Cine doreşte să aducă bucurie cuiva în preajma Crăciunului... [Who wants to bring joy to someone around Christmas...]

...poate ar găsi inspiraţie pe acest site – Milostenie.ro – unde sunt postate strigăte de ajutor dintr-o lume paralelă: a suferinţei, a bolilor, a traiului de pe o zi pe alta, a lipsurilor de tot felul, a excluderii sociale, a lipsei de perspectivă.

Ştiu că în vremurile noastre se obişnuieşte ca, din spatele monitoarelor sau în discuţii la o bere şi o ţigară, să se decreteze că prea sunt mulţi asistaţi social în ţara aceasta, prea mulţi leneşi, prea mulţi cu mâna întinsă...

Ştiu că în goana după diferite obiective personale, targeturi, ambiţii, idealuri sau desfătări, a te opri asupra celor nefericiţi şi suferinzi nu este o prioritate... 

De fapt, nici nu ţine neapărat de vremurile noastre, ci de metehne milenare ale oamenilor care nu-şi dau seama cât  de fericiţi sunt până ce nu se apleacă asupra nefericirii altora şi nici nu îşi preţuiesc sănătatea până ce nu văd prin ce chinuri trec semeni de-ai lor.

Ba încă nici atunci. De-abia când trec ei înşişi prin necazuri, cât de cât se mai înmoaie oamenii şi îşi vin în fire, pricepând câte ceva din rostul lor pe lume. Altfel... “Bogatul nu crede la sărac” sau “Sătulul nu crede la flămând”.

Cine are o străfulgerare în inimă citind cele ce urmează poate că se va apleca asupra unuia dintre apelurile de ajutor şi va trimite câte ceva. Sau măcar va da mai departe postarea către alţii.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

Un tânăr desfigurat de un accident de maşină, care supravieţuieşte datorită unor plăcuţe de titan care i-au reconstituit craniul, are nevoie de bani pentru alte operaţii.

Mama a două fete, bolnavă de cancer are nevoie de orice ajutor material (hrană, alimente) sau o sumă cât de mică.

Poate aveţi haine de iarnă care ar putea ţine de cald unei familii.

O mamă cu şapte copii locuind într-o singură cameră... are nevoie de foarte multe lucruri.

Mamă singură şi un bebeluş, părăsiţi de tată înainte de naştere.

Tatăl a trei copii este grav bolnav şi are nevoie de tratament pentru insuficienţă respiratorie.

O fetiţă de 8 ani şi frăţiorul de 2 ani necăjiţi, căci nu mai au haine şi încălţăminte:

La 8 ani are tumoră cerebrală, dar speră la vindecare.

Trei băieţi părăsiţi de tată şi mama lor înfruntă mari-mari lipsuri.

Două fetiţe cu handicap au nevoie de bani pentru tratamente.

Un tânăr inimos vrea să înfiinţeze un azil de bătrâni.

O fetiţă cu handicap, fratele ei şi mama lor au mari greutăţi şi cer sprijin.

Trista poveste a unui tânăr cu epilepsie, crescut în orfelinat.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

Poate vreuna dintre aceste poveşti (mai sunt şi altele) vor atrage atenţia oricui ar mai nimeri pe acest muribund (dar încă viu!) MunteanUK, poate aveţi lucruri bune pe care nu le mai folosiţi şi care se pot dărui, poate aveţi 10-15-20-25-30-oricâţi lei care se pot trimite într-un cont sau prin mandat poştal...

Poate aveţi ceva de oferit ca ajutor, poate doriţi să angajaţi pe cineva care este în căutarea unui loc de muncă...

Poate vă gândiţi să ajutaţi proiecte umanitare din mijlocul unor comunităţi sărace...

Poate sunteţi mai atraşi de proiecte mai ample, ale unor ONG-uri cu mai multă experienţă, între care inclusiv cele ale Fundaţiei pentru Copii şi Vârstnici ‘Sf. Sava de la Buzău’ al cărei Ambasador sunt...

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

Nu cred că majoritatea celor care au acces la internet şi ajung pe această pagină nu au 10-15 lei de care să se poată lipsi. O prea mică sumă care poate însemna mare lucru. Ar putea fi banii de mâncare pe o zi  sau chiar o săptămână pentru anumite familii. 

