‘Oamenii de rând’ în arta urbană britanică [The ‘commoners’ in British urban art]

Într-o ţară mândră trecutul glorios precum Marea Britanie, te-ai aştepta să întâlneşti prin oraşe numai statui cu personaje măreţe.

Adică oameni care au rămas în istorie, de la eroi medievali (exemplu foto deja postat de mine) până la generali din cel de-al Doilea Război Mondial (foto).

Desigur, există nenumărate astfel de statui, să le zicem clasice, cu oameni de stat (foto) şi războinici în posturi victorioase sau încrâncenaţi în luptă.

În alte cazuri, ostaşii sunt surprinşi deloc ‘tipic statuesc’, ci, pur şi simplu, în clipele de răgaz ale războiului de poziţii din 1914-1918 sau răpuşi (foto).

Dar este ceva care mi-a părut neobişnuit, ca vizitaror venind din jumătatea estică a UE, pentru că n-aş zice că obiceiul este lipsit de echivalent în jumătatea vestică a Uniunii.

Anume numărul destul de mare (în comparaţie cu ce puţine fotografii am pentru a-mi proba observaţia) de statui cu ‘oameni de rând’ (commoners).

Sunt convins că trebuie să fie un curent (trend) mai recent, poate nu mai vechi de 15-20 de ani, dar ale cărui efecte se cunosc deja în peisajul urban britanic.

Şi nu mă refer doar la muzee, precum Migration Museum din Liverpool, unde este firesc să apară grupuri statuare cu imigranţi istoviţi (poza 4).

Muritori de rând pregătiţi şi cu feţe parcă emoţionate de iminenta călătorie apar şi în faţa micuţei, dar elegantei gări Liverpool Street Station din Londra (poza 1).

În Autogara Buchanan din Glasgow ochii trecătorilor nu pot omite o imortalizată îmbrăţişare – şi ea destul de clasică, specifică unor vremuri mai romantice decât zilele noastre (foto).

În Birmingham, dai peste statui cu un aer mai cunoscut pe meleaguri româneşti (poate şi la Roma), oarecum... proletcultist.

Avem un muncitor (?! – nu-s sigur – poza 2), un marinar (poza 6), un soldat (poza 5), ba poate chiar o muză revoluţionară (?! – iarăşi nu-s sigur – poza 3).

În Edinburgh, până şi potăile de rând (însă devenite simboluri ale oraşului) ca Greyfriars Bobby se bucură de statui chiar şi într-un hol de hotel de patru stele (poza 7).

Cu mulţumiri cititorului meu Mihai Gociu pentru imaginile 2-6, aştept şi părerile altora despre arta urbană din UK.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (9)

[EN] I didn’t think such ‘old fashioned’ (?!) icrecream vans still exist in the UK.  [RO] Nu credeam că astfel de dubiţe de îngheţată ‘demodate’ (?!) există încă UK.

[EN] I hadn’t see any. I only knew that the Brits really have no problem with eating icecream in winter. [RO] Nu văzusem niciuna. Ştiam doar că britanicii nu au o problemă în a mânca îngheţată iarna.
.
[EN] The image was taken in Feb 2011, in Liverpool – another piece of evidence that rainy days are not taken too seriously in the UK. [RO] Imaginea a fost făcută în Feb 2011, în Liverpool – altă dovadă că zilele ploaioase nu sunt luate prea în serios în UK.

[EN] I would have said that selling icecream like this today is something almost exclusively Italian; well, it isn’t. [RO] Aş fi zis că a vinde astfel îngheţata azi este ceva aproape exclusiv italian; ei bine, nu este.
.
[EN] But that was before my reader Mihai Gociu sent me the first pic, to which I add one from Rome. [RO] Dar asta era până ce cititorul meu Mihai Gociu mi-a trimis poza de mai sus, la care adaug una de la Roma.

[EN] Too bad the Nanny State seems determined to uproot the habit. [RO] Păcat că Statul Dădacă pare hotărât să dezrădăcineze obiceiul.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]