[EN] Every 99 years… / [RO] La fiecare 99 de ani…

[EN] Almost every 99 (+/- a few) years, something significant has been setting the world on fire over the centuries. [RO] Aproape la fiecare 99 (+/- câţiva) ani, ceva semnificativ a aruncat lumea în flăcări de-a lungul secolelor.

.

[EN] Many suspect me of being a conspirationist and may wonder where did I get this wacky ideas from. [RO] Mulţi mă suspectează că sunt un conspiraţionist şi s-ar putea întreba de unde am aceste idei năstruşnice.

.

[EN] I just noticed this… curiosity, made some subractions and searched for historical data. [RO] Eu doar am observat această... curiozitate, am făcut nişte scăderi şi am căutat date istorice.

.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

.2013 - 99 = 1914

[EN] The beginning of the First World War (1914-1918) that would bring the end of three empires and the rise of the USSR. [RO] Începutul Primului Război Mondial (1914-1918) care va aduce sfârşitul a trei imperii şi ridicarea URSS.

1914 - 99 = 1815

[EN] The End of Napoleon Bonaparte’s adventure and the beginning of the Perfidious Albion’s supremacy known as Pax Britannica. [RO] Sfârşitul aventurii lui Napoleon Bonaparte şi începutul supremaţiei Perfidului Albion cunoscută drept Pax Britannica.

1815 - 99 = 1716

[EN] The battle of Petrovaradin, one of the first nails in Ottoman Turkey’s coffin. [RO] Bătălia de la Petrovaradin, unul dintre primele cuie în coşciugul Turciei Otomane.

1716 - 99 = 1617

[EN] The fervent counter-reformist Ferdinand II is elected King of Bohemia and The Thirty Years War begins the following year. [RO] Ferventul contra-reformist Ferdinand al II-lea este ales Rege al Boemiei şi Războiul de Treizeci de Ani începe anul următor.

1617 - 99 = 1518

[EN] The Treaty of London marks the first attempt of European Integration and building a lasting peace of the continent. [RO] Tratatul de la Londra marchează prima încercare de Integrare Europeană şi edificare a unei păci durabile pe continent.

1518 - 99 = 1419

[EN] Western Europe was caught in the Hundred Years War, and the Hussite Wars would break after Jan Hus’ execution in 1415. [RO] Europa de Vest era prinsă în Războiul de O Sută de Ani, iar Războialele husite vor izbucni după execuţia lui Jan Hus în 1415.

1419 - 99 = 1320
[EN] France is confronted with the so-called Shepherds’ Crussade, a chaotic anti-nobility and antisemitic movement. [RO] Franţa se confruntă cu aşa-zisa Cruciadă a Ciobanilor, o haotică mişcare anti-nobiliară şi antisemită.

1320 - 99 = 1221

[EN] The Mongols begin their conquest of Central Asia, killing one million people in Merv (ancient Persian city) that year. [RO] Mongolii încep cucerirea Asiei Centrale, ucigând un milion de oameni la Merv (străvechi oraş persan) în acel an.

1221 - 99 = 1122

[EN] Byzantine forces under Emperor John II Komnenos defeat the Pechenegs which would disappear from history. [RO] Forţele bizantine de sub comanda Împăratului Ioan al II-lea Comnen îi înving pe pecenegi care vor dispărea din istorie.

1122 - 99 = 1023 - 99 = 924 - 99 = 825 - 99 = 726

[EN] Byzantine Emperor Leon III Isaurus bans the worship of icons, thus the iconoclastic rage begins. [RO] Împăratul bizantin Leon al III-lea Isauricul interzice cinstirea icoanelor şi astfel începe furia iconoclastă.

726 - 99 = 627

[EN] The founder of Islam, Muhammad, creates a confederation of tribes in today’s Saudi Arabia and his beliefs spread in the area. [RO] Fondatorul islamului, Mahomed, creează o confedereaţie de triburi în Arabia Saudită de azi şi credinţele sale se răspândesc în zonă.

528 - 99 = 429 - 99 = 330

[EN] Emperor Constantin the Great moves the capital of the Roman Empire to Constantinople. [RO] Împăratul Constantin cel Mare mută capitala Imperiului Roman la Constantinopol.

330 - 99 = 132 - 99 = 33

[EN] Some scholars consider the year 33 AD as the year the Crucifixion, while all agree to place it sometime in the years 30-36. [RO] Unii cercetători consideră anul 33 AD drept anul Crucificării, în timp ce toţi sunt de acord să o plaseze cândva între anii 30-36.

