Sf. Nicolae Velimirovici.

Nu o dată, l-am citat pe Sf. Nicolae (vezi aici şi aici), deoarece am convingerea că studiile sale din UK şi anii petrecuţi pe aceste meleaguri l-au ajutat să vadă mai bine decât alţii putreziciunea morală a unei lumi care, o fi visând ea binele, dar care nu poate fi decât nebine în afara cunoaşterii adevărate a lui Hristos.

Ceea ce îi scria*** Sf. Nicolae unei mame încântate că fiica ei a câştigat un astfel de titlu de frumuseţe, cândva între cele două războiale mondiale, ar fi valabil şi astăzi ca oricând:

“Îmi aduceţi la cunoştinţă, cu prostească bucurie, că fiica dvs a fost aleasă miss. Ca şi cum aţi aştepta să vă felicit. Mie îmi e ruşine şi să scriu despre acest lucru, iar în loc de felicitări vă fac cunoscută profunda mea compătimire.

Concursurile moderne de miss sunt un obicei al vechilor popoare latine. În fapt, este doar un comerţ abil disimulat cu prostituate. Aţi urmărit soarta multor miss din Europa? Ce trist! Căsnicii stranii, copii din flori, procese senzaţionale între soţi, sinucideri. Iată-vă rubrica la care sunt înscrise de obicei, «reginele frumuseţii»! (...)

Dintre toate ispitele cu care omul are a se măsura în sine însuşi, frumuseţea este oricum, cea mai anevoie de biruit. Ea a fost biruită de Sfânta Ecaterina şi Varvara şi Anastasia şi Parascheva şi multe altele, care au cunoscut în sine o frumuseţe mai înaltă decât cea de pe sine.

Dar va putea oare, să o biruie fiica dvs, care este lipsită de o vedere duhovnicească puternică şi care s-a expus o dată de bunăvoie la târgul frumuseţii? Să nu dea, Dumnezeu, Puternicul! Căci frumuseţea este un gheţar de pe care se alunecă sigur în adâncul de foc”.

NOTĂ: Fragmente reproduse din cartea Sf. Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de azi, vol.I, Sophia, 2002, p. 226-227.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la /For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

O alegere ucigaşă, vândută la televiziune [A murderous choice, sold on television]

N-ar trebui să fie de mirare într-o ţară unde “omul, în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (vezi aici şi aici la ce mă refer), însă noua victorie a avorţioniştilor nu are cum să nu şocheze.

Toate marile ziare şi alte media britanice (vezi aici, aici, aici, aici şi aici) se arată mai mult sau mai puţin şocate că ‘publicitatea la avort’, deja foarte vizibilă în UK, a mai depăşit o ultimă barieră.

Dreptului de a alege uciderea – pentru că nu este alta esenţa acestui ‘drept al omului’ – i se va putea face reclamă la televiziunile britanice, după orele 22:00.

O organizaţie antiumană (îmi asum furia politic corecţilor pentru a o califica astfel!), care ucide circa 65,000 de copii nenăscuţi în UK, în fiecare an, a obţinut posibilitatea de plasa câte o reclamă pentru moarte în calupuri de publicitate.

Desigur, cuvântul moarte nu apare în reclamă, nici măcar cuvântul avort, căci promotorii acestui ‘drept al omului’ sunt extrem de iscusiţi în a răstalmăci totul pe lumea aceasta, până la a spune păcatului – virtute, mizeriei – curăţie şi albului – negru.

Între o reclamă la maşini, la băuturi, la mâncare, la vacanţe sau la cine-ştie-ce alte ‘distracţii’, oamenilor li se oferă posibilitatea de a face “alegeri informate legate de sănătatea sexuală”.

Elegant nume pentru ucidere, nu-i aşa? Aceasta este ultima alegere care trebuie legitimată pentru una din trei britanice care va face cel puţin un avort în timpul vieţii, după ce i s-a spălat creierul a crede că promiscuitatea este firească.

Nu era destul că dreptul la ucidere este perfect legal. În UK, în România şi în mai toate statele civilizate din UE (mai puţin în Malta şi cu anumite restricţii în Irlanda şi Polonia).

De acum înainte, mai întâi britanicii, apoi şi românii şi toţi ceilalţi civilizaţi, ar trebui să ne obişnuim cu ideea că este inuman ca femeile (cât mai de tinere) să nu aibă deplină cunoştinţă despre acest drept.

Despre inumanitatea uciderii, despre cum sunt amăgite aceste femei să creadă că un asasinat le rezolvă problemele, despre faptul că nenăscutul om este tot OM devine politic incorect să vorbeşti în civilizaţia noastră tot mai întunecată.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (9) [Women in the UK]

Cine sunt mici (excepţie – foto 2 stânga, cam baschetbalistă pentru naţia respectivă!), cu părul întodeauna cât mai negru, chicotesc mereu, poartă cel puţin un aparat foto de gât, umblă de obicei două câte două, le găseşti peste tot prin lumea largă, başca nu fac nazuri dacă le ceri să se lase fotografiate? Evident – ori japoneze (foto 1 :-), ori chinezoaice (foto 2 :-), ori nişte tinere din nu-ştiu-care ţară asiatică (foto 3).