De asemenea, mi-e greu să cred ca în casa oricui să nu fie vreun oarece obiect vestimentar în stare bună pe care să poată fi dăruit.

Pe de altă parte, îmi dau bine seama că a contacta un destinatar dintre cei enumeraţi mai sus de mai sus (care să nu-şi fi dat datele de contact complete), a-i scrie câteva rânduri, a face un pachet, a te duce la poştă etc presupune un efort. 

Până şi a trimite o mică sumă prin internet banking tot înseamnă un mic deranj. Totuşi, cine vrea să facă o faptă bună, nu o poate face absolut fără bătaie de cap. 

Prea ne-am învăţat cu amăgirea că salvăm planeta cu un simplu click, că donaţiile se fac doar prin SMS, că sensibilizăm pe cineva doar mărşăluind pe străzi şi ocupând pieţe, că îmbunătăţim viaţa copiilor din Africa semnând petiţii online, că binele se face cu Like-uri pe Facebook…

Binele autentic şi durabil se face cu trudă, cu jertfă chiar. Dar până într-acolo, fie şi aceste  fărâme de bine picurate celor aflaţi în nevoie (cum propun prin această postare) tot cer ieşirea din inerţie şi confort, prin deschiderea ochilor şi a inimii.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Ajutorul nepreţuit nu costă mai mult decât un mic act de voinţă... [Priceless help doesn’t cost more than a little act of will...]

Celor care vor să facă o faptă bună înainte de Sfintele Paşti, celor care vor să se bucure de salutul Hristos a înviat! ştiind că a adus o mică bucurie altora, le recomand din toată inima să intre pe acest website: Milostenie.ro.

Nu (numai) în pagini de cărţi SF, nici pe Discovery Channel, nici în colţuri îndepărtate din Africa ori din Asia se află nebănuite lumi paralele, ci chiar lângă noi – în Bucureşti  şi în atât de multe alte locuri din România.

Lumi în care toate cele pe care le numim probleme, plângându-ne unii altora de ele, capătă proporţia ridicolă a unor mofturi faţă de cei care au adevărate necazuri şi adevărate dureri.

Pe Milostenie.ro  găsiţi diferite poveşti ale unor semeni de-ai noştri care se luptă cu boli chinuitoare, grele lipsuri materiale, excluziune socială, poartă crucea unor dizabilităţi sau chiar suferă de... foame. 

Prea adesea ne comportăm ca-n vorba românească “sătulul nu crede la flămând” sau precum în Pilda bogatului nemilostiv (al cărui nume nu mai are parte de veşnică pomenire!) şi a săracului Lazăr...

Cum ar fi să ne luăm mâinile de pe ochi şi de pe urechi, pricepând că putem face un bine cu prea puţin? Orice prea mică jertfă de bani şi de timp pentru a le trimite câte ceva acestor oameni poate însemna foarte mult pentru ei!

Cine – dintre cei cu acces la net, care citesc aceste rânduri – nu are nici aceşti prea puţini bani sau prea puţin timp la dispoziţie, astfel încât chiar să nu poată face nimic?

Oricine ar putea măcar să-şi noteze câteva nume ale acestor oameni aflaţi în nevoie şi să se roage pentru ei. Ori să dea forward (inclusiv pe narcisistul Facebook!) la povestea lor către cineva care ar putea avea mai multe posibilităţi să acorde un ajutor.

Numai 10 lei trimişi unei familii pot însemna 10 pâini. Sau vreo 3-4 iaurturi. Sau vreo 2 kg de mere. Sau o părticică din cheltuiala cu facturile curente. Sau ar acoperi costul a 1-2 pastile pastile dintr-un tratament vital.

Ca să nu mai zic că lucruri care nouă ne sunt inutile, dar care sunt în bună stare (să nu jignim pe nimeni trimiţând vechituri infecte!) se află în fiecare casă. Să încercăm să ajutăm cumva!

...desigur, aşa cum ne îndeamnă Mântuitorul, “fără să ştie stânga ce face dreapta ta”.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Ce face Fundaţia ‘Sf. Sava de la Buzău’ [What ‘St. Sava from Buzău’ Foundation does]

Cu ce anume se ocupă Fundaţia pentru Copii şi Vârstnici ‘Sf.Sava de la Buzău’ (sigla – poza 1)? Mă tot întreabă lumea de când am un onorant, dar prea puţin meritat... rol de reprezentare a ei.