[EN] As long as, since then, we know that Christ is Risen!, there are reasons for hope, no matter what world cataclysm awaits us. [RO] Câtă vreme, de atunci încoace, ştim că Hristos a înviat!, sunt motive de speranţă, indiferent ce cataclism mondial ne aşteaptă.

[EN] As for something bad happening that year – a grave financial crisis erupted in Rome, leaving many aristocrats bankrupt. [RO] Cât despre ceva rău petrecut în acel an – o gravă criză financiară a izbucnit la Roma, lăsând faliţi mulţi aristocraţi.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

1914 + 99 (+1) = 2013/2014

[EN] What next? [RO] Ce urmează?

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

The crippled giant [Gigantul infirm]

One shouldn’t have necessarily been a great military analyst to anticipate that such a moment would sooner (rather than later) come for the Perfidious Albion.

The commanders of the armed forces (depleted by budgetary cuts) seem to be shrugging their shoulders in front of David Cameron’s request to implement a no-fly zone over Syria.

Great Britain, the former superpower of the 19th and early 20th century, can’t do anything in Syria by itself, and mustering American and NATO support would take much time.

The only readily available ally would be Turkey, but imposing a Libyan scenario on Bashar al-Assad can certainly draw the ire of Russia.

Would Britain (and France?!) risk another Crimean War, when the odds of victory are so different from what they were some 160 years ago?

Assuming that the newly re-elected ‘pacifist’ at the White House agrees with Cameron’s eagerness to go to war, wouldn’t all risk turning into a Third World War?

If I were Argentina’s president these days, I’d be rubbing my hands, wishing very much to see Britain involved in Syria.

The military giant of 1982 is severely crippled, while Obama will most probably not do anything to defend the pride of the USA’s former colonial power.

By the time (2016-2018) London gets a new aircraft carrier, it would be very unlikely for the next (Labour?!) government to promise retaking the Falkland Islands.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Life after prosperity [Viaţă după prosperitate]

For decades, generation after generation of people in the ‘free’ Western world have been brainwashed to believe that, as long as they work hard, they can succed in life, and… have it all.

We’re entering the fifth year of Global Economic Crisis and the twelveth year of War on Terror (after two knock-out Septembers, in 2001 and 2008), yet there’s no sign that the world would ever be prosperous again.

After having spent so many years in schools and universities, young people in Ireland, Spain, Italy, Portugal, Greece or Romania find themselves to be part of a ‘lost generation’.



Not that the future looks much brighter for American, British, German or French youngsters. No matter how many newer and newer smartphones and other gadgets appear, the future looks dumber and dumber for everyone.

Our world – closely connected and flooded with often useless information – is nothing but a madhouse.

A giant suverillance society, where people are force-fed the dreams they should dream and the aspirations they should have. Apparently free, all of us are allowed to believe in whatever we want, and do what ever we want.



Anything is negotiable, everything is relative. There is no God, nor any supreme good. There are alternatives to everything one man considers to be an ultimate truth.

Everything but two dogmas are to be challenged. The moral superiority of democracy and capitalism shouldn’t be put into question. Dare to doubt these, and you’ll considered an extremist and gradually outcast, disenfranchised, liquidated!

Free (?!) education systems are still preparing people for a free (?!) world, where democratic values were supposed to guarantee the right to a prosperous life for everyone.



But that world is not more. So what are young people to believe? They have been learning about a world of peace, universal human values, and endless economic opportunities. No word about the afterlife, about what truly matters beyond all these fictions.

Everything they learned about was how to become the perfect cannon fodder for ideological and economic wars, to find the meaning of life in consumerism, lured by the fata morgana of prosperity.

Today, the chances of peace are deteriorating rapidly, and human rights are often abused within the temples of democracy that preach them…



As for the idols of prosperous economy, there have all “fell on their faces, shattered and broke into pieces.” The world is not a comfortable place to live in anymore.

There’s no fun, no delight, no pleasure, and no confidence in a marvelous future with major wars (Israel-Iran, Turkey-Cyprus, China-Japan), as well as famine, ecological and economic disasters looming ahead of us.

There must be life after prosperity, but how would that life be?! People (especially youngsters) are not ready to cope with this (not simply unfamiliar but outrightly) hostile new world.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ziua eroilor [Heroes’ Day]

O fi altfel pe alte meleaguri unde secularizarea are sute de ani de istorie – nu doar vreo 164 de ani, de pe la 1848 – dar în România pare lipsit de sens a te gândi la eroi şi fapte de eroism fără să-ţi vină în minte jertfa Mântuitorului Iisus Hristos.

