Cinci ani de blogging [Five years of blogging]

Astăzi împlinesc cinci ani de MunteanUK, un amalgam de vorbe şi imagini, adesea bizar şi în răspăr cu ce este la modă.

S-a dovedit a fi în mare parte (dar nu exclusiv) o colecţie de opinii ilustrate despre Marea Britanie.

Chiar dacă încă mi-e drag şi nu aş renunţa complet la el, pare-se că am obosit întrucâtva de acest proiect.

Se vede acest lucru prin faptul că am rărit postările şi, mai ales… cuvintele – care curgeau-fluviu odinioară.

Se practică în lumea bloggeristică, dar eu nu găsesc relevant (ori n-am chef?!) să fac bilanţuri de aniversare.

Nu pot decât să apelez tot la poze – cu străzi nespectaculoase, dar atât de relaxante.

Aşadar, la ceas aniversar, postez cinci imagini – pe cât de simple, pe atât de drăguţe (zic eu :-)

Captate în cinci metropole vizitate în ultimii cinci ani, pe unde a dat Domnul să las în urmă paşi şi să adun amintiri.

O mai fi vreun cititor căruia să îi pară la fel de interesante precum fotoholicului de mine?

Dar cineva care ar putea să ghicească de unde sunt? Sau altcineva pe care, văzând străduţele, să-l apuce dor de colindat lumea?

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (16)

[EN] Honest and well-written confessions about living and working in the UK can be read on this blog. [RO] Mărturisiri sincere şi bine scrise despre traiul şi munca în UK pot fi citite pe acest blog.

[EN] Some views are similar to mine, some may differ (here + here), anyway, I fully recommend reading them. [RO] Unele opinii sunt similare alor mele, unele pot diferi (aici + aici), oricum, recomand pe deplin citirea lor.

[EN] This Romanian woman has been living in Northampton (East Midlands, England) for less than a year [RO] Această româncă locuieşte în Northampton (East Midlands, Anglia) de mai puţin de un an.

[EN] She has a keen sense of observation, plus the courage and determination that every emigrant (albeit temporary) needs. [RO]Are un ascuţit simţ al observaţiei, plus curajul şi hotărârea necesare oricărui emigrant (deşi temporar).

[EN] There could be only one little reason of discontent – although the author is perfectly bilingual, the blog is 99% written in Romanian :-( [RO] Ar putea fi doar un mic motiv de nemulţumire – deşi autoarea e perfect bilingvă, blogul e 99% scris în română.

[EN] I wish that some Britons could see themselves in the mirror of this blog, as they can sometimes see themselves in mine or in this one! :-) [RO] Aş vrea ca unii britanici să se vadă în oglinda acestui blog, precum se pot vedea într-al meu sau în acesta! :-)

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (15)

[EN] For interesting views about the UK and shared experiences, I recommend these blogs of some Romanian students. [RO] Pentru opinii interesante despre UK şi experienţe împărtăşite, recomand aceste bloguri ale unor studente românce.

[EN] Coming from Dâmboviţa county, one is now in Birmingham, where she studies Human Resource Management. [RO] Venind din judeţul Dâmboviţa, una este acum în Birmingham, unde studiază Managementul Resurselor Umane.

[EN] She seems to be Agnostic or Deist – “God is pure energy,” she believes. [RO] Pare să fie agnostică sau deistă – “Dumnezeu e pură energie”, crede ea.

[EN] On her bilingual blog, she’s generally happy about most things: her professors, her interactions with locals, British trains, student life… [RO] Pe blogul ei bilingv, pare în general fericită în legătură cu cele mai multe lucruri: profesorii ei, interacţiunile cu localnicii, trenurile britanice, viaţa studenţească…

[EN] The other comes from Bucovina, now studying Art History in Manchester, and she’s an Orthodox believer. [RO] Cealaltă vine din Bucovina, studiind acum Istoria Artei în Manchester şi este o credincioasă ortodoxă.

[EN] She appears to be more than a ‘theoretical Christian’, attending services and exploring Orthodox life in UK, just as I did.  [RO] Pare să fie mai mult decât un ‘creştin teoretic’, participând la slujbe şi explorând viaţa ortodoxă în UK, cum am făcut şi eu.

[EN] On her Romanian blog, she has a less flattering image of life in Great Britain. At times, she even beats my bluntest views :-) [RO] Pe blogul ei în română, are o imagine mai puţin flatantă despre viaţa în Marea Britanie. Uneori, depăşeşte opiniile mele cele mai făţişe :-)

[EN] She’s not delighted with her professors, British banks, her interactions with locals, nor with the spiritual void in this humanist society. [RO] Nu este încântată de profesorii ei, băncile britanice, interacţiunile ei cu localnici, nici de vidul spiritual din această societate umanistă.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (12)

[EN] I don’t know her, not even as ‘online acquaintance’ – but this won’t prevent me from recommending her bilingual blog. [RO] Nu o cunosc, nici măcar drept o ‘cunoştinţă online’ – dar aceasta nu o să mă împiedice să recomand blogul ei bilingv.

