A taste of the endless night [O pregustare a nopţii fără sfârşit]

Although there’s nothing to celebrate, most people in the ‘civilised world’ will ‘celebrate’ the departure (where to?!) and the arrival (where did it come from?!) of the New Year.

Passing from 2011 to 2012 will not bring any immediate change in anyone’s life – except for those dying that night, suffering from severe hangover, nausea, indigestion or falling victim to party accidents.

In spite of the lack of concrete significance, people of our times prefer to give various symbolic meanings to this winter night, to prepare for it, and to spend money for it as if it meant anything.

Actually, everything has to do with partying – eating, drinking, smoking, and… … … … [anyone feel free to fill in the blanks!]. I’ve never understood why couldn’t any other night (and why not day?!) be equally suitable for this purpose?

Many think that ‘this is life’ – they have never looked for another purpose and meaning of their existence, and New Year’s Eve is the typical night when hedonists do what they can do everyday, yet in an excessive manner.

So be it; most party goers are doing it because they want it. Who am I to preach against this perspective on life? We are all free to believe what we want. If I were to say something, I’d only remind everyone that there is only One Truth.

Pretty pathetic are those doing it reluctantly, just because everybody else is doing it. They will drag themselves to parties, hypocritically feign having fun, then eagerly go home.

All just because they would be ashamed to answer “I stayed home” or “I slept” to the question “What did you do on New Year’s Eve?”. As if everyone must do something – preferably something cool.

Some of those either having fun or those simulating the enjoyment will make New Year’s Resolutions, stitching together hopes, plans, expectations, wishes for one another…

Most are goals arising from this world, concerning this passing world, and ending in this world. We mark the passing of time, unaware of the One Who gave us time – time in general and personal time - and can take it away from us.

For those who deny God – and, among other things, embrace Darwinist views of our planet being billions of years old – celebrating the passage of the billionth part of the Earth’s existence is ridiculous.

But who would stop to consider such details? This is hardly a night of philosophical meditation, of introspection, and of soul searching…

Even of those dying in 2012, almost none would regard death as an impediment for attaining the petty resolutions made that night. Apart from Saints, who ever thinks that the next year ahead could their last one?

Partying and death seem so far apart, but after-party death is not uncommon at all. As a matter of fact, because of binge drinking and promiscuity, hard partying is often the prelude of immediate death (car accidents) of future deaths (abortions, cancers).

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

O alegere ucigaşă, vândută la televiziune [A murderous choice, sold on television]

N-ar trebui să fie de mirare într-o ţară unde “omul, în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor” (vezi aici şi aici la ce mă refer), însă noua victorie a avorţioniştilor nu are cum să nu şocheze.

Toate marile ziare şi alte media britanice (vezi aici, aici, aici, aici şi aici) se arată mai mult sau mai puţin şocate că ‘publicitatea la avort’, deja foarte vizibilă în UK, a mai depăşit o ultimă barieră.

Dreptului de a alege uciderea – pentru că nu este alta esenţa acestui ‘drept al omului’ – i se va putea face reclamă la televiziunile britanice, după orele 22:00.

O organizaţie antiumană (îmi asum furia politic corecţilor pentru a o califica astfel!), care ucide circa 65,000 de copii nenăscuţi în UK, în fiecare an, a obţinut posibilitatea de plasa câte o reclamă pentru moarte în calupuri de publicitate.

Desigur, cuvântul moarte nu apare în reclamă, nici măcar cuvântul avort, căci promotorii acestui ‘drept al omului’ sunt extrem de iscusiţi în a răstalmăci totul pe lumea aceasta, până la a spune păcatului – virtute, mizeriei – curăţie şi albului – negru.

Între o reclamă la maşini, la băuturi, la mâncare, la vacanţe sau la cine-ştie-ce alte ‘distracţii’, oamenilor li se oferă posibilitatea de a face “alegeri informate legate de sănătatea sexuală”.

Elegant nume pentru ucidere, nu-i aşa? Aceasta este ultima alegere care trebuie legitimată pentru una din trei britanice care va face cel puţin un avort în timpul vieţii, după ce i s-a spălat creierul a crede că promiscuitatea este firească.

Nu era destul că dreptul la ucidere este perfect legal. În UK, în România şi în mai toate statele civilizate din UE (mai puţin în Malta şi cu anumite restricţii în Irlanda şi Polonia).

De acum înainte, mai întâi britanicii, apoi şi românii şi toţi ceilalţi civilizaţi, ar trebui să ne obişnuim cu ideea că este inuman ca femeile (cât mai de tinere) să nu aibă deplină cunoştinţă despre acest drept.

