Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (19) [This alcohol, a Brit's best friend?]

Născocită în Mesopotamia, distilarea băuturilor a pătruns în actuala Marea Britanie pe la sfârşitul primului mileniu creştin. Este doar o supoziţie, nimeni nu poate şti exact.

Se cunoaşte doar că acest meşteşug a venit dinspre Irlanda – de unde a venit şi creştinismul, cumva a doua oară şi cu o vigoare mai mare decât când Britania era provincie romană.

Cum obiceiurile rele au mai mare vitalitate de propagare decât virtuţiile, prepararea acestor băuturi tari s-a extins în întreaga Scoţie, apoi (poate chiar concomintent!) în Anglia.

Nici când, nici cum s-a născut băutura spirtuasă atât de cunoscută – whisky (în engleza scoţiană), respectiv whiskey în engleza irlandeză şi americană – nu se ştie exact.

Totuşi, probabil că trecuseră sute de ani de când începuse să fie fermentată, distilată şi băută până la prima atestare documentară (Irlanda, 1405).

S-ar putea scrie tratate întregi despre cauzele pentru care s-a inventat whisky-ul şi motivele care au dus la râspândirea sa. Remarc câteva – două mai evidente, altul mai bizar.

În primul rând, lipsa vinului. Clima insulelor britanice nu prea favoriza creşterea viţei de vie, iar nici comerţul de masă cu o astfel de delicatesă timp îndelungat.

Secole întregi, vinul nu se afla decât în biserici şi pe mesele nobililor lorzi, dar nicidecum nu era atât de accesibil precum în societatea de consum de azi.

Un alt motiv al răspândirii meşteşugului a fost desfiinţarea monahismului în Anglia, în timpul Reformei lui Henric al VIII-lea.

Daţi afară din mănăstiri, călugării au răspândit în lume tehnologia de preparare a acestei licori obţinute din fementarea cerealelor, asupra căreia avuseseră monopolul.

Să ne mirăm că Reforma şi Protestantismul au prins atât de repede pe meleaguri britanice, dacă monahii aveau astfel de preocupări neduhovniceşti?!

În fine, cred că cel mai important motiv de răspândire a whisky-ului a fost inventarea alambicului (1826).

De atunci, industria scoţiană a whisky-ului a continuat să crească, lăudându-se cu miliarde de £ (GDP) aduse la bugetul UK, ba chiar şi cu angajaţi mai productivi decât cei ai băncilor.

Greu de zis dacă de la whisky se trag cele 4% din cazurile de cancer cauzat de alcool în UK, dar alcoolul pare încă o afacere de succes în Scoţia, deşi contestată de unii.

Profitabilă, dar pe cale să devină o victimă a independenţei Scoţiei, căci avertismenul de la Londra este limpede – prin FCO nu s-ar mai promova pe gratis băutura!

Oare or mai rămâne la fel de productivi lucrătorii scoţieni care scot produse (sticle de 750-1,000 ml) cu o valoare medie de £ 20-160?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (18)

[EN] A blog that thrashes the Eurozone (EMU) and everything that an be deemed good in regard to the EU is one kept by this Irish journalist from Brussels. [RO] Un blog care chelfăneşte Eurozona (EMU) şi tot ceea ce poate fi considerat bun în legătură cu UE este ţinut de această jurnalistă irlandeză din Bruxelles.

[EN] Hosted by the conservative and euroskeptic The Daily Mail, the blog has no mercy for pro-EU European leaders. [RO] Găzduit de conservatorul şi euroscepticul The Daily Mail, blogul nu are milă pentru liderii europeni pro-UE.

[EN] In the author’s view, for everything bad in Greece, Ireland, Spain, Portugal or Italy it’s surely the EU’s fault… [RO] În opinia autoarei, pentru tot răul din Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia sau Italia este în mod sigur vina UE…

[EN] Enjoying less success than such a blog are the European Commission’s efforts (here, here, here) to defuse the myths and rumours about the EU. [RO] Bucurându-se de mai puţin succes decât un astfel de blog sunt eforturile Comisiei Europene (aici, aici, aici) de a dezamorsa miturile şi zvonurile despre EU.

[EN] Of which the Brit newspapers (especially but not exclusively) are filled with, often on a daily basis. [RO] De care ziarele britanice  (în special, dar nu exclusiv) sunt pline, adesea zi de zi.