[EN] An interesting reading for anyone who wants to get another view, apart from my unconventional one, about life in the UK. [RO] O lectură interesantă pentru cine vrea altă perspectivă, în afara celei neconvenţionale a mea, despre viaţa în UK.

[EN] She posts rarely, but good stories: about giving birth to a daughter in the UK, a picnic in London, snow in Great Britain etc. [RO] Postează rar, dar poveşti bune: despre naşterea unei fiice în UK, un picnic în London, zăpada în Marea Britanie etc.

[EN] I’d say that some professional issues are also worth reading: about team buildings or social media. [RO] Aş zice că nişte chestii profesionale merită citite, de asemenea: despre team building-uri sau social media.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (11)

[EN] It’s not diplomatic, from a public relations point of view, to express my preferences openly but here I am saying it… [RO] Nu este diplomatic, din punct de vedere al relaţiilor publice, să-mi exprim preferinţele deschis, dar iată-mă spunând-o aici...

[EN] (assuming that I’ve still got readers interested in knowing this) What British newspapers does MunteanUK prefer? [RO] (presupunând că încă am cititori interesaţi să ştie aceasta) Ce ziare britanice preferă MunteanUK?

[EN] Wasn’t it obvious, given the huge number of links? I’m a ‘fan’ of the (often quoted on this blog) The Daily Mail and The Daily Telegraph. [RO] Nu era evident, dat fiind numărul uriaş de linkuri? Sunt un ‘fan’ al (des citatelor pe acest blog) The Daily Mail şi The Daily Telegraph.

[EN] Not that other Brit newspapers wouldn’t have interesting stories, but their leftist & nihilist ideology is nauseating to me. [RO] Nu că alte ziare britanice n-ar avea articole interesante, dar ideologia stângistă şi nihilstă a lor îmi face greaţă.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (7)

[EN] On my fifth day in the UK (and my second day of blogging :-), I met this Romanian actor who was far from having any spectacular job. [RO] În a cincea mea zi în UK (şi a doua de bloggereală :-), l-am cunoscut pe acest actor român care era departe de a avea o slujbă spectaculoasă.

[EN] He was rather disappointed with what he had left behind in Romania and delighted with the openness and civility/courtesy of the British society… [RO] Era mai degrabă dezamăgit de ceea ce lăsase înapoi în România şi încântat de deschiderea şi politeţea/curtoazia societăţii britanice...

[EN] …but the prospects of an acting career were not so clear back then. [RO] ...dar perspectivele unei cariere actoriceşti nu era atât de limpezi pe atunci.

[EN] Today, his site that I’m recommending now proves that he’s seen his dream come true – to perform on stage in London. [RO] Astăzi, siteul lui pe care îl recomand acum dovedeşte că şi-a văzut visul împlinit – să joace pe o scenă din Londra.

[EN] May Archangel Michael (whom we celebrate today), always give courage and determination to the main character of this blog post… [RO] Fie ca Arhanghelui Mihail (pe care îl celebrăm azi) să-i dea întotdeauna curaj şi hotărâre personajului principal din această postare…

[EN] …both on stage and in the everyday life in the UK, as it may be ‘nice’ to live in this country, but definitely not effortless! [RO] …deopotrivă pe scenă şi în viaţa de zi cu zi în UK!, căci o fi ‘drăguţ’ să trăieşti în ţara aceasta, dar categoric nu fără efort!

[EN] We wouldn’t have any kind of ‘successes’, if it weren’t from the Lord to grant them to us. [RO] N-am avea niciun fel de ‘succese’, dacă n-ar fi ca Domnul să ni le ofere.

[EN] We all – as ephemeral actors on life’s stage – should never forgot this! [RO] Noi toţi – ca actori vremelnici pe scena vieţii – n-ar trebui să uităm aceasta!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Witty bits from what I learned in the UK (10) [Vorbe de duh din ce am învăţat în UK]

One of the most surprising things that ‘struck’ me in the UK was to witness how many French people live there. Every 15-20 minutes I could hear people speak French on the busy streets of London.

I liked that because, everywhere the Lord may bless me to go, I try my best to practice also my French, which needs considerably more improvement than my English ...and let this not be understood as a claim that I would speak + write faultless English.

Of course, I was expecting to hear people speaking Polish around me, other Eastern-European languages, as well as Arabic or Hindi/Urdu, Punjabi, Bengali, Sinhala – no that I could tell the difference between these :-) – but not so much French as I did hear!

Then, I would learn that if all the French people living in London were gathered in one city, it would be among the first most populous 12 urban centres of France. There are at least as many (if not even more!) French people living in London than in Le Havre or Reims (a ranking by population of France’s cities – here).

According to a NYTimes article from 2008, there are 180,000 French residents in London, not mere tourists as I imagined or like the one I talked to on Oxford Street. And – possibly to my friend’s dismay :-) – I must state that most of these French people seemed to enjoy being in the UK.

They were economic immigrants who – unlike the Huguenots some hundred years ago, fleeing Catholic persecution in France – came to the UK for one main reason: to be able to work more, therefore earn more!

