A man and his shadow [Un om şi umbra lui]

A typical posture for an old man in Romania: a shepherd, peasant (or even any ‘retiree’) – often portrayed as such in literary works, paintings and films.

Either pictured today, a hundred or a thousand years ago, there’s something eternally Romanian about this man.

Thoughtful, humble, tired. Even without being aware of it, he looks like standing at the gates of afterlife, after too many burdensome years of life.

The picture was taken on an autumn afternoon, somewhere in Braşov county (BV), at the foothills of Făgăraş Mountains.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ciudăţenie de toamnă (3) – dezamăgirea [Autumn oddity (3) – the disappointment]

După câteva săptămâni în care toată lumea rămânea uimită de neobişnuita culoare, ardeiul iute violet a devenit… galben.

Poate că a simţit că toamna este pe ducă şi, asemenea frunzelor de pe mica lui tulpină, şi-a schimbat veşmântul.

Frăţiorul său mai pirpiriu a rămas tot de culoarea unei vinete şi nu dă semne că ar mai creşte, dar nici că şi-ar schimba nuanţa.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Ciudăţenie de toamnă (2) – altoind măr la un păr [Autumn oddity (2) – grafting apple to a pear tree]

Alt lucru pe care nu l-am ştiut până în această toamnă este că poţi altoi şi specii diferite de pomi fructiferi, nu doar să experimentezi în interiorul aceloraşi soiuri.

Astfel, dacă altoieşti o ramură de măr la un păr, ai parte de fructe precum cele din imagini – sferice precum merele, dar cu coajă şi codiţe de pere.

Cu greu poţi spune ce gust domină, precum rezultatul strâns dintre Barack Obama şi Mitt Romney la votul popular. Mănânci un măr şi o pară în acelaşi timp.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Ciudăţenie de toamnă (1) – ardeiul iute violet [Autumn oddity (1) – the violet hot pepper]

Iată ce legumă ciudată creşte într-un ghiveci de flori, pe un balcon care dă înspre un mare (şi poluat!) bulevard din Bucureşti.

Fără să beneficieze de vreun tratament special, ci, pur şi simplu, aşa a dat Dumnezeu să iasă.

În ciuda faptului că înaintaşii săi de anul trecut erau tot picanţi, dar nişte banali… ardei roşii.

De apreciat pentru caracterul lor decorativ, căci, fiind excesiv de iuţi, nu ştiu cine ar cuteza să-i pună în mâncare.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]