Începând din această vară, un răspuns bine documentat oferă acest raport sintetizat de către Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile (FDSC).

De la pagina 215 încolo sunt descrise activităţile desfăşurate sub ocrotirea Sf. Mucenic Sava de la Buzău. Multe ar fi de povestit, dar voi încerca şi eu să enumăr doar nişte activităţi-cheie.

Cel mai adecvat îmi pare a răspunde la întrebare prin cât mai puţine rânduri însoţite de imagini – sperând că acestea din urmă ar putea vorbi mai limpede decât cuvintele.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

Iată câte ceva din ceea face Fundaţia (aici: un rezumat a peste două decenii de activitate), de fapt Dumnezeu, prin mâinile şi inimile deschise şi gândurile bune ale voluntarilor:

* ajută zeci de copii din familii defavorizate (printr-o masă caldă, rechizite şi sprijin la efectuarea temelor) să poată merge în continuare la şcoală prin centrele sale de tip after school din municipiul Buzău şi din Bisoca (jud. BZ).

* oferă adăpost, hrăneşte şi consiliază (psihologic, religios, juridic) victime ale violenţei în familie, având un centru de urgenţă (poza 3) la sediul din Buzău (pozele 2 şi 4).

* îngrijeşte persoane vârstnice în trei aşezăminte din localităţi rurale aflate pe cuprinsul judeţului Buzău (BZ): Năieni, Câmpeni (poza 7) şi Ulmeni.

* dă prilejul unor copii fără posibilităţi să petreacă o săptămână de vacanţă la munte, în taberele de la Bisoca (pozele 5 şi 6), respectiv în Delta Dunării, la Maliuc (TL).

* construieşte un sat (Savaliada) unde persoane dezavantajate de toate vârstele să poată trăi o viaţă demnă, să aibă un adăpost, să desfăşoare o activitate (precum la Năieni – poza 9 sau la Ulmeni – poza 13) şi să socializeze.

* îşi asigură o bună parte din alimentele necesare aşezămintelor prin grădini de legume şi ferme zootehnice (Câmpeni şi Ulmeni) şi o stână (în apropiere de Năieni); acelaşi lucru se va întâmpla şi la Savaliadă, unde a fost deja amenajată o seră (poza 10).

* cinsteşte memoria sfinţilor români (inclusiv cei trecuţi prin închisorile comuniste – poza 11) şi a altor sfinţi foarte iubiţi între români (mai ales din Grecia şi Rusia) pictaţi în paraclisele şi sălile de masă din toate aşezămintele.

* primeşte tineri la o tabără de sculptură şi pictură la Câmpeni (poza 12 – paraclisul este în curs de pictare).

* găzduieşte (şi susţine prin donaţii de carte şi activităţi comune) o Bibliotecă de Carte Religioasă (care poartă numele Episcopului cărturar Dionisie Romano), filială a Bibliotecii Judeţene Buzău.

* organizează seri de discuţii, la ceainăria de la sediul din Buzău (poza 14) care propun publicului de toate vârstele alte teme despre cele ce contează cu adevărat (exemple: aici, aici, aici sau aici), nu trivialităţile la care suntem expuşi prin mass media.

* asigură posibilitatea dobândirii de către orfani sau tineri din familii sărace unei calificări profesionale: tâmplărie, croitorie (poza 15 – la sediul din Buzău), legumicultură şi creşterea animalelor.