Despre inumanitatea uciderii, despre cum sunt amăgite aceste femei să creadă că un asasinat le rezolvă problemele, despre faptul că nenăscutul om este tot OM devine politic incorect să vorbeşti în civilizaţia noastră tot mai întunecată.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (16) [Women in the UK]

Un lucru care nu are cum să nu-ţi sară în ochi pe tărâm britanic este că foarte multe tinere (către 85-90% dintre şcolăriţe) poartă ştrampi negri şi fuste scurte, cât mai scurte.

Din câte am văzut, uniforma de la licee impune dresurile negre, dar cred că şi o lungime minimă a fustei, ceea ce strâneşte uneori proteste vehemente.

Fetele (susţinute uneori de mame cu tot atât de multă minte ca ele) vor cât mai scurte, profesorii cât mai decente.

Deja, într-o ţară în care avortul e la liber şi în creştere între adolescente, unde educaţia sexuală li se va băga copiilor pe gât de la şapte ani, promiscuitatea devine normă, iar alcoolismul este o problemă socio-medicală de nestăvilit…

… îmi par sunt absolut hilare astfel de dezabateri pe tema: se cuvine ori nu se cuvine elevelor să poarte astfel de fuste?

De parcă buna cuviinţă ar mai conta în lumea contemporană! E legal sau nu? Atâta vrea să ştie omul de azi. Restul, chiar şi într-o ţară renumită pentru a sa British civility este irelevant!

Problema ţine de învăţământul preuniversitar, căci la studente treaba aceasta deja nu mai este o problemă fierbinte (hot issue). Numai exclusivistele universităţi private (şi scumpe!) mai au uniforme.

La cele de stat, taxele mai mici vin însoţite de o mai mare libertate vestimentară. Pe care studentele o împart – iarăşi zic eu ochiometric, fără a mă baza pe relevanţa vreunui studiu statistic – în felul următor.

Pe de o parte, sunt cele care – că o fi iarnă, vară, zi obişnuită sau specială (de examen) etc – nu se pot dezlipi de ştrampii negri. Desigur, pornim de la premisa că n-or fi fiind aceeaşi pereche în fiecare zi :-)

Să fie la vreo 40% cele din această categorie. Restul optează pentru jeans sau alte soiuri de pantaloni. Rochiţele şi fustiţele (însoţite de tocuri cât mai înalte sau bocanci) sunt rezervate exclusiv pentru petreceri.

Şi la astfel de ocazii de partying unde jertfele zeului Bachus sunt regula, mai recomandabili ar fi pantalonii. S-or spala ei mai greu decât picioarele goale, dar sunt mai comozi şi mai călduroşi când cazi la margine de drum.

Foarte ciudat a mai evoluat moda în ultimul veac, încât o fată cuminte în UK mai degrabă poartă pantaloni decât fustiţie şi rochiţe, asociate cu promiscuitatea.

Nu că nu s-or găsi absolut deloc prin magazine şi din acelea mai lungi, drepte şi/sau în nuanţe sobre (de tip business – poza cinci) sau vaporoase şi înflorate (casual).

Cine caută găseşte, mai ales într-un oraş cu nenumărate posibilităţi de shopping, cum este capitala Scoţiei (Edinburgh), de unde provin toate fotografiile din acest episod.

Doar că, în mod obişnuit, alegerea este între scurt, şi mai scurt şi scurtisim. Iar reclamele numai la d-astea scurte se fac… cine a văzut vreuna la altceva?!

Evident, nici scurtimea fustei şi nici scurtimea minţii nu se pot corecta prin dispoziţie legală sau administrativă, de Big Brother sau conducerea unei şcoli. Ar trebui să rămână exclusiv la alegerea fiecăruia.

Faptul că, din pricina lumii fără-de-Dumnezeu în care trăim mulţi fac alegerile cele mai proaste este foarte trist. Însă alegerea corectă nu o poţi prescrie nimănui, ci cel mult stimula.

Tot mai multe fete vor fuste scurte şi nu-i locul aici de a deschide o discuţie cu conotaţii etice pe această temă – ce anume şi cât spune scurtimea fustei ceva despre persoana purtătoarei? – ci mă limitez a constata ceva.

Sunt unele în cazul cărora (vezi prima şi a şasea imagine, ambele contre-jour), înspre soare de poţi uita, dar la chipul lor – ba :-) Vestimentanţia lor poate ridica, în funcţie de diverse spaţii culturale şi de diferite epoci, probleme etice.

Dar nu generează o izbitoare cacofonie estetică. Pentru că sunt destule şi cele cărora fusta scurtă şi ştrampii negri nu le fac nicidecum vreo favoare.