[EN] Where does the truth lie? That’s for my readers to figure out for themselves! [RO] Unde se află adevărul? Cititorii mei să-l descopere singuri!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Martiri uitaţi, naţiuni în decădere [Forgotten martyrs, decaying nations]

De ziua Sfinţilor Martiri Brâncoveni, aduc în faţa cui o deschide această pagină de blog nişte exerciţii de istorie alternativă, concept despre care am aflat chiar azi că, în limba română (pe filieră franceză), i se mai spune ucronie.

Îmi dau seama că este un subiect la fel de greu digerabil precum alte teme care au rămas necomentate pe MunteanUK. Să încerc, totuşi!

Ce ar fi fost Anglia (respectiv întreaga UK peste secole), dacă, în anul 978, tănărul monah devenit rege, Edward – cunoscut astăzi drept Sf. Edward Martirul – nu ar fi fost asasinat?

Poate că, peste nici 80 de ani mai târziu, ţara nu ar fi căzut aşa de uşor pradă lui William Cuceritorul, îndemnat şi susţinut de papa de Roma să treacă dincolo de Canalul Mânecii.

Poate că tăvălugul papist, care avea să şteargă urmele credinţei ortodoxe de pe insulele britanice, nu avea să se înfigă niciodată în solul britanic. Poate că Anglia, Scoţia, dar şi Irlanda ar fi rămas ortodoxe.

Ce s-ar ales de Ţara Românească (apoi de întreaga Românie), dacă, în 1714, drept credinciosul domnitor Constantin Brâncoveanu nu ar fi fost decapitat împreună cu fiii săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, alături de sfetnicul  (+ ginerele) Ianache?
.

Poate că Unirea cu Roma şi dezastrele aduse de ea s-ar fi stins mai repede, iar un stat ortodox puternic la sud de Carpaţi, nu ar fi permis punerea tunurilor pe atâtea mănăstiri ortodoxe în Ardeal. Poate că unirea românilor s-ar fi făcut deplin încă din secolul 19.

Sau poate că nu. Poate că, de acolo de unde sunt, Sf. Martiri Brâncoveni şi Sf. Edward Martirul au fost şi vor fi mai de folos naţiunilor lor decât dacă vieţile lor pământeşti or fi fost mai lungi.

Poate că ascultarea rugăciunilor lor depinde şi de măsura în care mai sunt cunoscuţi şi chemaţi în ajutor de urmaşii lor. Sau poate că, invers, Preasfânta Treime nu va mai condiţiona de nimic (nici de nevrednicia noastră) împlinirea rugăciunilor celor care şi-au dat viaţa pentru credinţă.

Orice exerciţiu de ucronie nu trebuie să meargă până la păcatul de a specula că putem cunoaşte gândurile şi tainele lui Dumnezeu. Pretenţia aceasta luciferică a fost numai cauză de năpaste pentru omenire, deşi adesea ‘rebranduite’ (s-o zic în termeni de azi) ca ‘progrese’.

Multele întrebări care se pot ridica ne ajută să înţelegem de când a început decăderea unor naţiuni (Anglia sau România).  Greu de crezut că decăderea (vizibilă şi prin raportarea la tot soiul de ‘idoli de consum’) să nu aibă legătură cu uitarea celor care ar fi putut fi modele.

Uitându-i pe cei care nu mai au nimic de pierdut– au câştigat totul, se află cu Hristos! – nu îi ştirbim cu ceva. Pe noi înşine ne dezarmăm de curajul pe care l-am fi putut învăţa de la martiri, curajul de a crede în şi a muri pentru Adevăr.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (9)

[EN] After the Great Depression (1929-1933), the world would never be the same – in less than a decade, World War Two (WWII) erupted. [RO] După Marea Depresiune (1929 -1933), lumea nu avea să mai fie niciodată aceeaşi – în mai puţin de o decadă, a izbucnit Al Doilea Război Mondial (WWII).

[EN] A wacky parallel, some would say… Still, since 2008 (= 1929?!) most certitudes of our civilisation have been steadily faltering… [RO] O paralelă nebunească ar spune unii… Totuşi, din 2008 (= 1929?!) cele mai multe dintre certitudinile civilizaţiei noastre au început constant să se clatine…

[EN] No economic model seems workable anymore, and the flag bearers of civilisation (the USA & the EU) are frail and unable to lead the world towards the once promised ‘prosperous future’. [RO] Niciun model economic nu mai pare funcţional, iar port-drapelele civilizaţiei (SUA şi UE) sunt fragile şi incapabile să conducă lumea către ‘viitorul prosper’ promis cândva.

[EN] China is a strong country which may even grew stronger, but not a role model; it’s a giant with feet of clay, vulnerable to global economic turmoil and plagued by huge social disparities. [RO] China este o ţară puternică ce ar putea deveni şi mai puternică, dar nu un model de urmat; este un gigant cu picioare de lut, vulnerabil la turbulenţe economice globale şi afectat de disparităţi sociale uriaşe.