* a început fiecare proiect cu un lăcaş de cult (biserică sau paraclis: Ulmeni – poza 16; Savaliada – poza 8), apoi a construit edificiul cu destinaţie socială din jurul său, căci totul se pune pe temelia credinţei ortodoxe în Mântuitorul Iisus Hristos.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

Pe cei cărora le dă Domnul gândul bun de a ne ajuta cu ceva (orice sugestie, reclamă între prieteni, vreo mică sumă sau altceva de donat, câteva ore/zile de activitate ca voluntar etc) îi invităm să ne contacteze:

Fundaţia pentru Copii şi Vârstnici 

“Sfântul Sava de la Buzău”

Buzău, Str. Bistriţei nr. 19

http://www.sfsavabz.ro/

sfsavabz@yahoo.com

dlbogdanmunteanu@yahoo.com

Tel/Fax: 0238 710 349;

Cod fiscal 5681027

Conturi la B.R.D. Sucursala Buzău (Adresa SWIFT: BRDEROBU)

RON – RO10 BRDE 100S V439 5201 1000

EUR – RO45 BRDE 100S V439 5228 1000

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Savaliada – de la o unitate militară anti-aeriană la o oază anti-sărăcie [Savaliada – from an anti-aircraft military unit to an anti-poverty oasis]

O unitate militară de 100,000 metri pătraţi este pe cale să devină un sat sustenabil pentru oameni dezavantajaţi de toate vârstele, graţiei unui ambiţios proiect al Fundaţiei pentru Copii şi Vârstnici ‘Sf. Sava de la Buzău’.

Aceasta este ştirea bună (în răspăr cu ştirile rele care ne asaltează de pretutindeni) faţă de care am încercat să sensibilizez cel puţin 800 de persoane (cei mai mulţi dintre ei destinatari necunoscuţi sau vag cunoscuţi de pe net), prin e-mailuri şi telefoane.

Numai până acum, în vreo două săptămâni. Aş zice că sunt de-abia la început, inclusiv cu referirile la acest subiect (cam întârziate) pe blog :-) În sfârşit, pare-se că a dat Domnul să fac şi eu ceva cu adevărat util prin MunteanUK :-)

Nu este o simplă ştire care să mă fi impresionat, aşadar să scriu despre ea, ci este ştirea din care chiar am ajuns să fac parte, ca voluntar în slujba Fundaţiei.

La întrebarea cum am ajuns în acest rol n-aş putea răspunde altfel decât exclamând: Mare este Dumnezeu! Este un dar de Sus, necăutat, venind pe neaşteptate şi umplându-mă de bucurie şi însufleţire, ca tot ce vine în mod autentic de la El.

De două decenii, prin dedicarea voluntarilor, dărnicia sponsorilor şi îngăduinţa celor care ar fi putut pune beţe în roate – şi, peste toate, unindu-le tainic, prin lucrarea lui Dumnezeu – Fundaţia a adus la viaţă multe proiecte în slujba celor dezavantajaţi.

A venit vremea ca experienţa acestor succese (de mai mică anvergură în comparaţie cu ce se vrea acum) să fie valorificată într-un mare proiect unic în România – Savaliada.

Un centru social pentru toate vârstele, denumit după ocrotitorul organizaţiei, Sf. Mucenic Sava de la Buzău, şi inspirat de vasiliadele fondate de Sf.Vasile cel Mare. Pentru cititori fideli şi oricine ar poposi pe aici, iată povestea proiectului...

A fost cândva, pe când România mai avea avea un sistem coerent de apărare antiaeriană,  o unitate de rachete, lângă comuna Baba Ana (jud. PH, la graniţa cu jud. BZ). Până în 2002, rachetele de acolo protejau instalaţiile petroliere de la Ploieşti.

Dar, din moment ce petrolul nu mai este al nostru, ci al Austriei, iar de apărat, chipurile, ne apără NATO – o fi incorect politic să le zic fazani celor care mai cred vrăjeala?! – s-a hotărât că nu mai avem nevoie de bătrânele rachete de provenienţă sovietică.

Militarii au fost răsfiraţi pe la alte unităţi sau disponibilizaţi, iar UM 02331 – cotropită de arbori, arbuşti şi buruieni... Vreme de zece ani, aici nu s-a mai întâmplat nimic, până ce Fundaţia a primit în concesiune terenul.

Peste zece clădiri (unele în stare bunicică, altele aproape surpate), plus livadă, păşune, pădure – toate la dispoziţia Fundaţiei timp de 25 de ani, cu drept de prelungire pe termen nelimitat dacă se păstrează destinaţia de aşezământ social.