Pur şi simplu, aceste biete fete au pierdut simţul ridicolului, care nu este decât un simptom al prăpastiei morale pe fundul căreia se află societatea în trăiesc.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Din viaţa studenţească (8) – Moartea, o afacere ca oricare alta [Student life – Death, a business like any other]

Foarte uşor şi prea adesea, în UK sau oriunde altundeva în lume, gura lumii se dezlănţuie împotriva ‘tinerilor din ziua de azi’ care nu mai ar mai şti altceva decât să se ‘distreze’…

Şi prin distracţie – care le este predicată neîncetat ca fiind vitală precum oxigenul pentru omul contemporan – se înţelege a bea tot mai mult, a se îmbăta cât mai des, a avea cât mai multe ‘experienţe’ bahice sau sexuale.

Foarte trist şi foarte adevărat că în cazul foarte multora aşa este. Însă cei căzuţi (dar să nu decretăm niciodată că ar fi şi iremediabil pierduţi!) astfel nu fac altceva decât să răspundă ofertei copleşitoare din lumea în care s-au născut.

De-ai fi student în Brighton (fie la University of Sussex sau University of Brighton), cu greu ai putea rezista invitaţiilor la petreceri, concerte, ‘seri speciale’ prin pub-uri, taverne, cluburi, discoteci etc, cărora o puzderie de afişe şi postere le fac reclamă.

Desigur, nu chiar pe toate gardurile, că britanicii sunt civilizaţi şi grijulii cu mobilierul urban… Însă oriunde este loc de afişat, se face reclamă morţii. În primul rând celei sufleteşti, dar şi celei care îţi distruge, încetul cu încetul trupul.

Alcoolul, tutunul, promiscuitatea la care invită ‘serile speciale’, pilula avortivă sau avortul propriu-zis de după – toate asigură locuri de muncă şi aduc bani la buget. Sunt afaceri legitime care contribuie la ‘bunăstarea’ societăţii. Cu ce temei ar putea societatea să ridice piatra împotriva ‘tinerilor din ziua de azi’?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (4)

[EN] These days, probably all of us get overwhelmed with stupid Christmas messages in our e-mail inboxes, plus mobile phones... all kinds of stereotypical ‘best wishes,’ which mean nothing for anyone. [RO] Zilele acestea, probabil că toţi ajungem copleşiţi de stupide mesaje de Crăciun în căsuţele de e-mail şi în telefoanele mobile... toate soiurile de ‘urări de bine’ stereotipe, care nu înseamnă nimic pentru nimeni.

[EN] What a waste (of time + money), out of which only mobile operators earn, as I’m sure that the Brits (who send 1.5 billion SMSes a week) are equally uninspired as Romanians, and they need ideas for Christmas messages! [RO] Ce risipă (de timp + bani), din care nu câştigă decât operatorii de telefonie mobilă, căci sunt sigur că britanicii (care trimit 1.5 miliarde de SMS-uri pe săptămână) sunt la fel de neinspiraţi ca românii şi au nevoie de idei pentru mesaje de Crăciun!

[EN] What are words like... ‘happy’, ‘prosperity’, ‘goodness’, ‘light’, ‘joy’, ‘gifts’ or ‘blessing’... without any reference to The Nativity of Christ? Absolutely nothing! [RO] Ce sunt cuvinte precum... ‘fericit’, ‘prosperitate’, ‘bunătate’, ‘lumină’, ‘bucurie’, ‘daruri’ sau ‘binecuvântare’... fără vreo referire la Naşterea lui Hristos? Absolut nimic!

[EN] I don’t want any blessing (?!) form this satanic spirit of Christmas, nor any gifts from this masonic myth of Santa Claus, therefore I thank everyone who spared me form any impersonal SMS or e-mail. [RO] Eu nu vreau nicio binecuvântare (?!) de la acest satanic spirit al Crăciunului, nici daruri de la mitul masonic al lui Moş Crăciun, aşadar le mulţumesc tuturor celor care m-au scutit de vreun SMS impersonal sau e-mail.

[EN] This message of mine is also collective, but a message sent to more people doesn’t mean it’s an uninspired or stereotypical one – therefore, I thank those who sent me anything from their heart, be it a quotation from a book! [RO] Deşi acest mesaj al meu este tot colectiv, dar un mesaj trimis mai multora nu însemnă că este unul neinspirat şi stereotip – prin urmare, le mulţumesc celor ce mi-au trimis orice din inimă, fie şi un citat dintr-o carte!

[EN] If only at least one of the dozens of people I’m writing to will care to stop for a second their rush to nowhere (to having fun, to enjoying themselves, to eating well, to drinking much, to bulding themselves up some careers)... [RO] Măcar dacă cel puţin unul dintre zecile de oameni din cei cărora le scriu le va păsa vreo clipă să se oprească din goana către nicăieri – spre a se distra, spre a se simţi bine, spre a mânca bine, spre a bea bine, spre a-şi construi nişte cariere)...