Şi la noi s-a încercat o secularizare a eroilor, o rupere a lor de Semnul Crucii sub care au luptat şi au murit. Şi care apare încă cele mai multe monumente dedicate lor.

Încercarea de a-i separa pe eroi de înţelesul duhovnicesc al jertfei lor se făcea în vremea comunismului şi, din păcate, se mai face şi în vremurile de libertate (inclusiv pentru apostazie) de care încă ne bucurăm.

Desigur, şi în afara rostului adus de Hristos în lume, există acte eroice în faţa cărora ne plecăm. În toate vremurile, în toate locurile şi în toate civilizaţiile, sunt oameni care pun mai presus de ei înşişi şi de viaţa lor câte un ideal a cărui împlinire este aşteptată să servească semenilor.

Au murit sperând la ceva, fie că moartea lor avea să se soldeze cu un palpabil succes din perspectivă istorică pentru statul sau naţiunea sub ale căror flamuri au luptat.

Dar există, evident, şi milioane de fapte eroice inutile. Care nu au avut consecinţe pozitive în viaţa semenilor. Ba dimpotrivă. Să ne gândim doar la milioanele de ostaşi germani şi japonezi căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial.

Tot aşa, de sub lupa mioapă a cercetătorului secular, moartea a sutelor de mii de români de prin stepele şi lagărele din Rusia nu poate fi privită decât ca o tragică inutilitate.

Cu totul altfel vede moartea lor, adesea în condiţii groaznice – deloc spectaculoasă, precum a eroilor sovietici din filme – Biserica ai cărei fii au fost majoritatea covâşitoare a acelor ostaşi.

Pomeniţi la fiecare Sfântă Liturghie, eroii au şi o zi a lor – Înălţarea Domnului. Indiferent de sensurile omeneşti pe care le putem da morţii lor, adevăratul rost al sacrificiului lor numai în Hristos poate fi descrifrat.

De aceea, pentru cei care izbesc cu piciorul în ţepuşă, rostul milioanelor de morţi – în urma cărora România nu este mai mare, mai bogată, mai civilizată, ci tot necorelată la trendurile progresului, săracă, înapoiată etc – rămâne indescifrabil.

Dar pentru Biserică, nici un erou nu este mort degeaba, căci destinul în veşnicie al unei neam nu se calculează în tone de carne de tun eficient folosite sau irosite în jocuri geopolitice.

Mai mult contează numărul celor care, ducându-se dincolo cu nădejdea în Învierea lui Hristos, pot cântări mai mult în balanţă decât nenumăratele păcate ale generaţiei actuale.

Luaţi de pe ogoare, de pe băncile şcolilor, din uzine, din braţele mamelor şi ale iubitelor, din biserici sau, poate, chiar de prin crâşme – şi aruncaţi în văpaia războiului, pentru a fi sfârtecaţi de obuze sau ucişi prin înfometare în lagăre.

Cu tot ce au avut, cu bune şi rele, au fost rupţi de rosturile lumeşti şi duşi la război, fiind jertfiţi “pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român”.

Numai Dumnezeu poate şti dacă şi cât cântăreşte jerfta lor inclusiv pentru mântuirea noastră, a urmaşilor lor de azi, adesea sinucigaş de indiferenţi faţă de patrie, credinţă strămoşească, aspiraţia de întregire a neamului, libertate şi demnitate.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (10)

[EN] Exactly two centuries ago (on May 16, 1812), Russia snatched Bessarabia (which had not existed as distinct territory before) from Moldova. [RO] Exact acum două secole (pe 16 mai, 1812), Rusia a înşfăcat Basarabia (care nu existase ca teritoriu distinct înainte) de la Moldova.

[EN] Ottoman Turkey renounced this fringe of land between the Prut and the Dniester rivers, chopping Moldova for a second time. [RO] Turcia otomană a renunţat la această făşie de pământ dintre râurile Prut şi Nistru, ciopârţind Moldova pentru a doua oară.

[EN] Not very long before (1775), the Ottomans had ceded the north-western part of the country (Bukovina) to Austria. [RO] Nu cu foarte mult înainte (1775), otomanii cedaseră partea de nord-vest a ţării (Bucovina) Austriei.

[EN] The Russian-Ottoman Treaty was signed at Manuc’s Inn, Bucharest. Today, people have beer and Lebanese (?!) food there. [RO] Tratatul ruso-otoman a fost semnat la Hanul lui Manuc, Bucureşti. Azi, oamenii iau bere şi mâncare libaneză (?!) acolo.

