A crossroads of the Orthodox World (5) [O răscruce a Lumii Ortodoxe]

As Christians worldwide are remembering St. Nicholas today, Romanians are going to the polls again to choose – as I have already anticipated – the lesser of two evils.

Both candidates swore on the Holy Bible some 72 hours ago, stating that they are not guilty of one serious (from quite a long list, actually) accusation raised against them. Supporters from both camps have serious reasons to believe they are liars.

It may not be as exactly as bad as picking between Hitler and Stalin, as our great-grandfathers had to choose 65-70 years ago, but the choice is not too far from that either.

Irrespective of who wins, we’re either on the brink of civil war of economical collapse. Or both :-(

More than it needs a President and a new (properly working, not interimary) Cabinet, this country (already a storm-tossed ship!) would need a wonder-worker like St. Nicholas…

… as he is pictured here, taming a tempest, on a wall a the Stavropegic Monastery of St. John the Baptist, in Tolleshunt Knights (Maldon, the ‘irreligious’ Essex, SE of England).

This Orthodox monastery on British soil has some great icons and pictures (here’s another episode on this issue), and I find myself constantly amazed with the significations these images can reveal to one’s heart.

It seems to me that St. Nicholas only comes to the rescue when those awaiting a miracle are – although tense, maybe even frightened (click here or on the first picture for a cleared view!) holding their hands firmly on the oars.

I can’t see anyhting else but extremely hard times ahead for all Romanians, but any storms (albeit drawn upon us by our own sins) can be sailed through by those who will hold on to their faith.

Maybe such times are allowed by the Lord to see how much faith is left in Romania...

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ortodoxia în Scoţia (7) [Orthodoxy in Scotland]

Primul lucru pe care l-am aflat despre Ortodoxia scoţiană, cu puţin înainte de a lua parte la prima Sfânta Liturghie, avea să aibă legătură cu…

....monstrul din Loch Ness – un personaj de care începusem un pic să fiu sătul, deşi eram doar în a patra mea zi pe tărâm scoţian.

Aşa cum, dintr-un capăt în altul al României, dai peste obiecte cu Dracula în orice prăvălioare cu suveniruri, şi în Scoţia nu lipseşte un astfel de ‘pseudo-simbol naţional’ (nu ştiu cum să-i zic exact).

Nu ştiu ce preţ or pune scoţienii pe un asemenea simbol, dar pesemne că turiştii sunt atraşi de monstrul acesta a cărui înfricoşătoare reputaţie are cu mult peste cei 75 de ani, de când a devenit un mit al secolului 20.

Mi se păreau deja obositoare povestioarele acestea un pic isterice, când primul prieten de aceeaşi credinţă pe care mi l-a adus Dumnezeu în Scoţia mi-a arătat ceea ce se pomeneşte a fi fost locul izvorul Sfântului Columba.

Acest loc care aminteşte de Sf. Columba se află la Invermoriston, aproape de Fort Augustus – localitate cu mai puţin de 650 de locuitori, unde se află o capelă ortodoxă, deşi se mai ţin Liturghii, din când în când, şi în alte locuri din Scottish Highlands.

.

Mica aşezare (cu nume oarecum pompos, care îţi creează aşteptări, nu?) purta odinioară numele Kilchumein, adică ‘chilia lui Cumein’, (scris şi Chumein sau Cumeine – vezi ultima imagine), un Sfânt ucenic al Sf. Columba.

După toate balivernele hiperbolizate de o lume flămândă de poveşti uşor de servit turiştilor – iar scoţienii sunt buni să vândă altfel de istorioare (vezi aici sau aici) – în sfârşit, am auzit o relatare credibilă.

Evident, n-ar fi credibilă pentru cei gata să creadă orice trăznaie (chipurile, dovedită ştiinţific!), dar să refuze Adevărul. Mie mi-a fost destul să ştiu că, până acum vreo 1,500 de ani, o fioroasă creatură acvatică îi teroriza într-adevăr pe locuitorii acestor meleaguri.

Balaurul avea să le dea pace oamenilor numai după ce Sf. Columba (venit din Irlanda şi pusnicind o vreme în insula Iona, din vestul Scoţiei) l-a supus, nu prin vreo luptă spectaculoasă, ci prin numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Tradiţia despre viaţa sfântului spune că, în timpul uneia din călătoriile misionare ale Sf. Columba a avut trebuinţă să traverseze Loch Ness, dar chiar când a ajuns pe malurile sale a întâlnit nişte oameni care îl îngropau pe un confrate de-al lor ucis de balaur.

.

Relatările potrivit cărora monstrul l-a înecat pe cel ucis (şi nici cadavrul nu i s-ar mai fi găsit, dacă oamenii care acum îl duceau la groapă nu ar fi încercat să-l salveze), nu l-au descurajat pe Sf. Columba. Şi nici pe ucenicul său, Lugbe, care a primit o ascultare pe care mulţi ar fi şovăit să o îndeplinească.

Sfântul i-a spus să traversere râul înotând şi să aducă o barcă de pe celălalt mal. “Nebunie curată”, şi-or fi zis cei care îşi plângeau prietenul mort, dar Lugbe nu s-a descurajat nici când balaurul s-a apropiat de el, gata să-l înghită.

De pe mal, Sf. Columba a ridicat mâna, imperturbabil. Făcând semnul Sfintei Cruci, i-a poruncit, în numele Domnului şi Dumnezeului său Iisus Hristos, să se întoarcă în adâncuri fără să-l tulbure pe Lugbe.

Creatura s-a supus, lucru ce i-a cuprins de uimire pe localnicii din neamul picţilor care îi mai văzuseră pe mulţi de-ai lor răpuşi de monstru. Graţie acestei minuni, Sf. Columba nu a avut prea mult de trudit, pentru a-L face cunoscut pe Dumnezeul Cel Adevărat prin Scottish Highlands.

La 14-15 veacuri de atunci, o bună parte din veniturile celor care locuiesc pe malurile Loch Ness depind în bună măsură de câte paie se pun pe vâlvătaia iscată de brand-ul Nessie – numele comercial dat creaturii din adâncuri.

.

Ca afacere, nu pot să zic că nu este simpatică. Oare numai atât să reţină urmaşii picţilor şi scoţilor – groaza strămoşilor lor, dar nu şi bucuria venirii din întuneric la Lumină?

Poate sunt prea sensibil, dar eu zic că este trist să vezi cum această Nessie nu a mai reţinut decât un ciot de mit, din care Sf. Columba (pe care l-am remarcat tot ca brand pe ici pe colo) lipseşte. Tot atâta legătură mai are Nessie cu Sf. Columba, cât Santa Claus cu Sf. Nicolae…

Cam tot la acelaşi nivel tinde să se reducă legătura dintre Church of Scotland şi Church of England cu Iisus Hristos, în numele Căruia pretind că mai vorbesc.

.

El nu este mai mult decât un personaj (încă pozitiv, dar nu pentru toţi britanicii aflaţi în plin proces de decreştinare!) sau concept (într-o ciorbă de concepte politic corecte).

M-am bucurat să văd că ortodocşii de pe aceste meleaguri încearcă încă să reînnoade legătura cu Sfinţii care au adus creştinismul în Scoţia şi că am putut (cât mi-a permis vocea mea măgărească) să cânt şi eu troparul Sf. Cumein, chiar de ziua lui.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]