I guess they were the ones to whom Nicolas Sarkozy promised the chance to work more, which the French system didn’t allow… and his reforms of the working hours are still far from being accomplished two years after he took office.

Two of these French people working in a French-style bakery, and in a 4-star hotel restaurant can be seen in these pictures, which I took during their working hours. They had both arrived to Brighton, by no means because of the French Protestant Church there, but for better paid jobs.

At least from what polite answers they could give in a few minutes of chatting with a curious blogger like I am – and some people know that I do like to chat with strangers, and I especially liked it with the purpose of blogging about the UK, and exchanging views about this country with fellow foreigners :-) –, they gave me the impression of being quite happy with their decision to work in the UK.

None had clear plans about how much they would stay in this country, but they said that working in the UK helps them save some money, Brighton offers a fascinating multicultural experience (unlike many dull provincial cities in their home country), and the girl also gave me a secondary reason for being in the UK.

It’s a reason that many Britons – who generally speak no foreign language, while some foreign students end up speaking a more comprehensible & grammatically correct language than the average Brit – could take into consideration. Well, this French girl said to me that she took a job here in order to improve her English!

I hope I’m not offending anyone, but I find it hard to imagine a Brit going to Greece, Spain, Portugal, let alone France… in order to learn that country’s language :-( With the exception of my atypical British friend, it’s harder and harder to see a British youngster going abroad these days for anything else than booze, promiscuous sex, wild partying…

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (6)

[EN] Even though the author deems her blog boring (and how else could be the story of a hard-working student – future corporate woman?! :-), I draw my readers’ attention to some positive aspects of it. [RO] Chiar dacă autoarea îşi consideră blogul plictisitor (şi cum altfel ar putea fi povestea unei studente harnice – viitoare corporatistă?! :-), atrag atenţia cititorilor mei asupra unor aspecte pozitive de-ale sale.

[EN] After all, I am at least trying not to write about crap here, am I not? Therefore, if anyone want to find out things about steps to take, procedures, preparations etc for going to the UK for university studies, click here. [RO] La urma urmelor, încerc măcar să nu despre porcării aici, nu-i aşa? Aşadar, dacă cineva doreşte să afle chestii despre paşi de urmat, proceduri, pregătiri etc, pentru a merge în UK la studii universitare, click aici.

[EN] A firsthand source of information, which I’m sure could be more useful than the bunch of opinions which I’m spilling here. I was only a privileged guest of the British Government, not a real student! [RO] O sursă de informaţii la prima mână, despre care sunt sigur că ar putea fi mai folositoare decât grămada de opinii pe care le vărs aici. Eu n-am fost decât un musafir privilegiat al Guvernului britanic, nu un student adevărat!

[EN] Furthermore, I recommend this blog to anyone curious about how a Romanian woman is living in the UK (while studying in Manchester), what she likes and dislikes, what she finds interesting or not, or about the fascinating things (not for me thanks!) she’s studing. [RO] În plus, recomand acest blog oricui este curios despre cum trăieşte o româncă în UK (în timp ce studiază la Manchester) ce îi place şi nu-i place, ce găseşte interesant şi ce nu sau despre chestiile fascinante (nu pentru mine, mulţumesc!) pe care le studiază.

[EN] I’m rarely enthusiastic about the countless blogs about here and now (depicting images of this secular world whose all purposes end in the grave), but I am always glad to notice someone seeing things beyond the immediate reality. [RO] Rareori mă entuziasmez de nenumăratele bloguri despre aici şi acum (descriind imagini din această lume seculară ale cărei scopuri se termină la mormânt), dar sunt întotdeauna bucuros să observ pe cineva care vede lucrurile dincolo de realitatea imediată.

[EN] From this perspective, it’s interesting what this girl writes (here): To get mad = to punish yourself for someone else’s stupidity. She’s perfectly right, isn’t she? [RO] Din această perspectivă, este interesant ce scrie această fată (aici): A te enerva = a te pedepsi pentru prostia altora. Are perfectă dreptate, nu-i aşa?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (5)

[EN] Even if it’s written just (for now or forever?!) in Romanian, I fell I have to draw attention to this blog, at least to show again that I am not afraid of ‘blogging rivals’ :-) [RO] Chiar dacă este scris doar (pentru acum sau întotdeauna?!) în română, simt că trebuie să atrag atenţia către acest blog, cel puţin pentru a arăta din nou că nu mă tem de ‘rivali într-ale blogging-ului’ :-)

[EN] On the contrary, I think that the more alternative views about the UK appear online (two Romanian perspectives in this case), the better it is for anyone trying to understand the Brits. [RO] Dimpotrivă, cred că pe cât apar online mai multe păreri alternative despre UK (două perspective româneşti în acest caz), cu atât este mai bine pentru oricine încearcă să-i înţeleagă pe britanici.

[EN] Then, how could I possibly not mention the blog of my successor as Chevening Fellow from Romania at the SEI, and not wish her all the best? [RO] Apoi, cum se făcea să nu fi menţionat blogul succesoarei mele ca Chevening Fellow din România la SEI?