[EN] A similar deal (1878) between Istanbul and London would forever change the destiny of Cyprus. [RO] O înţelegere similară (1878) între Istanbul şi Londra avea să schimbe pentru totdeauna destinul Ciprului.

[EN] Greece and Cyprus never united, though they are both EU members. A similar scenario is unlikely for Romania and Moldova. [RO] Grecia şi Cipru nu s-au unit niciodată, deşi sunt ambele membre ale UE. Un scenariu similar este improbabil pentru România şi Moldova.

[EN] What is likely is for Greece to exit (or be kicked out) of the Eurozone (+ EU), and for Moldova to be left out of the EU and Romania. [RO] Ceea ce este probabil este ca Grecia să iasă (sau să fie dată afară) din Eurozonă (+ UE), iar Moldova să fie lăsată în afara UE şi a României.

[EN] Russia is ready to benefit from that, and – after 70 years of peace taken for granted by many – Europe could be on the brink of war again… [RO] Rusia este gata să beneficieze de acesta şi – după 70 de ani de pace luaţi de-a gata de mulţi – Europa s-ar putea afla în pragul războiului din nou…

[EN] The proposed readings: / [RO] Lecturile propuse:

[EN] 1) How was Moldova chopped – here, here, here, here.

[RO] 2) Cum a fost ciopârţită Moldova – aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici.
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

[EN] 3) Republic of Moldova’s indentity problem – here, here.

[RO] 4) Despre capcana încrederii în Vladimir Putin – aici.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

‘Oamenii de rând’ în arta urbană britanică [The ‘commoners’ in British urban art]

Într-o ţară mândră trecutul glorios precum Marea Britanie, te-ai aştepta să întâlneşti prin oraşe numai statui cu personaje măreţe.

Adică oameni care au rămas în istorie, de la eroi medievali (exemplu foto deja postat de mine) până la generali din cel de-al Doilea Război Mondial (foto).

Desigur, există nenumărate astfel de statui, să le zicem clasice, cu oameni de stat (foto) şi războinici în posturi victorioase sau încrâncenaţi în luptă.

În alte cazuri, ostaşii sunt surprinşi deloc ‘tipic statuesc’, ci, pur şi simplu, în clipele de răgaz ale războiului de poziţii din 1914-1918 sau răpuşi (foto).

Dar este ceva care mi-a părut neobişnuit, ca vizitaror venind din jumătatea estică a UE, pentru că n-aş zice că obiceiul este lipsit de echivalent în jumătatea vestică a Uniunii.

Anume numărul destul de mare (în comparaţie cu ce puţine fotografii am pentru a-mi proba observaţia) de statui cu ‘oameni de rând’ (commoners).

Sunt convins că trebuie să fie un curent (trend) mai recent, poate nu mai vechi de 15-20 de ani, dar ale cărui efecte se cunosc deja în peisajul urban britanic.

Şi nu mă refer doar la muzee, precum Migration Museum din Liverpool, unde este firesc să apară grupuri statuare cu imigranţi istoviţi (poza 4).

Muritori de rând pregătiţi şi cu feţe parcă emoţionate de iminenta călătorie apar şi în faţa micuţei, dar elegantei gări Liverpool Street Station din Londra (poza 1).

În Autogara Buchanan din Glasgow ochii trecătorilor nu pot omite o imortalizată îmbrăţişare – şi ea destul de clasică, specifică unor vremuri mai romantice decât zilele noastre (foto).

În Birmingham, dai peste statui cu un aer mai cunoscut pe meleaguri româneşti (poate şi la Roma), oarecum... proletcultist.

Avem un muncitor (?! – nu-s sigur – poza 2), un marinar (poza 6), un soldat (poza 5), ba poate chiar o muză revoluţionară (?! – iarăşi nu-s sigur – poza 3).

În Edinburgh, până şi potăile de rând (însă devenite simboluri ale oraşului) ca Greyfriars Bobby se bucură de statui chiar şi într-un hol de hotel de patru stele (poza 7).

Cu mulţumiri cititorului meu Mihai Gociu pentru imaginile 2-6, aştept şi părerile altora despre arta urbană din UK.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (18) – War and peace / Război şi pace

[EN] The so-called ‘war to end all wars’ finished 93 years ago – at the 11th hour, of the 11th day, of the 11th month of 1918.  [RO] Aşa-zisul ‘război pentru a sfârşi toate războaiele’ s-a încheiat acum 93 de ani – la a 11-a oră, a celei de-a 11-a zi, a celei de-a 11 luni a lui 1918.