Bine, bine, ar putea obiecta cititorii mei (cum am şi fost apostrofat recent de cineva), de ce vorbeşti despre femei din UK şi dai poze cu fete de toate naţionalităţile şi numai când şi când cu britanice?

Păi, din vreo două motive:
1) unul teoretic – pentru că, efectiv ţara aceasta tinde să devină un amalgam de naţionalităţi şi tocmai de aceea mi-am intitulat serialul ‘Femeile în UK’ (nu doar ‘Femeile britanice’)
2) unul pragmatic – britanicele sadea şi în special acelea pe care le vreau eu fotografiate (nu de tip Essex girl, să se lase uşor – chiar şi la altceva... – că d’alea nu mă interesează!) se lasă greu de tot pozate, oricât de simpatice ar fi altfel şi deloc sfioase de conversaţii, chiar şi cu străinii photoholici :-)

Şi mi s-a părut relevant în legătură mai ales cu cele două japoneze (am şi o poză mai luminoasă, dar am zis că-i superb decorul) în trecere prin UK? Că reprezintă, poate fără să ştie, un trist prototip al femeii între 22-30 de ani din ziua de azi...

Ele sunt acelea care îşi iau câte un an sabatic (sabbatical/gap year), doar cu scop să se plimbe, să vadă, să experimenteze, să uite de sine, să amâne pe cât de mult posibil intrarea în rutina societăţii consumeriste de care cele mai multe se tem că oricum nu au cum să scape. Nu este absolut nimic rău în a-ţi lua un an liber, ci răul constă că este doar o amăgire...

Potrivit unei triste realităţi statistice, foarte puţine vor avea parte de căsătorii fericite până la bătrâneţe, fără să scape de cel puţin un divorţ.

Cam la fel de puţine vor scăpa şi de a se trezi, măcar o dată în viaţă, înşelate de soţi ori să-şi fi înşelat alesul. Prea puţine vor putea scăpa de nevoia unui serviciu care le va priva de anii când copiii lor vor avea cea mai mare nevoie de ele.

Şi mai puţine vor scăpa de a se transforma în ucigaşe de prunci, fie prin avort (corect politic aproape peste tot în lume) sau anticoncepţionale (un medicament oarecare zice-se, de către mafia farmaceutică mondială ce nu vrea a le recunoaşte caracterul avortiv sau de către ştiinţa lumii de azi, care nu recunoaşte caracterul de fiinţă mănunchiurilor de celule, fie ele şi de câteva secunde zămislite!).

Poate că este discutabil cât va fi o ucidere cu sau fără ştiinţă, dar în mod clar va fi cu voie – cu voia de a se bucura de ceea ce societatea de azi le-a spus că înseamnă libertatea. Doar bietele chinezoiace vor fi ucigaşe, pentru că aşa impune legea.

Groaznic de tristă mi se pare viaţa femeilor de azi, iar în UK încă şi mai şi decât în alte locuri din lume... Aparent (potrivit înţelepciunii strâmbe a lumii de azi), niciodată nu a fost mai liberă femeia de tirania bărbatului! În realitate (dar asta numai pentru cine vrea să judece drept!), niciodată nu a fost sclavia ei mai cumplită!

Falsa libertate de tirania unui bărbat (promisă de legislaţia ce simplifică divorţul şi sancţionează violul între soţi – prevederi foarte bune în esenţă) ascunde sclavia faţă de mai mulţi – nu doar de cei care te-au avut, dar şi de (sute? mii?), care doar te-au privit...

...căci aşa eşti învăţată că trebuie să intri în rândul lumii, cu hainele care le impun alţii (moda), cu chipul pe care îl vor alţii (industria cosmetică şi chirugiei estetice), cu sufletul murdar, pentru că aşa vor alţii (toţi cei care zic răului – bine, întunericului – lumină, nopţii – zi, care ţi-au băgat pe gât aşa-zisa educaţie sexuală până şi la grădiniţă).

Atâtea femei (precum aceste două japoneze care de nouă luni se plimbau prin lume, cam ca mine – aici cam râde ruptu’ de cârpit :-), doar că eu nu scriu nimic de râs, ci de plâns) fug instinctual de această cumplită lume de mâine în care vor sfârşi prin a se integra: idolul de luni până vineri numit carieră, plictiseala de sâmbătă unde se înghesuieşte spuza de viaţă socială, prostdispoziţia de duminică (în ceea ce ar trebui, de la Hristos încoace, să fie cea mai frumoasă zi a săptămânii!)...

Este frumos să te pozezi cu The UK Parliament în spate, dar este numai o amăgire, ce nu ţine decât o clipă – oare câte dintre femeile acestea vor scăpa de a-şi umple cu baloane de săpun atragător colorate golul interior pe care numai Duhul Sfânt îl poate plini?