[EN] The impressive number of posts, and the variety of topics (mostly related to Foreign/European Affairs) amazes me and reminds me of the time I started blogging… as a Chevening Fellow. [RO] Numărul impresionant de postări şi varietatea temelor (cele mai multe legate de Afaceri Internaţionale/Europene) mă uimeşte şi îmi aminteşte de vremea când începeam eu blogging-ul, ca Chevening Fellow.

[EN] For those who can’t understand Romanian, maybe you’ll like the pictures on this blog, as I hope you like those on my site. Anyway, I’m glad to see another photoholic :-) online… [RO] Pentru cei care nu înţelegeţi româna, poate vă vor plăcea fotografiile de pe acest blog, după cum sper că vă plac cele de pe site-ul meu. Oricum, mă bucur să văd alt photoholic :-) online...

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (4)

[EN] This is site about American expats living in the UK has got things that could be added to my opinions (or put against them?!) – that’s real competition, isn’t it? [RO] Acest site despre americani care trăiesc în UK are lucruri care pot fi adăugate opiniilor mele (sau opuse lor?!) – aceasta-i concurenţa adevărată, nu-i aşa?

[EN] The amount of useful information given is amazing, and the few pages I browsed through seemed extremely interesting to me. [RO] Cantitatea de informaţii utile este uimitoare, iar cele câteva pagini răsfoite de mine mi-au părut extrem de interesante.

[EN] More about the differences between American and British English, of which wrote – here, and more typically British stuff (like in my series) – here. [RO] Mai multe despre diferenţele dintre engleza americană şi cea britanică, despre care am scris – aici, şi mai multe chestii tipic britanice (precum în serialul meu) – aici.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

What I want this blog to be about [Despre ce vreau să fie blogul acesta]

Over half a year ago, this blog was primarily meant (and, as long as the Lord wants, it will remain so) to describe how life in the UK is, through the eyes of an an unworthy son of the Romanian Orthodox Church, who had been given the chance to spend some time in the UK as a Chevening Fellow.

Everything – from cars and traffic, beautiful landscapes, girls with cute smiles, shopping and prices, strange things to be aware of, good and bad examples, to the horror of secularism, and the oases of Orthodox spirituality – was and still remains an issue worth writing about. How long I will be able to keep writing here or when I could come back to the UK – these are aspects of little importance for now.

This MunteanUK is a pretty weird passion of mine, written both as a regular travel blog, and as some kind of unofficial journalistic project. Beyond this descriptive character of my blog, there’s something else that began to matter more and more to me.

Little by little, taking British realities as a pretext, and without setting out any ‘propagandistic’ goal, I began to use this blog for bearing witness to what I’ve become, to the Truth I believe in, and Whom (because He is a Person – Jesus Christ– , not a concept, an ideal, a universal law, a principle, an impersonal force or power etc!) I want to follow, without preaching anything to anyone.

I couldn’t tell which is the actual purpose of stubbornly keeping this blog, apart from the Utopian dream of earning a living as a blogger :-), something that will probably never happen, as long as I’m writing about so many unpopular things (our souls, God, the meaninglessness of life how most of my contemporaries know it, responsibility over our destiny, sins, tough questions like the one in the picture which illustrates this post, and so forth).

I’m trying my best to earn, in spite of my sinfulness and worthlessness, an Orthodox outlook on each and every aspect of life (more about this – here), and what I experienced in the UK offers a tremendous opportunity for reflection.

I AM HAPPY, therefore I don’t need to preach anything to anyone. Only unhappy people need to prove something to others or justify their beliefs, only unsecure people keep accusing me that, by simply stating my absolute belief (which makes me seem so intolerant, so uncomfortable to the relativist world we live in!) I am ‘restraining their freedom.’ I doubt this is really the case.

Everybody gives away their freedom by their own free choice. Faith, love, salvation, happiness, a meaningful or meaningless life, a good day or a bad day – are all a matter of free choice. Life is what anyone choses to make of it, and so is – exclusively during our short life span! – our Maker Himself.

Our choices are obvious, as He has let Himself entirely in our hands throughout our lives, to do what ever we want to Him: 1) to crucify Him all over again, to banish Him from our every thought and our hearts that were designed to long for Him or 2) to love Him, to call Him, and let ourselves taken care of.

The right answer is entirely up to each of us, but what we answer is irrelevant to His unquestionable existence. The answer counts for each of us, and yes – call me intolerant all of you politically correct humanists! – our eternal fate depends on this answer. This is no conversion by threat (as I am not trying to convince anyone of anything!), this is the truth!

Far be it from me the thought that I am doing everything right, that I am behaving perfecly humbly and patiently, and that I don’t have countless things to take the blame for! But I will always affirm that, no matter what is wrong with me as a sinful human being, no matter how many and how bad my mistakes would be, the truth of what I believe in is beyond any doubt!

What I claim here is not just something personal convincing me of the truth of what I believe in after having experienced The Lord firsthand!), but millions of Saints who prove the same things, along with countless people (that I keep meeting) who have turned away from their religiously indifferent (and meaningless!) lives to the happiness of being with Christ.