[EN] ...to read about this dreadful mass slaughter, I guess these words would be a more useful gift for them than any impersonal wishes! [RO] ...să citească despre acest măcel groaznic, cred că aceste cuvinte ar fi un dar mult mai folositor lor decât orice urări impersonale!

[EN] Not global warming, not the orchestrated economic crisis, not any of Bush’s wars (or Obama’s – for the fools who still believe that he won’t bomb any country!), not the lack of economic development, not corruption, nor the ‘Big Bang experiment’ chain us down to miserable lives, and threaten our future. [RO] Nu încălzirea globală, nu orchestrata criză economică, nu războiale lui Bush (sau ale lui Obama – pentru proştii care încă cred că el nu va bombarda vreo ţară!), nu lipsa de dezvoltare economică, nu corupţia, nici ‘experimentul Big Bang’ nu ne ţin înlăţuiţi de vieţi nefericite şi ne ameninţă viitorul.

[EN] The end of the world will not come for anything else, if not for the hundreds of millions of unborn children who have been aborted for the past half a century!!! [RO] Sfârşitul lumii nu va veni pentru nimic altceva dacă nu pentru sutele de milioane de copii nenăscuţi care au fost avortaţi în ultima jumătate de veac!!!

[EN] There’s no greater crime, but the bigger it is, bigger still our indifference... won't the punishment match our inequities? [RO] Nu-i o crimă mai mare, dar pe cât este mai mare, pe atâta mai mare este nepăsarea noastră... oare nu va fi osânda pe măsura relelor noastre?

[EN] “What’s wrong with the author of this blog?”…many will ask. He was a decent guy… A bit weird, of course, but not quite mad. [RO] “Ce-i în neregulă cu autorul acestui blog?”...vor întreba mulţi. Era un tip decent... Un pic ciudăţel, desigur, dar nu tocmai nebun.

[EN] Well, I am not mad (anyway, my defence is irrelevant – what madman would say he is mad? :-), I’m just offering a strong warning that I believe in, instead of offering any tasteless Christmas wish. [RO] Ei bine, nu-s nebun (oricum, apărarea mea este irelevantă – ce nebun ar admite că el este nebun? :-), doar ofer o avertizare puternică în care cred, în locul unei urări de Crăciun fără niciun gust.

[EN] “Why should we care of these? Who do we harm with our protected sex? What’s wrong with having a little fun? If you (the stupid I) are unable to send us a normal Christmas message, why are you bothering us with this one? Why don’t you simply leave us alone?” [RO] “De ce să ne pese de acestea? Cui facem rău cu sexul nostru protejat? Ce-i rău în a ne distra puţin? Dacă (stupidul de mine) nu eşti în stare să ne trimiţi un mesaj de Crăciun obişnuit, de ce ne deranjezi cu acesta? De ce nu ne laşi în pace pur şi simplu?”

[EN] These could be some potential reactions to my Christmas message... [RO] Acestea ar fi răspunsuri potenţiale la mesajul meu de Crăciun...

[EN] I have countless things to ask forgiveness for, from many people, but not for being who I am... [RO] Am nenumărate lucruri pentru care să-mi cer iertare, de la mulţi oameni, dar nu pentru că sunt cine sunt…

[EN] I won’t apologise to anyone for sending an unusual Christmas message, as long as opting to mark my message as ‘spam’ is as a free choice as the abortive pill! [RO] Nu mă voi scuza nimănui pentru trimiterea unui mesaj de Crăciun neobişnuit, câtă vreme a opta pentru marcarea mesajului meu drept ‘spam’ este o opţiune la fel de liberă ca pilula avortivă!

[EN] The proposed readings / [RO] Lecturile propuse:

1) [EN] How was the last Christmas in the UK before the crisis? “Heavy Christmas drinking and partying, leading to unprotected sex, could be to blame for a record number of abortions last month, says a UK charity...” – see here and here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

2) [RO] De ce nimic nu merge bine în România? Să fie corupţia? Să fie sărăcia? Nici pomeneală! E doar faptul că, în afără de împuşcarea lui Ceauşescu, în ziua de Crăciun, în 1989, toate restricţiile împotriva avorturilor au fost ridicate – aici.
3) [EN] Why doesn’t anything work out well in Romania? Is it corruption? Is it poverty? By no means! It’s just the fact that, besides executing Ceauşescu, on Christmas day, 1989, all the restrictions on abortions were lifted – here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

4) [RO] Despre teoria falsă că folosirea anticoncepţionale reduce numărul de avorturi, a se vedea că în UK (dar şi oriunde altundeva în lume), se întâmplă taman invers! – aici.
5) [EN] About how false is the theory that the use of contraceptives reduces the number of abortions, anyone can see that in the UK’s case (but also anywhere in the world!) – here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

6) [RO] Pentru toţi aceia mulţi care NU VOR să ştie despre efectul avortiv al anticoncepţionalelor şi cred că ele sunt soluţia (?!) de împiedicare a măcelului, eu continui să postez linkuri relevante – aici, aici, aici, aici, aici sau aici.