Oare câte or mai putea înţelege că s-au născut pe lume pentru a fi sfinte şi că o mamă din orice amărâtă de ţară africană, cu o duzină de copii ucişi de foamete şi boli este mai fericită, prin împlinirea menirii ei, decât toate ‘zeiţele zilei’ de pe coperţi de revistă?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Aşteptând încă revoluţia mondială... (3) [Still waiting for the world revolution...]

De câtă vreme sunt prin UK n-am văzut încă nicio manifestare publică de-a laburiştilor, de-a conservatorilor sau de-a liberal-democraţilor. În schimb, iată că dau (pentru a treia oară!!!) peste aceşti bolnavi visători – troţkişti (cum se autointitula primul cu care am vorbit), socialişti (cum zice numele partidului lor) sau comunişti (cum scrie pe drapelul din imagine).

De data asta, chiar că nu m-a mai interesat să schimb vreo vorbă cu ei, nici despre eliberarea teritoriilor palestiniene, nici despre fanatismul lor în promovarea dreptului la avort (cred că prea puţine ţări din lume or fi tot atât de pro-ucidere precum UK - vezi aici, aici, aici sau aici), nici despre Guvernul care fură clasa muncitoare.

M-am mulţumit doar cu o poză de-a steagului de tristă amintire, nu să mai fotografiez şi înfăţişarea patetică a personajelor, cam între 30 şi 55 de ani, dar semănând foarte mult cu cei care se adună să-l pupe pe Iliescu ori să îl plângă pe Ceauşescu.

Remarc doar (pentru ultima oară, sper!) politica lor de relaţii publice (public relations): tot aşa cum la Londra îşi pun taraba cu fiţuici şi petiţii, cam o dată pe săptămână, în apropiere de Oxford Street, în Glasgow îşi întind şandramaua pe Buchanan Street, probabil una dintre primele 10-20 artere comerciale ale lumii.

Carevasăzică, demonii ăştia marxiştii încearcă să mai fure câte-o ciosvârtă de la masa demonilor capitalismului consumerist tocmai de la banchetul acestora. Fără sorţi de izbândă, socot eu. Dacă primii or fi făcut o sută de milioane de victime în secolul al 20-lea, cei din urmă probabil că vor trece de pragul miliardului. Este o boală mai lentă, mai plăcută, mai rafinată, mai gustoasă decât indigestul ateism ştiinţific, dar cu siguranţă la fel de mortală.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (1)

[EN] This first fully bilingual blog post is accompanied by a sticker of a pagan idol that drew my attention on a city map billboard near the Moorgate underground station in London.[RO] Această primă postare pe deplin bilingvă este însoţită de un abţibild cu un idol păgân care mi-a atras atenţia pe un panou cu harta a oraşului de lângă staţia de metrou Moorgate din Londra.

[EN] No other picture (censured to the extent I could - sorry if it offends anyone) could better represent the image of the god which this so-called pro-choice majority in UK worships. [RO] Nicio altă poză (cenzurată în măsura în care am putut - scuze dacă ofensează pe cineva) nu ar putea să-l reprezinte mai bine pe dumnezeul pe care îl venerează această majoritate pro-alegere din UK.

[EN] It happened that my brief encounters with these trotskyists forced me to speak up against abortion, but its long since I've started feeling that nobody who claims to have anything to do with Jesus Christ can keep silent on this issue. [RO] S-a nimerit ca scurtele întâlniri cu aceşti troţkişti să mă forţeze să vorbesc împotriva avortului, dar de mai multă vreme am început să simt că oricine care pretinde că are vreo legătură cu Iisus Hristos mai poate să mai tacă în această chestiune.

[EN] A proof that these pro-choice groups are advocating egoistic murder - check one of their legitimate reasons given for choosing abortion, rather than opting for giving the child for adoption (only in English): "I would not like living with the idea that someone else has my baby." [RO] O dovadă că aceste grupuri pro-alegere susţin uciderea egoistă - uitaţi-vă la unul dintre motivele lor legitime oferite pentru alegerea avortului, mai degrabă decât a da copilul spre adopţie (doar în engleză): "Nu mi-ar plăcea să trăiesc cu ideea că altcineva are copilul meu".

[EN - The picture is not mine, obviously - but I invite anyone to these unpleasant, yet very necessary readings. ***** RO -Fotografia nu e a mea, evident - dar invit pe oricine la aceste lecturi neplăcute, dar foarte necesare.]

1) [EN] Evidence that an unborn child is a living human being - here, here, and here.
2) [RO] Dovezi că un copil nenăscut este o fiinţă umană vie - aici, aici, aici şi aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

3) [EN] Pro-choice opinions that only a woman's rights count - aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

4) [RO] Despre pruncul nenăscut care simte durerea - aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

5) [EN] How more contraceptives bring about more abortions - here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

6) [RO] Efectul avortiv al anticoncepţionalelor - aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

7) [EN] Refutations of 39 major arguments of the pro-choicers - here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

8) [RO] Relatări ale supravieţuitorilor avorturilor eşuate - aici.

9) [EN] Stories of survivors of failed abortions - here, and here.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/ Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]