I myself could go to hell, I am not claiming that ‘I’m already saved’, nor sinless, but it’s just sheer hypocrisy of anyone to use as a scapegoat any of my real or imaginary faults to stay away from the Lord. It’s simply their own choice, which I’m not imposing on any free human being.

Anyone can ask the secular people I’m living among or those that I am gladly working with, and see that, in spite of being relatively weird (as any Orthodox is looked down upon), I’m always trying not to preach anything to anyone. I just want to do things my way (that is His way – a path walked upon by millions of His followers), and let others do things their ways.

I simply don’t want to have anything to do with more and more of these other ways; I don’t have the time or energy for just hanging around, killing my time or having fun. I am taking everything seriously, and this makes me happy.

In the meantime, how many of you, those who simply don’t want to believe (as there is no ‘I can’t’ in matters of faith!) could you say that you are at least partially happy?! You may be feeling good every now and then, but those experiences can’t have anything to do with true happiness...

How many of those whose main purpose in life is a hedonistic one (to ‘enjoy themselves’) are really happy, as long as I so often find the ‘life sucks’ attitude on their blogs or though their personal lamentations? I bet most of them have grown tired of the predictability, and shallowness of their lives.

Undoubtedly, life without God sucks, but so many people would prefer any false explanation for why their lives are so miserable rather than this only true one!

My feelings towards these people embracing other ways have not changed (on the contrary, living in Christ has opened my heart more to love everybody as they are), yet I am honestly living too much of a full life to be able to offer any time to their ways.

“Oh, what a boring life (mine) that would be,” many skeptics would decree, hidden between a cloud of cigarette smoke or sipping from a beer bottle, just after having lamented about their being fed-up with their own robotic lives. Sorry to disagree with you all ‘living’ like this – I actually live my life to the fullest, precisely after getting to know Who is He that brought me to life, and I AM REALLY HAPPY.

This is the real happiness that I can only wish to anyone. But it’s the kind of happiness that anyone can take for themselves, by their free choice. If they want to. If they don’t want to, it’s not as though I (who am happy to be with Him, irrespective of darker or brighter times I am going through) or the Lord would lose anything.

I’m not planning my life further away than the next 20 minutes (although this is due to change soon :-), I am not making lists of ‘people to see,’ neither of ‘people not to see.’ I’m just taking everything as it comes, and it’s great to do so, since my life honestly keeps being an action movie.

I don't need films to get away, I don't need games to play, I don’t need any kind of drugs to sedate myself, I don’t need anything from outside of myself, in order to feel good with myself, as long as I know Him, Who can fulfill every wish.

I don’t want to be anywhere else than where He leads me to, and He did take me to some wondeful places (see a list of them here), thus anyplace is alright for me, as He is omnipresent. Therefore, this is my blog: a testimony that I give about the way God has changed my life (for quite some time now), using the UK realities as a background.

What does this have to to with the UK? Well, in the secular UK, these changes in my inner self became even more profound, and my choices have become crystal clear: first and foremost I chose to be with our Lord Jesus Christ (Who can only be experienced through living by His words; other than that, He remains unapproachable by the reason and logic of a proud secular mind!).

I will never be ‘the same old myself again’ (if anyone misses me, since I... don’t miss myself :-), and I don’t miss any ‘good old times’. All I want is never to be without Him. Whatever actually happens with my life, may His will be done!

And the great advantage of being happy with Him is knowing that His wish (even when manifested under the form of an apparently absurd event occuring in our lives) is for my own good.

I was sure of this even in the most dreadful experiences I’ve been put through, whilst I can only feel sorry (but never despise them!) for those who live without Him: even when they (imagine that) have it all, by just not giving credit to Him, by just refusing to admit His existence, they are making themselves unhappy by their own choice.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (3)

[EN] A dear friend from the blogosphere drew my attention to this little story that those who like my “This alcohol, a Brit’s…” series will surely like. Yes, this how narrow-minded some of our contemporaries are, but I wouldn’t go as far as to claim this is only a typically British feature; stupidity has no nationality :-( [RO] Un prieten drag din blogosferă mi-a atras atenţia către această povestioară care le va plăcea sigur celor cărora le place serialul meu „Alcoolul ăsta, cel mai...”. Da, aşa de înguşti la minte sunt unii dintre contemporanii noştri, dar nu aş merge până într-acolo, încât să pretind că aceasta este numai o trăsătură tipic britanică; prostia nu are naţionalitate :-(

[EN] Nevertheless, this guy honestly describes a feature of British civilisation – the extreme formalism. Although the blogger seems a bit too harsh for my (generally tolerant and benevolent) approach to people I meet everywhere I may roam in this world, I’m afraid that his story is 100% true. [RO] Cu toate acestea, tipul acesta descrie o trăsătură a civilizaţiei britanice – formalismul extrem. Deşi bloggerul pare un pic prea aspru pentru abordarea mea (în general tolerantă şi binevoitoare) faţă de oamenii pe care îi întâlnesc pe oriunde aş umbla prin lume, mă tem că povestea lui este 100% adevărată.