Un loc în care mai marii lumii ar face lagăre pentru nedoriţii societăţii, dar unde Fundaţia face taman altceva – nu un adăpost de asistaţi, ci un sat plin de viaţă, care să se susţină prin mici activităţi economice, şi unde oamenii defavorizaţi să îşi recapete demnitatea, să simtă că, într-adevăr, contează unii pentru alţii.

Vârstnici abandonaţi, mame izgonite de acasă cu copiii, orfani, tineri ieşiţi din sistemele de plasament şi alţi oameni împinşi către periferia societăţii noastre (care aleargă cu limba scoasă după o bunăstare nemilos de iluzorie) vor avea şansa unei vieţi demne.

Ei vor locui împreună, vor socializa şi vor avea parte de asistenţă medicală, programe educaţionale, activităţi sportive şi culturale, consiliere socială şi servicii religioase într-o biserică închinată Sf.Voievod Ştefan cel Mare.

De s-or găsi între beneficiari şi eterodocşi, atei, agnostici şi alţi (îşi zic ei) liber cugetători – n-au decât să stea la umbră ori să-şi facă de lucru. După ce vor fi primiţi în Savaliadă, nici nu vor fi daţi afară din pricini de conştiinţă, nici obligaţi să asiste la slujbe.

Mâna întinsă în numele Sf. Sava de la Buzău, în numele lui Hristos-Dumnezeul nostru nostru nici nu se retrage, odată oferită, nici nu constrânge pe nimeni. Dintotdeauna, Fundaţia Sf. Sava a fost alături de cei nevoiaşi, indiferent de religie sau etnie.

Din altă privinţă, prosperitatea n-ar trebui să pice din cer în Savaliadă. Oricine poate (doar în măsura în care poate) va fi poftit să lucreze – la microferma cu sere de legume, brutărie, bucătăria cantinei cu 90 de locuri pe serie, crescătoria de ciuperci sau făbricuţa de vitralii.

Va mai fi destul de lucru la îngrijirea iazurilor cu peşte, la întreţinerea clădirilor şi a aleilor, la curăţenie sau la asistarea celor în nevoie: vârstnici, copii şi bolnavi.  Se doreşte inclusiv construirea unui centru de îngrijiri paleative. 

Nu vă vine să credeţi că în România, de unde mai toată lumea vrea să sară care-încotro, ca de pe o corabie în derivă, din ţara lui “nu mă priveşte”, a lui “mie să-mi fie bine”, a borfaşilor semizei, a sfertodocţilor lideri de opinie sau a divelor cu piept (şi neuroni?!) de plastic, cineva mai visează să creeze o oază de viaţă demnă, de veritabilă comuniune, pentru cei nebăgaţi în seamă?

Pare cuiva greu de crezut? Tot aşa or fi părut cândva şi cele trei aşezăminte pentru vârstnici de la Câmpeni, Ulmeni şi Năieni (jud. BZ), şi cele două tabere pentru copii defavorizaţi de la Bisoca (BZ) şi Maliuc (în Delta Dunării, TL), unde ajung gratuit peste 2,000 de tineri vizitatori în fiecare an!

Poate par ceva mai plauzibile cele două centre de zi pentru copii (în Buzău şi la Bisoca) sau centrul de urgenţă pentru victimele violenţei domestice, centrul de calificare profesională, ceainăria şi biblioteca de carte religioasă (toate la sediul din Buzău)?

De-a dreptul şocant pentru cei care cred că fără (mulţi) bani nu se poate face nimic în România (sau nicăieri pe lume) ar putea părea următorul detaliu.

Toate cele enumerate există fără vreun mare finanţator, în afara Celui din ceruri, Care a lucrat prin sponsori inimoşi şi discreţi (care puteau să fi susţinut vreo cauză cu mai multă vizibilitate) şi o mare familie de voluntari de toate vârstele!

Încă pare incredibil ce spun? Veniţi şi vedeţi! Despre cum lucruri aparent imposibile devin perfect posibile în cadrul Fundaţiei, sugerez două explicaţii.

Una lumească, prin vorbele lui John Lennon (pe care l-am mai citat eu aici şi aici): “Un vis pe care îl visezi singur este doar un vis. Un vis pe care îl visezi împreună cu cineva este realitate”.

Una dumnezeiască, rostită de nimeni altul decât Însuşi Fiul lui Dumnezeu: “Unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor”.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]