[EN] The whole world would change a lot, yet wars didn’t come to an end. [RO] Lumea întreagă avea să se schimbe mult, dar războialele nu s-au sfârşit.

[EN] Is the illusion that made soldiers charging senselessly towards certain death, over and over again, still present today ? [EN] Este această iluzie care i-a făcut pe soldaţi să şarjeze fără sens către moarte sigură, iarăşi şi iarăşi, încă prezentă azi?

[EN] I guess so; there are even more blood thirsty pacifists in our times as in 1914… [RO] Cred că da; sunt chiar mai mulţi pacifişti însetaţi de sânge în zilele noastre decât în 1914…

[EN] Aren’t peace activists very agggressive in our times? Can peace be preached with clenched fists and riots? [RO] Nu sunt activiştii pentru pace foarte de agresivi în vremurile noastre? Poate fi pacea predicată cu pumnii încleştaţi şi răzmeriţe?

[EN] Today – armed with iPods, smartphones, skilled with information technology. [RO] Azi – înarmaţi cu iPod-uri, smartphones, iscusiţi într-ale tehnologiei informaţiei.

[EN] Tomorrow – cannon fodder, ‘knowing’ death from horror movies, unaware of and unprepared for eternity. [RO] Mâine – carne de tun, ‘ştiind’ moartea din filme de groază, neştiutori şi nepregătiţi de eternitate.

[EN] Many of those dying in 1914-1918 (pic 1) had a warm sense of afterlife… [RO] Mulţi dintre cei care mureau în 1914-1918 (poza 1) aveau un cald simţ al vieţii veşnice…

[EN] Those who will die tomorrow – in wars ending the world, not all wars – are cold as statues (pic 2). [RO] Cei care vor muri mâine – în războaie ce-or sfârşi lumea, nu războaiele – sunt reci ca statuile (poza 2)…

[EN] Will death change anything for those who are already spiritually dead? [RO] Va mai schimba ceva moartea pentru cei care sunt deja morţi spiritual?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Femeile în UK (17) [Women in the UK]

Probabil că n-o fi ceva exclusiv britanic, dar eu în UK am remarcat drept bun exemplu această manieră demnă de laudă de a le aminti între eroii naţiunii şi pe femeile care au participat la victoria în conflagraţiile mondiale ale veacului trecut.

În Londra, pe Whitehall, sunt trecute în rândul eroilor acele femei care s-au trudit, din poziţii deloc predispuse la ‘poveşti glorioase’. Fără străduinţele lor, adesea rămase pe deplin anonime, nu ar fi putut avea loc bătăliile victorioase ale bărbaţilor britanici.

Şi nici amarele înfrângeri nu ar fi fost suportabile de bărbaţii mândrii ai acestei naţiuni, dacă nu ar fi avut infirmiere care să le oblojească rănile, bucătărese care să-i hrănească, şoferiţe, telegrafiste sau muncitoare la fabricile de arme şi muniţie.

Însă şi mai emoţionantă mi s-a părut fresca din sanctuarul eroilor (Scottish National War Memorial) de la Edinburgh Castle, dedicată femeilor care au contribuit la Marele Război din 1914-1918 cu “eforturile, compasiunea şi rugăciunile lor”.

Practic, dacă surorile şi logodnicele celor care putrezeau de vii în tranşeele din Franţa mai lucrau propriu-zis şi în afara caselor, la începutul veacului trecut menţiunea “rugăciunile lor” cred că se referea la… mamele lor.

La fel ca în cazul altor naţiuni, şi mamele britanice au dat naştere, de-a lungul veacurilor, la milioane de fii care nu s-au născut pentru altceva decât să moară de tineri. Şi cine altcineva decât Dumnezeu putea să le mângâie?

Ce trist trebuie să fie pentru acelea despărţite de fiii lor fără certitudinea Învierii, fără a şti că Hristos a înviat! Cum le ajută rugaciunea pe unele, şi ce greu trebuie să le fie celor care, poate neştiind de Hristos, caută vinovăţii omeneşti pentru moartea fiilor lor din Afganistan!

Cât despre cum poartă războiul de acasă femeile de astăzi, observ un alt trist adevăr despre UK – că dezbrăcarea în scop caritabil a ajuns până şi formă de susţinere a soţilor de pe front :-( Va ridica cineva, vreodată, un monument pentru aşa ceva?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]