[EN] Even countries apparently spared from direct hits of the global crisis (albeit not of other structural problems) faced tough warnings… [RO] Chiar ţări aparent ferite de lovituri directe ale crizei globale (deşi nu de alte probleme structurale) au primit avertismente dure…

[EN] …severe forest fires (Russia), devastating floods (Australia), a large earthquake + tsunami (Japan) or a ‘beheading of leadership’ (Poland). [RO] …severe incendii de pădure (Rusia), inundaţii devastatoare, un mare cutremur + tsunami (Japonia) sau o ‘decapitare a conducerii’ (Polonia).

[EN] Like in the 1930s, countries began to slide, one by one, into internal chaos or fall under the boots of occupying forces… Ethiopia (1935), Spain (1936), China (1937), Austria (1938), Czechoslovakia (1939). [RO] Precum în anii `30, ţările au început să alunece, una câte una, în haos intern sau să cadă sub cizmele forţelor de ocupaţie... Etiopia (1935), Spania (1936), China (1937), Austria (1938), Cehoslovacia (1939).

[EN] Back to our days: Greek 1st bail out (May 2010), Irish bail out (November 2010), Portuguese bail out (May 2011), and… the 2nd Greek bail out (September 2011?!). [RO] Înapoi în zilele noastre: primul împrumut pentru Grecia (mai 2010), împrumutul irlandez (noiembrie 2010), împrumutul portughez (mai 2011) şi… al doilea împrumut pentru Grecia (septembrie 2011?!).

[EN] Irrespective of some sighs of relief, the attempt to cure Greek debt crisis with more indebtedness is no solution; it’s total madness. [RO] Indiferent de unele oftaturi de uşurare, încercarea de vindecare a crizei datoriei greceşti cu mai multă îndatorare nu este o soluţie; este nebunie totală.

[EN] Greeks would never be able to repay their huge debt (some 350 billion euros), even if all of them were sold into slavery. [RO] Grecii nu vor fi niciodată capabili să îşi restituie uriaşa datorie (circa 350 miliarde euro), chiar dacă toţi ar fi vânduţi ca sclavi.

[EN] Therefore, all these ‘emergency solutions’ (bail outs) only buy time – but will today’s leaders know what to to with the little time thus gained?! [RO] Aşadar, toate aceste ‘soluţii de urgenţă’ (împrumuturi) doar cumpără timp – dar vor şti liderii de azi ce să facă cu puţinul timp astfel câştigat?!

[EN] Cures tried so far only led to pitting Germans against Greeks, debtors against creditors, the ‘lazy (?!) PIIGS’ against ‘hard working (?!) Europeans’, sovereign states against eurocrats, and Greeks against everyone… [RO] Leacurile încercate au dus doar la a-i strâni pe germani împotriva grecilor, pe debitori împotriva creditorilor, pe ‘leneşii (?!) PIIGS’ contra ‘harnicilor (?!) europeni’, pe statele suverane contra eurocraţilor, iar pe greci împotriva tuturor...

[EN] Be them socially and politically painful, aren’t there any viable solutions? What can save Greece? Is the EMU living its final years? [RO] Fie ele dureroase social şi politic, nu există soluţii viabile? Ce poate salva Grecia? Îşi trăieşte EMU ultimii ani?

[EN] Tragically, instead of welding the ‘european dream’, the common currency appears very close to shattering the EU. If the euro were unsavable, could the EU be still preserved? [RO] În mod tragic, în loc să sudeze ‘visul european’, moneda unică pare foarte aproape de a sfărâma UE. Dacă euro ar fi de nesalvat, ar putea fi  UE încă salvată?

[EN] How would a post-EMU or post-EU Europe look like? I’d say that such a ‘new Europe’ would be as frightening as the ‘old Europe’ of the 1930s. [RO] Cum va arăta o Europă post-EMU sau post-UE? Aş zice că o astfel de ‘nouă Europă’ ar fi la fel de înfricoşătoare ca ‘vechea Europă’ a anilor `30.

[EN] The proposed readings: / [RO] Lecturile propuse:

[EN] 1) As a scary memento, some extraordinary pictures from the decade before WWII, and from the first months of WWII.

[RO] 2) Ca un memento înfricoşător, nişte imagini extraordinare din decada de dinainte de WWII şi din primele luni ale WWII.