[EN] I don’t know if the owner of this site will keep on sharing impressions from the UK, but I found some other interesting ideas on his online diary. For instance, his view of modern women bears striking resemblaces to my perspective, extensively detalied throughout my series “Women in the UK.” [RO] Nu ştiu dacă proprietarul siteului va continua să-şi împărtăşească impresiile din UK, dar am găsit şi alte idei interesante pe jurnalul lui online. De pildă, opinia lui despre femeile moderne are asemănări uimitoare cu perspectiva mea, detaliată pe larg de-a lungul serialului meu „Femeile în UK”.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/ Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (6) [From my forays into Scotland’s heartland]

Ca mare iubitor de hărţi ce sunt (pe care m-a învrednicit Domnul, de la o vreme, să nu le mai străbat numai pe aripile gândului şi cu vârful creionului, cum făceam în adolescenţă), n-am găsit o modalitate mai potrivită de a-mi semnala revenirea la un blogging relativ constant decât folosind două hărţi ca pretext pentru cele înşirate mai jos.

La trei luni de când postam o primă hartă mâzgălită cu itinerariul unui fascinat raid de patru zile prin Scoţia, mai adaug una, care să reflecte totalitatea călătoriilor mele prin această parte a lumii.

Şi sper să fie evident, din punctele marcate cu verde (mi-ar fi plăcut să daţi click pe imagine pentru o rezoluţie mai bună, dar ceva nu mi-a mers :-( – care reprezintă de la locurile unde am poposit puţintel, preţ de câteva fotografii, până la cele unde am dormit mai multe nopţi –, că acum m-aş afla întrucâtva în cunoştinţă de cauză în a-mi da cu părerea despre Scoţia.

Deşi le-am colindat cât de cât, unele locuri nici nu au numele trecut pe hartă, cum ar fi: cel mai sudic punct verde – Melrose; unul la sud de Inverness – Abriachan, respectiv la nord – Alness; Kilmahog, la nord de Callander. Apoi imediat sub Edinburgh – Roslin, ceva mai la SW – Glenkinchie, iar la NW – Queensferry.

Altele, nici nu le-am marcat, pentru că că am trecut fugar prin/pe lângă ele şi am socotit că ar fi incorect să le numesc “vizitate” – între acestea: Auchtermuchty, localitatea de baştină a trupei The Proclaimers, Lower Largo (de unde se trage Alexander Selkirk, versiunea reală a personajului Robinson Crusoe) sau Kirkcaldy, unde a copilărit actualul premier Gordon Brown.

După cum se vede, am văzut o mare parte a Scoţiei, am un total de peste 2,100 de fotografii de acolo, la care se adaugă desagile memoriei, pline cu impresii şi poveşti. Însă şi părţile acestui ţinut care lipsesc din experienţa mea – Aberdeenshire (NE), coasta de E şi jumătatea de SW a Scottish Borders, Dumfries and Galloway (SW), nordul extrem al The Highlands, Western Isles (dintre care o destinaţie obligatorie este Isle of Skye) plus Orkney Islands – ascund minunăţii, încât ţi-ar trebui o vacanţă separată pentru fiecare din ele.

La acestea adaug şi Glasgow (+ Loch Lomond şi zona muntoasă The Trossachs) care ar merita mult mai mult timp decât cel avut de mine la dispoziţie. Negreşit, mai sunt şi locuri din zone pe unde am fost, dar tot am ratat nişte obiective, precum: castelele Falkirk şi Stirling, apoi Dundee (al patrulea mare oraş al Scoţiei) sau Gleneagles, un loc demn de vizitat pentru peisajele fantastice, nu pentru că-i o staţiune de bogătani, cum este orăşelul universitar St. Andrews, pe care am apucat să-l văd.

Despre Dunblane, pe lângă care am trecut de câteva ori, nu ştiu decât că are o comunitate ortodoxă care, probabil, s-ar bucura de oaspeţi :-), precum altele din Scoţia.
...
Pe harta de mai jos, am marcat o parte din locurile despre care am auzit că ar merita vizitate, deşi – de ar fi să mă mai poarte Dumnezeu vreodată prin Scoţia – prioritare nu-mi vor fi locurile nevizitate, ci revederea oamenilor dragi mie.

Singurul punct verde care care nu are o denumire alături este insuliţa Iona de la vest de Isle of Mull, considerată locul de unde a început răspândirea creştinismului (prin Sf. Columba) între neamurile celtice din partea de lume ce avea să devină Scoţia de astăzi.

Apoi, mi se pare fair play să admit că, tocmai pentru că am pretenţia că deja cunosc în bună măsură Scoţia, n-aş cuteza să spun acelaşi lucru despre Anglia. Cât am văzut eu (East Sussex, Essex şi mai degrabă City of London şi City of Westminster decât prea mult din Greater London) reprezintă doar părticica sud-estică a acestei ţări, ceea ce, proporţional vorbind, nu echivalează nici pe departe cu tot atâta la sută cât am văzut din Scoţia.

Mai mult, trebuie să recunosc că, locuri frumoase (Sal Island – Capul Verde, Cascais – Portugalia, Mont Saint Michel – Franţa) sau cool (Coronado Island – San Diego, La Rambla – Barcelona, Times Square – New York) oi mai fi văzut eu, dar ceea ce face specială Scoţia în inima mea sunt fraţii ortodocşi cunoscuţi acolo...