*** [EN] NOTE: Even if not everyone reading this post cared to take the warning into consideration, I assume that everyone would like the pictures of American (first picture) + British children, who we obviously not aborted. Sadly, this civilised antichristic society will try its best in finding ways of killing them as well with humanist values. [RO] NOTĂ: Chiar dacă nu toţi cei care au citit această postare au luat în considerare avertismentul, presupun că tuturor le-or plăcea pozele cu copii americani (prima fotografie) + britanici, care, evident n-au fost avortaţi. Din păcate, această civilizată societate antihristică va încerca din răsputeri să găsească moduri de a-i ucide şi pe ei prin valori umaniste.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (3)

[EN] Few things are more unpleasant for such a romantic like I am than seeing how the consumerist society of today promises love as it promises anything else: cars, holidays, jobs and careers, delights of whatever kind, happiness (?!)… [RO] Puţine lucruri sunt mai neplăcute pentru aşa un romantic ca mine decât să vadă cum societatea consumeristă de astăzi promite dragostea cum promite orice altceva: maşini, vacanţe, slujbe şi cariere, desfătări de orice fel, fericire (?!)...

[EN] Everything can be sold and bought, although nothing is as priceless as a human soul and the love between one man and one woman. [RO] Orice poate fi vândut şi cumpărat, deşi nimic nu este mai nepreţuit ca un suflet omenesc şi dragostea dintre un bărbat şi o femeie.

[EN] It’s so stupid how they promise (on a double decker bus!) to find your love in six months. When anyone can find love only in the Lord – both His love, and the love of a husband or wife. [RO] Este aşa stupid cum promit ei (pe un autobuz supraetajat!) să-ţi găsească dragostea în şase luni. Când oricine poate găsi dragostea doar în Domnul – deopotrivă dragostea Lui şi a soţului sau soţiei.

[EN] Even the heretics or irreligious who are in love (therefore I’m not refering to those who just follow sexual impulses) , are in love by God’s mercy. [RO] Chiar şi ereticii şi nereligioşii care sunt îndrăgostiţi (aşadar nu mă refer la cei care doar îşi urmează impulsurile sexuale), de la Dumnezeu sunt îndrăgostiţi.

[EN] Unfortunately, this UK seems close to the moment when the always political correct Big Brother will forbid love itself, while making sexual relations freer and freer… [RO] Din păcate, această UK pare foarte aproape de momentul când întotdeauna corectul politic Big Brother va interzice dragostea însăşi, în timp ce va face relaţiile sexuale mai libere şi mai libere…

[EN] Here are some other texts that most of my past and current friends would not care to read, others wouldn’t understand anything, even though they gave it a try… [RO] Iată alte texte de care celor mai mulţi dintre foştii şi actualii mei prieteni nu le va păsa să le citească, alţii nu vor înţelege nimic, chiar dacă vor încerca…

[EN] But if at least one soul coming across my blog will be frightened enough of these unpleasant readings to take any life-changing decision, that’s only for the Lord to know. [RO] Dar dacă cel puţin un suflet care va da peste blogul meu va fi înspăimântat destul de aceste lecturi neplăcute, încât să ia o decizie de schimbare a vieţii, aceasta numai Domnul o poate şti.

[EN] The proposed readings / [RO] Lecturile propuse:

1) [RO] Despre bieţii copii din UK, care primesc anticoncepţinale în şcoli de la 11 ani, fără ştirea părinţilor – aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

2) [EN] A bright student’s death after a supposingly ‘safe’ chemical abortion went horribly wrong – here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

3) [RO] O descriere (înfiorătoare pentru cine are de urechi să audă şi ochi duhovniceşti să vadă!) a societăţii avorţioniste de azi, care conţine o idee de care eu aproape că nu mai îndoieli că aşa va fi, anume că generaţia celor născuţi în pântecele unde au fost avortaţi frăţiorii lor va fi cea care va legaliza eutanasia – aici.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

4) [EN] An outcry of anger against this so-called ‘sexual education’ in the UK, which actually abuses the pure minds of children, instead of ‘enlightening them’ – here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