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

[EN] 3) Effects of the Greek debt crisis upon the euro (+ here, here, here, here) and how they can lead to the break-up the Eurozone (+ here, here, here). 

[RO] 4) Efectele crizei datoriilor greceşti asupra euro (+ aici, aici, aici) şi cum pot duce la spargerea Eurozonei (+ aici, aici, aici).

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

[EN] 5) About how imminent a Greek default is (+ here, here) and how Greece is losing sovereignty (+ here, here)

[RO] 6) Despre cât de iminent este un faliment grecesc (+ aici, aici) şi cum Grecia îşi pierde suveranitatea (+ aici, aici).
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

[EN] 7) How indebted are EU countries (+ here) and what (or who) is next (+ here) after Greece?

[RO] 8) Cât de îndatorate sunt ţările UE (+ aici) şi ce (sau cine) urmează (+ aici) după Grecia?

--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

[EN] 9) Why monetary unions fail (+ here).

[RO] 10) De ce eşuează uniunile monetare (+ aici).
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
[EN] 11) How true are the ‘laziness & inefficiency’ of the Greeks (as media campaigns pretend) or are there systemic flaws of the Eurosystem?
[RO] 12) Cât sunt de adevărate ‘Lenea şi ineficienţa’ grecilor (după cum pretind campanii media) sau există defecte sistemice ale Eurosistemului?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Witty bits from what I learned in the UK (18) [Vorbe de duh din ce am învăţat în UK]

It’s been over a year since the most tangible (and some of the most cherished I assume) European Integration project, the Euro, started to look threatened.

Half a year after the Greek bailout (May 2010) came the Irish bailout (November 2010), and another half a year later came the Portuguese bailout (May 2011). What will happen in the next six months?

The Eurozone appears to have run out of ‘weak links’ whose default and even exclusion from the EMU would not be altogether catastrophic but somewhat bearable.

There are now fears of a next (bigger, biggest?!) global financial crisis. And it could well start with the solvency problems of the weakest euro-giants: Spain and Italy.

To some, the question is when the EMU will eventually prove to be an utter failure. To others, what thay are speculating about is how this imminent break-up would be possible, and to what degree.

Will it be a complete return to the the 1990s, with all euro-countries turning back to their national currencies? Or will it rather be a contraction of the Eurozone, scaled back to a core of the most efficient economies that make it up today?

Finally, there are the others – equally narrow-minded as those who rejoyce what they think is the demise of the EMU, because of its insolvent members.

They are the fanatics who insist that “there is no plan B,” therefore the current monetary union ought to survive ‘no matter what’. That is no matter what misery could bring to some countries that should have been part of the EMU in the first place.

There’s no reason to be happy about the prospect of seeing the Euro scrapped as a failed historic experiment, while are also no sane reasons to hold on to the ‘no matter what’ position.

Both the consenquences of giving up the Euro and of trying to preserve the Eurozone as it is today appear to be nothing but disatrous.

Europe and the EU will have to change, irrespective of what happens to the common currency now used in 18 EU states (+ colonies and some non-EU countries).

The turmoil within the EMU spares no country of ripple effects, and – to a certain extent – the fate of the entire ‘civilised world’ as we know it today depends on the ‘fate of the Eurozone’.

Countries like the UK, with it’s GBP, will have slightly more freedom of maneuver, unlike the Euro-slaves tied to decisions taken in Brussels and Frankfurt. However, not even China, Russia, Japan, nor the USA will be spared of what is due to happen on the Old Continent.

The Age of Discovery, two World Wars, problems in the Middle East (and in other former European colonies), almost every ‘world event’ had and has to do with Europe. And now – with the Euro.

Before anything else, one big question should be: what will happen to Germany? How will this great nation cope with the break-up of the EMU, assuming that a ‘reduced Eurozone’ (to 10-12 countries, instead of 17) wouldn’t be such a cataclysm?

It’s worth rasing this question, because here’s another ‘witty bit’ that I learned in the UK, from a British economic analyst (married to a German woman :-).

Considering that “For the past 400 years, all wars in Europe were fought because of German rise to supremacy on the continent,” he described the Eurozone as being “the best way to deal with German hegemony.”

What will we Europeans do if this ‘best way’ will no longer be to hand? Will we have to return to the old ‘worst ways’ in dealing with the strongest nations on the continent?

It’s very likely that those who were not good at playing by the EMU rules won’t be good at ‘alternative ways’ for keeping the statu quo in Europe either :-(

What if all these that we take for granted now – six decades of peace, freedom of movement, European cooperation – were taken away from us? Without all these, even a silly ‘cucumber war’ could lead to a Third World War, couldn’t it?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]