...pe care aşa i-a picurat Mântuitorul nostru Iisus Hristos în inima mea, de unde nimic nu-i mai poate scoate. Şi poate că, povestind despre ei online (nu în aceeaşi măsură detaliată ca despre Dionysios, a cărui aprobare expresă în acest am avut-o de la primul episod) vor înţelege şi aceia din prea multele alte vieţi paralele în care trăiesc eu (în afara vieţii adevărate, singura care contează pentru mine!) de ce am tot mai puţine să le comunic...

Practic, nu numai că locul lor din inima mea nu s-ar fi stins cumva (ba chiar s-a aprins şi mai şi!), dar constat tot mai mult că nu am nimic a le spune în cuvinte omeneşti. Tuturor acestora – să aibă puţintica răbdare în a citi cele nouă paragrafe scurte de la linkul acesta sau, măcar, să sară direct la ultimul, doar-doar vor înţelege “Că oricine cere ia; şi cel ce caută găseşte, şi celui ce bate i se va deschide” (Evanghelia după Sf. Apostol Luca – 11;10).

Deşi – în afara acestui blog – , am tot mai puţine cuvinte de spus tot mai multora, mă străduiesc să am tot mai multă răbdare faţă de toţi, că Domnul a avut răbdare cel puţin 15 ani (de nu chiar 26!) cu mine, ba încă mă rabdă în fiece clipă. Mai mult, sigur ar fi util şi articolul acesta, pentru cine ar vrea să înţeleagă viziunea despre lume la care subscriu întru totul, chiar dacă încă sunt foarte departe de a se vedea adeziunea mea la aceasta în fiece clipă a vieţii.

Pe de altă parte, profit de această postare, să imi definesc crezul blogăresc pentru următoarea perioadă. Dacă va fi şi voia Domnului precum voiesc eu acum, poate aşa, cam la 7-8 postări*** pe lună aş putea scrie mulţi ani de acum încolo despre viaţa în UK şi legăturile mele cu această ţară. Totuşi, am să o iau mai uşor, căci mai degrabă mă interesează să-mi identific un public-ţintă, cu care să poată fi vorba şi de interacţiune şi amendare a părerilor mele.

(Sper să fi) depăşit faza narcisistă de a mă citi singur şi a mă minuna de ce bine am mai scris-o şi p’asta şi p’ailaltă şi nici nu mă mai aflu sub necesitatea a da de ştire lumii ce mai fac (în loc de a scrie acelaşi lucru în zeci de e-mailuri). Cât despre a scrie, dacă nu pentru bani, măcar pentru glorie deşartă, ar trebui să-mi fie de ajuns actualul loc de muncă – Gândul.info.

Prin urmare, mă voi strădui ca acest MunteanUK să rămână un proiect cât mai relaxant pentru mine (autorul său) şi, poate, cele scrise şi ilustrate aici îi vor fi folositoare cuiva interesat de cum stau lucrurile prin UK.

Aşadar, cel puţin din acest punct de vedere al blogging-ului, pot fi siguri cei care mi-au oferit privilegiul unui Chevening Fellowship (dar şi colegii mei Chevening Alumni din România) că relaţia mea cu UK va rămâne pentru toată viaţa, însă nici nu-mi trece prin cap să ofer vreo garanţie cuiva că am să scriu numai lucruri convernabile, călduţe şi corecte politic :-)

Cred că s-a văzut destul de limpede că nu a fost vorba să fi evitat teme sensibile nici cât mă aflam în UK. Doar că de-abia de acum înainte, cu mai multă chibzuială şi minuţiozitate (deşi cu mult mai puţin timp la dispoziţie :-(, când impresiile s-or mai fi decantat, aş putea să tratez în detaliu anumite chestiuni.

Idee de final pentru acum: neapărat trebuie să exersez în a scrie mai puţin în fiecare postare – căci, decât mult şi fără rost, mai bine puţin şi prost (are cine să ştie la ce mă refer :-) Totuşi, dau asigurări oricui că nu ţin musai să scriu mult, ci aşa îmi iese, pentru că, pe cât este de supraîncărcată postarea de faţă cu linkuri, într-atâta dă pe dinafară de plină memoria mea cu poveşti despre Scoţia.

Ba mai mult, cred că la jumătate din cele circa 7,000 de fotografii din UK (aş vrea să le număr exact cândva!) aş găsi vreo 10-15 minute de povestit la fiecare... Desigur toate acestea nu-s ceva a mă plânge, ci să dau slavă lui Dumnezeu pentru toate, căci cele bune numai de la El sunt şi niciodată întâmplătoare!

*** NOTĂ: Ei, iată că, în realitate, media postărilor lunare continuă să scadă, odată la câteva luni :-(!

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Biroul unui blogger [A blogger's desk]

Celor din România care mă întreabă ce mai fac? şi care ar putea să se îngrijoreze că nu mai postez cu atâta entuziasm şi nu mai răspund tuturor e-mailurilor nu pot să le ofer drept răspuns decât o nouă postare în care să îmi prezint locul de unde intru în lumea virtuală din acest Residential Block al Institute of Development Studies (IDS).

