[EN] Not worth trying in the UK / [RO] Nu merită încercat în UK (5)

[EN] Not only in the UK (where I put this on my tongue) , but I find the above delicatessen (?!) not worth trying anywhere in the world. As far as I was told, it isn’t even a British speciality (originally, it’ probably a French fault :-), and not even awfully tasting. [RO] Nu numai în UK (unde am pus asta pe limbă), dar găsesc delicatesa (?!) de mai sus a nu merita încercată nicăieri în lume. Din câte mi s-a spus, nu este nici măcar o specialitate britanică (la origine, este probabil vina francezilor :-) şi nici măcar nu are un gust groaznic.

[EN] It tastes both as onion, and something sweet (red onion has its share of sweetness, doesn’t it?) – however, it just doesn’t seem to fit in the food preferences of someone from Romania, where we simly don’t have onion for desert… uh… nor marmalade as appetizer. [RO] Are gust deopotrivă de ceapă şi ceva dulce (ceapa roşie are partea ei de dulceaţă, nu-i aşa?) – totuşi, nu pare să se potrivească preferinţelor culinare ale cuiva din România, unde pur şi simplu nu mâncăm ceapă la desert... câh... nici marmeladă ca aperitiv.

[EN] What amazed me is that this speciality could be found in a rather regular canteen, from the point of view of the menu, and also weird :-) from other perspectives – the Café in the Crypt that I wrote about here. [RO] Ceea ce m-a uimit pe mine a fost că această specialitate se poate găsi într-o cantină mai degrabă obişnuită, din punctul de vedere al meniului, dar şi ciudată :-) din alte perspective – Café in the Crypt despre care am scris aici.

[EN] The lady at the counter even allowed me just to taste a bit, although I warned her that I probably won’t buy a gram of this marmelade. [RO] Doamna de la tejghea m-a lăsat chiar să gust un pic, deşi o avertizasem că probabil nu voi cumpăra niciun gram din această marmeladă.

[EN] As I said, it wasn’t completely distasteful – it’s just something that fussy I (?!) couldn’t eat, therefore I wouldn’t recommend anyone else trying it – but well, the world is full of reckless people who shouldn’t feel somehow bound by my piece of advice… [RO] Cum am spus, n-a fost complet dezgustătoare – doar ceva ce mofturosul de mine (?!) n-am putut să mănânc, astfel că nu recomand nimănui – dar, mă rog, lumea este plină de oameni nesăbuiţi, care n-ar trebui să se simtă cumva legaţi de sfatul meu...

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (8) [Things like these, only at the Brits]

Nici nu ştii cum să numeşti lucrul acesta, excentricitate britanică sau mercantilism, dar iată o imagine din interiorul aşa-numitei Cafenele din Criptă, situată în celebra Trafalgar Square din Londra. Locul nu are nimic special, nici măcar decoraţiuni de film de groază, iar calitatea mâncării, diversitatea limitată a meniului şi preţurile nu trec de nivelul a ceea ce aş numi eu o cantină populară.

Singurul lucru bizar este că în incinta asta, parte din complexul de clădiri al bisericii anglicane St. Martin-in-the-Fields, chiar au fost îngropaţi oameni vreme de sute de ani, în vreme ce acum se poate lua un prânz la preţuri rezonabile ori să se asiste la un concert de jazz.

De mâncat, am mâncat eu fără probleme, dar la cât nu-mi place jazz-ul, jazz într-o criptă – asta chiar ar fi o experienţă extremă pe care nu veau să o încerc :-) N-aş cuteza să rostesc sentinţe despre cât de tipic britanic este localul ăsta.

Dar, în mod cert, e tipic lumii capitaliste de azi. Să laşi bunătate de criptă, cu aşa vad comercial, ca simplu loc unde strămoşii să-şi odihnească oasele ori ca muzeu şi să nu-l transformi într-o afacere profitabilă – aşa ceva nu se face!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]