5) [RO] Despre încercările Consiliului Europei de a impune o recunoaştere de-a lungul întregii Europe a dreptului la avort – aici.
6) [EN] About the Council of Europe’s attempts to impose a Europe-wide recognition of the right to abortion – here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

7) [RO] Absolut tot răul de pe lume (încălzirea globală, dezastrele naturale, războiale şi ura dintre oameni etc) pornesc de la răspândirea desfrânării şi avorturilor, dar şi de la nepăsarea noastră faţă de acestea (pentru cine mă tot întreabă ‘‘da’ ce, nu-s rele mai mari pe lume?’’) – aici.
8) [EN] Other sad facts about the UK, once a ‘most civilised’ country: a ‘mother’ who confessed to having allowed her 11-year old daughter to have sex with her boyfriend, while she was peacefully taking a nap in the other room – here; and another true mother criticizing the ‘morallly bankrupt’ sexual education in the UK – here.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

9) [RO] Probabil că deloc întâmplător, prin dezbaterea asupra unui avort din motive umanitare (?!) deschisă zilele acestea în România, se doreşte o liberalizare şi mai şi a legislaţiei privind uciderea de prunci din această tristă ţară – aici.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (6) [This alcohol, a Brit’s best friend ?]

O mică dovadă că avertismentele privind situaţiile de viol la întâlnire (date rape), atât de mediatizate în UK în ultimii ani (vezi aici, aici, aici sau aici) sunt aproape precum… o materie de studiu pe aici.

Din câte se vede, anunţul Poliţiei din Sussex are tot atâta vizibilitate precum cel legat de un program doctoral privind genomul uman, nu-i aşa? În orice caz, bănuiala mea este că afişul este pus mai mult pentru un presupus efect preventiv.

Nu prea cred că această universitate, cu 70 la sută studente (atrase de facultăţile umaniste) să aibă nefericite performanţe în acest domeniu, comparabile celora ce au dus faima geneticienilor de aici.

Singurul lucru care mi se pare incorect la acest anunţ este că îşi are centrul de greutate focalizat pe cei care ar putea deveni infractori.

Nu sunt de acord nici cu cei care cred că fapta ar trebui dezincriminată complet, însă parcă s-ar cuveni îndreptată avertizarea şi către cine bea într-atâta, încât să nu mai ştie dacă şi-a dat acordul sau nu. De altfel, nici nu este de mirare că doar într-unul din 13 cazuri de date rape se ajunge la o condamnare penală…

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (2) [This alcohol, a Brit's best friend?]

Până nu te ia în braţe o studentă de 20-21 de ani beată moartă, poate că încă te mai străduieşti să fii cât se poate de galant şi să ascunzi aceste aspecte triste din viaţa englezilor, despre care, oricum, voi rămâne cu o părere foarte bună, după mai puţin de cinci săptămâni petrecute aici.

Cu voia Domnului, voi vedea curând şi cum sunt scoţienii la ei acasă. Până atunci, să povestesc puţin cum sunt englezoiacele la beţie.

Cum n-am habar cum fac cele care se îmbată prin Ibiza, Antalya sau Zakynthos (unde prietenul meu Dionysios mă asigură că există doar o singură staţiune de dezmăţ total, în rest insula fiind foarte cuminte), pot spune că cele de prin Brighton măcar se îmbată în linişte. Destule de-abia se ţin pe picioare, dar măcar rămân cu hainele pe ele şi parcă nu-s zgomotoase cum fac mulţi bărbaţi pe aici.

Aşa erau şi cele trei cu care m-am întâlnit cu două seri înainte de Valentine’s Day. Ai zice că sigur erau nasoale rău, genul ălora despre care în liceu mai auzeam sentinţa implacabilă vizavi de atractivitatea lor: “Ei, aşa, dacă-i pui o pernă pe cap, merge o dată”.

Nicidecum! Două erau măcar acceptabile, iar cea mai beată era şi cea mai frumuşică şi, indiscutabil, cea mai vulnerabilă. La vreo 90 de secunde după ce m-am aşezat lângă ele, capul acesteia din urmă era pe umărul meu.

Desigur că am devenit repede curios de spectacol, dar iniţial mă aşezasem pentru că nu pricepeam nici în ruptul capului ce mă întrebase una – voia, de fapt, o foiţă pentru a-şi face o ţigară (foarte multă lumea fumează aşa pe aici, că ţigările la pachet sunt prea scumpe).

A mai întrebat pe trei alţii după aceea şi toţi au priceput greu, dovadă că nu aveam eu probleme în a desluşi accentul unui vorbitor nativ, ci că biata fată chiar nu mai era în stare să vorbească o engleză inteligibilă. O a treia, ceva mai trează, a sosit începând să organizeze plecarea, în timp ce cea de lângă mine îşi scotocea prin poşetă după card.