În afară de faptul că sunt mult mai ocupat decât cum îmi închipuiam eu că va fi un fel de vacanţă acest Chevening Fellowship – fac bine şi am în continuare parte de o experienţă minunată în UK, de pe urma căreia am ajuns ieri la 3,373 de fotografii!!!

Cu voia Domnului, zece zile (între 15.03 şi 24.03) voi fi plecat pe Continent, aşa că postările mele s-ar putea rări şi mai mult.

Până atunci, iată o poză cu biroul meu, cum observasem că devenise o tradiţie pentru bloggeri să-şi pozeze bârlogul, pe când scriam aici despre blogurile altora (câteva mostre de articole aici, aici, aici sau aici).

Laptopul oferit de gazde pe perioada Fellowship-ului este un HP Latitude D610, drept faţă de masă folosesc un exemplar din ziarul gratuit London Lite, iar meniul este alcătuit din fulgi de cereale cu zmeură şi căpşuni uscate, stropite cu sirop de arţar – una dintre chestiile văzute la televizor pe care de multă vreme voiam eu să le gust, dar nu apucasem până să ajung în UK.

Nu ştiu dacă pretenţia de pe sticlă a firmei producătoare este adevărată (fără coloranţi artificiali, fără arome artificiale, fără conservanţi); ştiu doar că este foarte gustos.

Eu n-am încercat decât cu cereale şi biscuiţi de ovăz, dar este recomandat cu precădere a fi stropit peste îngheţată, clătite sau budincă.

Acestea fiind spuse, cutez să întreb la rândul meu: ce mai faceţi voi?!? Pentru că, aşa cum îmi arată counter-ul la ora 16:00 GMT, din ultimele 500, accesările din România reprezintă numai 19.69% faţă de 73.30% cele din UK... Aşadar intuiţia mea de a mări numărul de postări în engleză să fi fost cât se poate de inspirată?!?

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (2)

[EN] I came across quite a few interesting websites kept by foreigners living in the UK, and I’d also have things to say about those relevant to Romanians who have already settled here or would like to do it. [RO] Am dat peste ceva-ceva siteuri interesante ţinute de străini care locuiesc în UK şi aş avea multe de spus despre acelea relevante pentru românii care s-au stabilit deja aici sau le-ar plăcea să o facă.

[EN] However, I now feel like drawing attention to the blog about living in northeastern Scotland belonging to an Indonesian woman. [RO] Totuşi, acum îmi vine să atrag atenţia asupra unui blog despre viaţa în nord-estul Scoţiei care aparţine unei indonezience.

[EN] Not only that her experiences are worth reading, but the motto of the site catches the essence of the way how many people feel about Scotland – Four seasons in one day. Two countries in one heart. About the weather, I’ll soon prove with pictures that it is really so. [RO] Nu numai că experienţele sale merită citite, dar motto-ul siteului surprinde esenţa felului în care mulţi oameni se simt în legătură cu Scoţia – Patru anotimpuri într-o zi. Două ţări într-o inimă. În privinţa vremii, voi dovedi în curând cu poze că aşa este într-adevăr.

[EN] As for how people feel about Scotland, I’ve already met enough Scottish people who, after living for a lifetime in England still regard themselves as Scots. [RO] Cât priveşte inimile oamenilor, deja am întâlnit destui scoţieni care, după ce au trăit o viaţă în Anglia, tot scoţieni se simt.

[EN] I also have a Romanian reader who seems to be in love with Scotland (and she lives in the same city as the Indonesian blogger!). Click here, here, here or here for her opinions about life in the UK. [RO] De asemenea, am o cititoare româncă care pare îndrăgostită de Scoţia (şi locuieşte în acelaşi oraş ca bloggeriţa indoneziancă). Apăsaţi aici, aici, aici sau aici pentru opiniile ei despre viaţa în UK.

[EN] On the blog that I am recommending, one can read funny things about the way native Brits use the English language, about a comparative view of the Brits’ and the Indonesians' problems with alcohol.[RO] Pe blogul pe care îl recomand, pot fi citite lucruri amuzante despre felul în care britanicii nativi folosesc limba engleză, despre o privire comparativă asupra problemelor britanicilor şi indonezienilor cu alcoolul.

[EN] ...or a whole series about how the Scottish people are, their culture, food, weather in Scotland etc, under the name Scotland Shocking Moments. [RO] ...ori un întreg serial despre cum sunt scoţienii, cultura lor, mâncarea, vremea din Scoţia etc, sub numele de Momente Şocante din Scoţia.

[EN] I really like this blog, because – irrespective of the fact that sometimes it reaches other conclusions than mine (it's a matter of taste, isn't it?) – it deals with many things of which I intend to write about myself. [RO] Chiar îmi place blogul acesta, pentru că – indiferent dacă uneori ajunge la alte concluzii decât ale mele (este o chestiune de gusturi, nu-i aşa?) – abordează multe lucruri despre care am de gând să scriu şi eu.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]