Puteam face orice şi am înţeles în momentele acelea de ce sunt atâtea afişe prin campus care te avertizează că relaţiile sexuale cu cineva beat pot fi (depinde cum îl convingi pe judecător) considerate viol.

În orice caz, probabil că treaba cu consimţământul nu era greu de rezolvat, mai ales că, la despărţire, noua mea prietenă m-a luat în braţe ca pe cineva în care ar avea mare încredere, deşi eram un străin. Le-am condus până la autobuz doar să mă asigur că nu se urcă la volan bete.

Însă n-am mai avut vreme să le fac poza pe care tocmai cea mai trează îmi ceruse să le-o fac (oare asta probează ce mi-a spus fata din Londra, că numai britanicele bete se oferă să fie fotografiate?!).

Autobuzul era deja în staţie, în timp ce prietenele ei erau greu de adunat, căci, efectiv, nu reuşeau să meargă în linie dreaptă nici susţinându-se una pe alta. Arătându-mi cărţile ei din geantă, una despre Don Juan şi două pentru şcoală, am aflat şi cu ce se ocupa – studentă la filosofie în anul doi. Prietena ei care nu mai putea să ceară o ţigară – studentă la istoria artei, iar amica mea – studentă la limba şi literatura engleză.

Era de-abia ora 21:00 seara şi se aflau la vreo trei km de casă. Numai Dumnezeu ştie cum vor fi ajuns, dar bănuiesc că pentru niciun şofer de autobuz din UK nu este vreo situaţie inedită şi va fi ştiut să le ajute.

Altfel, eu nu pot să sper decât că vorba auzită de la un diplomat american acum cinci luni – “Dumnezeu are grijă de lunatici, de beţivi şi de Statele Unite ale Americii” – se potriveşte şi în cazul UK.

Adică grija Lui nu îi exclude pe aceşti britanici, dintre care tot mai mulţi îmi spun fără ocolişuri (nu am avut ocazia să aflu părerea acestor copile şi nici nu întreb oamenii, pur şi simplu reiese din discuţii) că ei sunt seculari, nereligioşi sau atei. Ba chiar aud că sunt destui localnici care nu au nici măcar aşa-zisul botez anglican.

Aici e rădăcina problemelor. Unde nu mai există noţiunea de Dumnezeu, degeaba ai umplut pereţii cu avertismente privind relaţiile sexuale la beţie sau mesaje cu schepsis care doar-doar or convinge vreun beţiv să nu se suie la volan.

La fel, degeaba dai o grămadă de bani să înveţi tinerii despre sex sigur (safe sex), pentru a reduce numărul de adolescente gravide – cel mai mare din toată Europa în UK! În zadar ţii lecţii de sex oral, că normalul este riscant – tot ai printre cele mai multe avorturi din UE!

Din păcate, doar privite strict cantitativ ar fi lucrurile acestea ceva tipic britanic. De fapt, ele se întâmplă peste tot în lumea civilizată. Şi nu este deloc neimportant, cum sunt convins că îşi vor zice destui dintre cititorii mei, întrebându-se “ce l-o fi apucat pe ţăcănitul ăsta?” (pe mine), de scriu despre aşa ceva.

Nu ştiu care alt subiect este mai de viaţă şi de moarte decât relaţiile sexuale! Şi sunt sătul de ceea ce cred experţi peste experţi despre treaba asta, căci văd la ce rezultate duce ştiinţa lor – eu am pe Cine să cred!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (1) [This alcohol, a Brit's best friend?]

Încă nu m-am lămurit cât de gravă e problema trasului la măsea în UK. Ceva-ceva tineri făcuţi pulbere am văzut, mai ales duminica dimineaţa, dar nu şocant de mulţi - ori aşa sunt eu, mai greu impresionabil?! Totuşi, din câte se vede, autorităţile par a se da de ceasul morţii ca lucrurile să nu depăşească anumite limite.

Orice ar face, dar nicidecum să transforme vânzarea alcoolului în monopol de stat, ca în Suedia şi Finlanda, ori să ridice limita de vârstă de la care tinerii pot cumpăra băutură, precum în SUA. Britanicii merg categoric pe o strategie greşită, de a lua cu binişorul o chestiune care este pe cale (zice presa lor, nu eu!) să le scape de sub control.

De pildă, iată o mostră de abordare politicoasă a problemei. Pe rafturile cu băuturi ţi se spune să te simţi flatat dacă arăţi aşa de tânăr că dai impresia a avea sub 21 de ani şi ţi se va cere să te legitimezi. Frumos nu?

Poate că este şi o şmecherie la mijloc, deoarece, scriind cifra de 21, l-ai putea intimida pe câte unul nici să nu mai încerce să cumpere băutură dacă nu are vârsta respectivă. Însă limita legală rămâne la 18 ani, aşa că ulciorul nu poate merge de multe ori la apă.

Decurgând din prima, o altă mare problemă pe aici se arată a fi aşa-numitele cazuri de date rape. Mai pe româneşte, violul în urma unei întâlniri sau: bei până nu mai ştii ce şi cu cine ai făcut, ba poate că cel căruia acum îi pui în cârcă o infracţiune îţi era prieten apropiat sau concubin. Pesemne că, într-adevăr, cazurile sunt atât de dese precum le receptam ca cititor online al ziarelor din UK, încât a fost nevoie de afişe precum cel de faţă în ditamai universitatea.

Dacă atâtea fete beau până aproape de pierderea cunoştinţei, mai poate fi valabilă plângerea lor că au fost violate? După interminabile discuţii şi soluţii contradictorii oferite de instanţe, se pare că se impune părerea majoritară că violul echivalează strict cu lipsa exprimării consimţământului.

"Dacă faci sex cu altă persoană şi acea persoană NU A SPUS DA - este viol şi poţi fi arestat, pus sub acuzare şi trimis la închisoare", zice avertismentul Poliţiei din Sussex, afişat în atâtea locuri, de parcă beţia şi/sau violul ar fi nu-ştiu-ce activitate din programa universitară.

Cu toate acestea, poţi să fii achitat la fel cum zice posterul că poţi să fii închis, pentru că, de la caz la caz, când nici faptaşul, nici victima nu îşi amintesc împrejurările (ne)exprimării consimţământului, judecătorul pe cine să creadă?!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Din viaţa studenţească (2) – Petreceri sălbatice [Student life – Wild parties]

După ce observ din mulţimea de afişe din campus şi din ce am vorbit cu studenta din primul an la lingvistică de mai sus, o afacere care trăieşte bine pe spinarea studenţilor pare a fi organizarea chefului cel mai tare, pentru care se pun la bătaie tot soiul de trucuri publicitare.

Mi-e toate nu-mi par a fi mai pline de imaginaţie decât anunţurile referitoare la adevărata Mama Omida (văd că este şi un articol Wikipedia despre asta!), dar iată o asemenea şmecherie publicitară (publicity stunt).

În loc de bilet, cumperi un tricou şi, numai îmbrăcat cu acesta, poţi intra la o megapetrecere, căreia văd că i se face reclamă cu mai bine de o lună înainte drept cea mai cea.

Organizatorii garantează că va fi la fel de cool în toate cele 17 centre universitate din UK unde se va ţine şi că numai o dată pe an poţi să chefuieşti aşa de bine. Tricoul costă £ 10 (în vreme ce, cu £ 8 poţi să-ţi iei două tricouri bunicele cu sigla Universităţii din Sussex) şi are o calitate jalnică, fiind de fapt menit pentru a fi transpirat, mâzgălit cu pixul/carioca, îmbibat în alcool, ba poate chiar sfâşiat...

Totul e un business bine pus la punct, însă antreprenorii declară, totuşi, că vor permite accesul unui număr de organizaţii caritabile să strângă fonduri cu ocazia petrecerii. Vorba aia, unde intră mia, intră şi suta, astfel că poate mai păcăleşti vreun student beat să dea bani pentru apărarea drepturilor omului în China, hrănirea copiilor din Africa, combaterea rasismului şi alte idealuri nobile, care împart avizierele de pe aici cu nenumăratele anunţuri referitoare evenimente hedoniste de acest tip.

Asta n-am prea înţeles eu pe unde am fost în lume, ce casă bună fac aceste idealuri cu dezmăţul societăţii contemporane al cărei scop este atingerea plăcerii, cum zicea Epicur?

Cum adică pretindem ne preocupă atâta viitorul planetei, când, de fapt, vrem mereu să ne distrăm (dintotdeauna am detestat acest cuvânt!), de parcă azi ar fi ultima zi şi nimic mâine sau nimic dincolo?

Luptăm pentru drepturile copiilor deja născuţi, dar promovăm libertatea de a-i ucide pe cei nenăscuţi (superb acest articol al colegului meu!); vorbim de combaterea foametei la mese îndestulate, de unde rămân kilograme de resturi; ne adunăm la evenimente despre încălzirea globală, după ce am zburat mii de kilometri cu aeronave care dispersează tone de dioxid de carbon în atmosferă...

Ipocrizia asta o întâlnim peste tot, iertare gazdelor din UK că s-a nimerit să mă refer la ea tocmai de aici!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]